Debtor's challenge to enforcement assigned to Oradea Court as exclusive forum based on domicile.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 26 septembrie 2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulată împotriva executării silite înseşi, desfăşurată în dosar execuţional nr. x/2015 al BEJ C., cu consecinţa anulării executării silite, restabilirii situaţiei anterioare şi restituirii sumelor de bani executate silit.

2. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Prin sentinţa civilă nr. 7764 din 20 decembrie 2022, Judecătoria Oradea a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care determină o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, instanţă ce soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

A mai reţinut că, prin încheierea din 3 iulie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2015, în conexitate cu încheierea din 24 septembrie 2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus încuviinţarea executării silite prin învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/23.04.2008.

A apreciat că, în aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, recunoscut prin considerentele deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, ca urmare a caracterului imperativ al normei. Astfel, principiul presupune că una şi aceeaşi instanţă să soluţioneze atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, respectiva instanţă fiind calificată de legiuitor drept instanţă de executare.

Prin urmare, având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare, a apreciat că se impune ca şi contestaţia la executare să fie soluţionată de instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului A., respectiv de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a pronunţat la 3 iulie 2015 încheierea de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/23.04.2008 în dosar nr. x/2015.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3672 din 10 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că se va raporta la dispoziţiile C. proc. civ. de la data formulării cererii de executare silită, respectiv 26 noiembrie 2015, şi a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 641 şi art. 651 din acest act normativ, titlul executoriu se învestea cu formulă executorie de către instanţa de la locul creditorului sau debitorului, iar în cauza pendinte, învestirea cu formulă executorie s-a făcut de instanţa de la locul creditorului, respectiv Judecătoria Sectorului 1.

A mai reţinut că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare rămâne cea de la domiciliul debitorului şi, doar pentru ipoteza prevăzută de teza a II-a de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ar fi fost competentă instanţa de la domiciliul creditorului, respectiv în ipoteza în care debitorul nu ar fi avut domiciliul în ţară.

Având în vedere că domiciliul debitorului A. a fost din totdeauna în Oradea, a constatat că Judecătoria Oradea este instanţă de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, iar nu Judecătoria Sectorului 1.

Referitor la decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a reţinut că acest recurs în interesul legii nu este aplicabil având în vedere că, în cauză, nu există pluralitate de debitori, singurul debitor fiind contestatorul A..

A apreciat că raţiunea pronunţării recursului în interesul legii nu presupune schimbarea dispoziţiilor procesual civile ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită în toate cazurile, ci strict în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., atunci când există pluralitate de debitori, existând astfel mai multe instanţe deopotrivă competente.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 26 septembrie 2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulată împotriva executării silite înseşi, desfăşurată în dosar execuţional nr. x/2015 al BEJ C., cu consecinţa anulării executării silite, restabilirii situaţiei anterioare şi restituirii sumelor de bani executate silit.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, instanţele de judecată au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 şi art. 651 C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de executare, conflictul negativ fiind generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Oradea reţinând că instanţa de executare a fost deja stabilită prin pronunţarea încheierii din 3 iulie 2015 de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/23 aprilie 2008, în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar această ultimă instanţă prin raportare la domiciliul debitorului.

Din examinarea actelor dosarului se constată că, în dosarul execuţional nr. x/2015, nu s-a făcut dovada existenţei unei încheieri de încuviinţare a executării silite pronunţate de către o instanţă judecătorească pentru a atrage competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare de către instanţa ce a pronunţat încuviinţarea executării silite.

Încheierea din 3 iulie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, la care instanţele în conflict au făcut trimitere, se referă la învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. x/23 aprilie 2008, şi nu la încuviinţarea executării silite pronunţată de o instanţă de judecată. Astfel, conform dispoziţiilor C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de executare silită, titlurile executorii puteau fi executate doar dacă erau învestite cu formula executorie de către prima instanţă, fără ca această formalitate să suprime obligativitatea încuviinţării executării silite.

Se mai reţine că debitorul contestator A. avea domiciliul, la data demarării executării silite, în Oradea, str. x, jud. Bihor, aspect în raport de care se reţine, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.,că instanţa de executare competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Oradea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Oradea urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.