Tort damages claim over seized-car sale assigned to defendant's domicile court under Article 107; First District Bucharest Court prevails.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 4000 RON către BEJ C., având în vedere că a cumpărat de la pârâtă, printr-un intermediar, o maşină pusă sub sechestru.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

2. Hotărârea Judecătoriei Vălenii de Munte

Prin sentinţa civilă nr. 1143 din 14 septembrie 2022, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., text de lege ce instituie o normă de competenţă aplicabilă ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă teritorial, precum şi invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de către pârâtă prin întâmpinare.

În raport de situaţia de fapt, potrivit căreia domiciliul pârâtei se află în Bucureşti, Sector 1 şi de dispoziţiile legale reţinute anterior, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2883 din 24 martie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, s-a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat faptul că a fost prejudiciată prin fapta pârâtei care a înstrăinat un autoturism ce se afla sub sechestru. S-a constatat că, deşi cererea de chemare în judecată nu este întemeiată în drept, din considerentele acţiunii reiese că aceasta este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, aspect confirmat de reclamantă, care a învederat, în mod expres, prin precizarea din 5 decembrie 2022, că şi-a întemeiat acţiunea pe răspunderea civilă delictuală, precizând că delictul constă în faptul că pârâta a înstrăinat un autoturism cu rea credinţă.

Instanţa a constatat că sunt competente teritorial să soluţioneze cauza atât Judecătoria Vălenii de Munte, ca instanţă în raza căreia s-a produs prejudiciul, cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă în raza căreia domiciliază pârâta, competenţa fiind alternativă, în raport de dispoziţiile art. 113 C. proc. civ.

A reţinut că Judecătoria Vălenii de Munte a devenit competentă să soluţioneze cauza întrucât reclamanta a făcut alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar depunerea cererii modificatoare, ulterior primului termen de judecată, nu poate produce efecte din perspectiva competenţei, ce se impune a fi verificată la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 C. proc. civ. şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ, referitoare la competenţa teritorială alternativă.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, neîntemeiată în drept, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 4000 RON către BEJ C., având în vedere că a cumpărat de la pârâtă, printr-un intermediar, o maşină pusă sub sechestru.

Prin cererea depusă la 5 decembrie 2023 în dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta a precizat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală.

Urmare a solicitării instanţei de judecată, în sensul de a preciza expres care este delictul civil pe care îl reclama, locul săvârşirii acestuia şi locul producerii prejudiciului, reclamanta a depus o nouă cerere în cuprinsul căreia a învederat o altă situaţie de fapt decât cea expusă prin cererea de chemare în judecată, susţinând competenţa teritorială a instanţei de la locul încheierii contractul de vânzare cumpărare a autoturismului.

Faţă de situaţia de fapt anterior expusă, se constată că, în cauza pendinte, nu pot fi identificate elementele necesare pentru a putea fi reţinută competenţa teritorială alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv locul producerii faptei ilicite şi a prejudiciului.

Astfel cum a fost formulată, acţiunea introductivă este o acţiune în pretenţii, iar, în raport de obiectul acţiunii deduse judecăţii, în lipsa incidenţei cazurilor de competenţă alternativă, aceasta se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun reglementate de art. 107 C. proc. civ. care instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, faţă de cele anterior expuse, reţinând că domiciliul pârâtei este în Bucureşti, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.