Territorial jurisdiction for presidential order on provisional residence of minors: concurrent custody action governs competence over domicile of children

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2023 pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea provizorie a locuinţelor minorilor C. şi D. la reclamantă, respectiv în municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov, până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa; suplinirea consimţământului pârâtului în vederea transferării minorului C. la Şcoala Gimnazială nr. 9 "E." din Braşov; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. şi pe prevederile Legii nr. 272/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă din 31 martie 2023, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Constanţa a reţinut că determinarea instanţei competente să judece cererea de ordonanţă preşedinţială se realizează prin raportare la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, şi nu la un alt obiect al unei acţiuni aflate pe rolul instanţei de judecată.

Ca atare, competenţa soluţionării unei cereri de ordonanţă preşedinţială revine acelei instanţe care ar fi competentă să se pronunţe pe fondul dreptului, dacă pretenţia reclamantului ar fi fost formulată în cadrul unei acţiuni de drept comun.

Faţă de obiectul ordonanţei preşedinţiale dedus judecăţii, instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi, având în vedere domiciliul minorilor, astfel cum acesta a rezultat din referatul de anchetă psihosocială depus la dosarul cauzei, acesta fiind în mun. Braşov, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 4181/2023 din 05 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că raportat la art. 123 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a prezentei cauze este atrasă de competenţa de soluţionare a capătului principal al cererii introductive, respectiv de solicitarea de stabilire a locuinţei minorilor, cu privire la judecarea capătului accesoriu al cererii introductive şi cu privire la judecarea cererii reconvenţionale operând prorogarea legală de competenţă.

Totodată, a reţinut prevederile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, însă, făcând trimitere la decizia nr. 2816 din 22.05.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a reţinut că dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. reglementează competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri, iar nu competenţa teritorială, aceasta din urmă trebuind a fi determinată potrivit regulilor generale.

Prin urmare, la stabilirea competenţei teritoriale a prezentei cauze a avut în vedere regulile speciale de competenţă, raportându-se la instanţa competentă să judece cererea de desfacere a căsătoriei, care, potrivit dispoziţiilor art. 915 din C. proc. civ., este instanţa în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv în jud. Constanţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa supremă este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Braşov.

În speţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile şi interpretările diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona cauza.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea prin care reclamanta a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea provizorie a locuinţei minorilor C. şi D. la reclamanta-pârâtă, respectiv în municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov, până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa; suplinirea consimţământului pârâtului în vederea transferării minorului C. la Şcoala Gimnazială nr. 9 "E." din Braşov, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, prin stabilirea unei pensii lunare de întreţinere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Iar, potrivit art. 998 din acelaşi cod "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

În raport de aceste prevederi, competenta de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), situaţie în care competenţa se stabileşte în funcţie de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

Or, din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată al instanţelor rezultă că dosarul nr. x/2023, în care instanţa urmează a se pronunţa asupra fondului dreptului dedus judecăţii pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale, respectiv divorţ prin acord şi stabilire domiciliu minori, se află pe rolul Judecătoriei Constanţa, instanţă care şi-a verificat competenţa de soluţionare a cauzei, la termenul din data de 25 aprilie 2023, apreciind că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze pricina, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială.

În acelaşi timp, Înalta Curte observă că în cauză instanţa este învestită cu o cerere privind stabilirea domiciliului minorilor la mamă, formulată în contradictoriu cu tatăl copiilor, în care se afirmă că mama a schimbat locuinţa copiilor minori în altă localitate decât cea unde locuiau ei în mod obişnuit.

Faţă de dispoziţiile art. 486 C. civ., această cerere revine spre competentă soluţionare instanţei de tutelă, care este, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Nu se poate considera că domiciliul sau reşedinţa copiilor este acum în judeţul Braşov, faţă de elementele probatorii disponibile până în acest moment în dosar, întrucât rezultă că minorii au locuit până de curând în Constanţa, unde erau înscrişi în unităţi de învăţământ şcolare şi preşcolare, acesta fiind domiciliul lor în sensul avut în vedere de norma evocată. În plus, a considera că domiciliul sau reşedinţa copiilor este acolo unde decide un părinte a se stabili împreună cu aceştia, temporar sau definitiv, ar conduce la stabilirea în mod arbitrar a competenţei instanţei, iar acţiunea mamei reclamante este tocmai cea care a generat litigiul, astfel încât ea nu poate produce efectul avut în vedere la prima declinare.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Constanţa este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.