Constitutionality of witness evidence rules and relevance requirement in judicial fine reexamination

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 C. proc. civ. prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1), (6), art. 124 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, înregistrată la data de 07.03.2023 în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, petenta A. S.R.L. a arătat că aceste prevederile legale contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1), (6), referitoare la libertatea conştiinţei, a art. 124 alin. (2), referitoare înfăptuirea justiţiei şi a art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, referitoare la accesul liber la justiţie, susţinând că printr-o cerere adresată justiţiei, cetăţeanul are dreptul să se exprime liber chiar şi împotriva legii şi nu poate fi sancţionat cu amenzi.

A precizat că în cadrul articolului de lege contestat este folosit termenul de "rea credinţă", termen care nu este definit, lăsând astfel posibilitatea judecătorului de a interpreta acest termen după bunul său plac şi de a putea realiza abuzuri în baza acestuia.

Totodată, a susţinut că acest articol de lege reprezintă o metodă de a îngrădi accesul la justiţie al cetăţeanului prin sancţionarea acestuia cu amendă.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin încheierea nr. 17/CR din 23 martie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 C. proc. civ., reţinând că a fost invocată neconstituţionalitatea unor dispoziţii care nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că instanţa a fost sesizată cu o cerere de reexaminare a sancţiunii amenzii judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2023, pronunţată în dosar nr. x/2022, temeiul de drept avut în vedere de instanţă la aplicarea amenzii judiciare fiind dispoziţiile art. 1081 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 17/CR din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs petenta A. S.R.L. cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-petentă a susţinut că hotărârea pronunţată este nelegală, fiind dată fără citarea şi prezenţa petentei la termenul acordat pentru soluţionare, cererea de sesizare nefiind comunicată părţilor pentru exprimarea punctelor de vedere.

Totodată, recurenta a susţinut că soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată fără a fi motivată, deşi în opinia acesteia, erau îndeplinite toate cerinţele evidenţiate prin art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Oraşul Năsăud a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prioritar, se reţine că deşi recurenta-petentă nu a invocat, prin cererea de recurs, niciunul dintre motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., acesta a formulat susţineri care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 7 al aceluiaşi act normativ, din perspectiva căruia acestea vor fi analizate.

Astfel, printr-o primă critică dezvoltată, recurenta-petentă a criticat încheierea atacată susţinând că este nelegală, curtea de apel soluţionând cauza cu încălcarea normelor ce reglementează procedura de citare a părţilor.

Sub acest aspect, recurenta a învederat că pentru termenul la care s-a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost citată.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că la termenul din data de 23 martie 2023, când a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, procedura de citare a fost legal îndeplinită, părţile fiind citate cu respectarea dispoziţiilor legale.

Astfel, observând procesul-verbal de înmânare a actelor de procedură, aflat la dosarul curţii de apel, fila x, reiese că petenta a fost legal citată la sediul indicat în cuprinsul cererii de recurs, respectiv în jud. Bistriţa-Năsăud.

Conform menţiunilor din acest proces-verbal, din data de 15 martie 2023, întocmit de agentul procedural în temeiul art. 100 C. proc. civ. de la 1865, rezultă că actul de procedură, respectiv citaţia pentru termenul de judecată din 23 martie 2023, a fost depusă în cutia poştală, conform dispoziţiilor art. 92 din acelaşi cod potrivit căruia în cazul în care persoana căreia trebuie să-i fie comunicat actul de procedură lipseşte de la domiciliu şi nu sunt prezente nici persoanele prevăzute la alin. (3) şi (4) din acelaşi articol, sunt incidente dispoziţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la comunicarea actului de procedură prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului.

Prin urmare, critica recurentei, în sensul că procedura de citare pentru termenul din 23 martie 2023 nu a fost îndeplinită nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 92 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care actul de procedură nu a putut fi înmânat persoanelor prevăzute în art. 163 (către destinatar, personal sau prin reprezentant, către persoanele majore din familia acestuia sau cu care locuieşte ori care îi primesc, în mod obişnuit, corespondenţa, către administrator, portar, sau persoanei care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte), procedura de comunicare a actelor de procedură se consideră legal îndeplinită la data încheierii de către agentul procedural a procesului-verbal corespunzător, în cauză, la data de 15 martie 2023.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia încheierea curţii de apel ar fi lovită de nulitate, instanţa încălcând principiul contradictorialităţii prin necomunicarea către părţi a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru formularea punctelor de vedere, instanţa de recurs constată că şi aceasta este nefondată.

În conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că instanţa de judecată în faţa căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale are obligaţia de a comunica părţilor cererea formulată, pentru formularea punctelor de vedere.

Aceste aspecte legale sunt corelate în mod necesar cu dispoziţiile art. 85 şi art. 86 C. proc. civ. care consacră principiul contradictorialităţii şi care stabilesc că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, precum şi după comunicarea cererilor, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, dispoziţiile art. 105 alin. (2) din acelaşi cod prevăd că actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin îndeplinirea cu neobservarea formelor legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Astfel, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, trebuie menţionat că instituţiile fundamentale ale procesului civil - citarea şi comunicarea actelor de procedură - sunt menite să contribuie la concretizarea dreptului la apărare şi la exerciţiul firesc al contradictorialităţii, ambele cu semnificaţia unor garanţii substanţiale ale procesului echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Drept urmare, pronunţarea de către instanţa de judecată a unei soluţii asupra unei cereri, fără ca aceasta din urmă să fie comunicată tuturor părţilor, în vederea respectării dreptului la apărare, poate avea ca sancţiune anularea hotărârii.

Însă, din perspectiva interesului ocrotit prin dispoziţiile legale enunţate, nulitatea este relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea căreia nu i-a fost comunicată cererea în condiţiile legii.

Or, în speţă, singurii care pot invoca o astfel de neregularitate săvârşită de curtea de apel sunt intimaţii-pârâţi şi intimatul-reclamant, astfel că această critică urmează a fi înlăturată.

Prin ultimele critici aduse încheierii atacate, recurenta a susţinut că hotărârea curţii de apel este nelegală, fiind pe de o parte nemotivată, iar pe de altă parte fiind eronată concluzia curţii de apel în sensul neîndeplinirii condiţiilor pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în examinarea acestui motiv de recurs, prezintă relevanţă Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care:

"24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, de instanţă, din oficiu sau de procuror, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa, în faţa căreia aceasta este ridicată, să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a reţinut că a fost invocată neconstituţionalitatea unor dispoziţii care nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că instanţa a fot sesizată cu o cerere de reexaminare a sancţiunii amenzii judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, temeiul de drept avut în vedere de instanţă la aplicarea amenzii judiciare fiind dispoziţiile art. 1081 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Drept urmare, a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 din C. proc. civ., nefiind întrunită cerinţa legăturii articolului de lege invocat cu soluţionarea cauzei.

Din această perspectivă, pentru stabilirea îndeplinirii condiţiei ce dă expresie cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei", se impune o analiză concretă a circumstanţelor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anterior menţionate, este reprezentat de cererea de reexaminare amendă judiciară formulată de recurenta-petentă, iar prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost invocată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 187 din C. proc. civ. referitoare la dovada cu martori.

Drept urmare, prefigurarea unei soluţii ce vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 187 din C. proc. civ. nu creează premisele aplicării directe a acestor norme în soluţionarea cererii.

În acest sens este şi motivarea curţii de apel care, contrar susţinerii recurentei, a arătat, în mod clar, argumentul pentru care a constatat neîndeplinirea condiţiei "legăturii cu soluţionarea cauzei" a dispoziţiilor art. 187 din C. proc. civ. de la 1865, reţinând că a fost invocată "neconstituţionalitatea unor dispoziţii care nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că instanţa este sesizată cu o cerere de reexaminare a sancţiunii amenzii judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2023, pronunţată în dosar nr. x/2022, temeiul de drept avut în vedere de instanţă la aplicarea amenzii judiciare fiind dispoziţiile art. 1081 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.."

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale, pretins a fi afectate de vicii de neconstituţionalitate, nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei.

Nefiind îndeplinită această condiţie, Înalta Curte reţine legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 17/CR din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2023.