Extraordinary appeal null for failure to substantiate cassation grounds in tort claim for damages from abusive criminal complaints and school authority reports

Şedinţa publică din data de 24 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2021 pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 euro constând în prejudiciul creat reclamantului prin faptele ilicite constând în formularea repetată de plângeri penale care au afectat imaginea, integritatea morală şi demnitatea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1381 şi urm. C. civ., art. 72, 73 C. civ.

La data de 14.07.2021, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Vrancea, cauza fiind trimisă la Tribunalul Brăila pentru soluţionare.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Brăila

Prin sentinţa nr. 163/28.03.2022, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată; a obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 2500 RON constând în onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 166/A/26.09.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei; a obligat pe apelantul reclamant să plătească intimatei pârâte suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., arătând că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1357, art. 1381 şi urm. C. civ.

A arătat recurentul că a reclamat trei fapte ilicite săvârşite de intimata B., aceasta formulând o cerere nefondată de emitere ordin de protecţie, precum şi plângeri penale repetate, sesizând Inspectoratul Şcolar Judeţean cu privire la un contract de sponsorizare realizat de recurent.

Prima acuzaţie nereală care a afectat integritatea morală şi imaginea recurentului a fost acuzaţia de agresiune asupra acesteia, învestind cu rea credinţă instanţa cu o cerere pentru emitere a unui ordin de protecţie (dosar civil nr. x/2018 al Judecătoriei Focşani), cerere respinsă ca fiind neîntemeiată.

Strict referitor la acuzaţia de agresiune din data de 28.11.2018, aspect invocat de intimată şi în cererea de emitere ordin de protecţie (respinsă definitiv), pârâta a reiterat aceeaşi acuzaţie (nefondată) şi în cadrul plângerii penale obiect al dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, această plângere constituind, de asemenea, un comportament illicit, întrucât acuzaţia deja respinsă de instanţa de judecată, în mod evident nu putea face obiectul unei cercetări penale, câtă vreme nici din punct de vedere civil, acest pretins eveniment agresiv nu s-a dovedit. Reluarea acestei acuzaţii de către intimată în trei demersuri distincte, este dovada exercitării abuzive a drepturilor procesuale, intenţia acesteia fiind aceea de denigrare, de afectare a imaginii publice a recurentului. După data renunţării, de către intimată, la plângerea penală formulată îmotriva recurentului, aceasta a reiterat acuzaţia, astfel că recurentul a fost audiat, a fost cercetat, fiindu-i adus un real disconfort, fiindu-i afectată imaginea, demersul penal ajungând în faţa instanţei de judecată, unde şedinţa este una cu participarea publicului. În această din urmă cauză penală recurentul a fost audiat, au fost administrate probe, emiţându-se ordonanţă de clasare, fiind astfel evident faptul că toate acuzaţiile aduse sunt nereale, pure invenţii ale pârâtei, din dorinţa de denigrare, de afectare a imaginii recurentului.

Aşadar, acest comportament ilicit al pârâtei nu poate fi considerat de instanţa de apel ca fiind unul normal, decent, neînscriindu-se în limita de exercitare legală a dreptului la petiţie, decizia instanţei de apel constituind, în sine, un mod de încurajare în a continua cu acuzaţiile nereale, defăimătoare, fapt care contravine oricăror norme de convieţuire socială, oricăror norme legale.

Totodată, pentru a degrada relaţia cu fiica recurentului, faţă de un act de sponsorizare în sumă de 10.000 RON făcut de acesta în favoarea Şcolii Gimnaziale Ion Basga cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2018, unde învăţa fiica recurentului şi a pârâtei la acel moment, pârâta a formulat plângere la Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea împotriva recurentului şi a şcolii, susţinând faptul că această sponsorizare ar fi o dare de mită. Suma de 10.000 RON a fost alocată şcolii cu titlu de sponsorizare, conform contractului de sponsorizare nr. x/20.12.2018, din aceasta sumă, suma de 2000 RON fiind directionată, conform solicitărilor recurentului, familiilor C. şi D., familii ai căror copii se aflau înscrişi la acea dată în cadrul acestei instituţii de învăţământ şi care aveau o situaţie familială deosebită, având nevoie de susţinere financiară. Deşi exista contract de sponsorizare, pârâta a încercat să păteze şi acest act de liberalitate făcut de recurent cu intenţii pur nobile. Acuzaţia de mită în raport de această sponsorizare a pus recurentul în situaţia de a da explicaţii printr-o notă scrisă către şcoală şi ISJ Vrancea, totodată fiind făcute investigaţii de către ISJ, această acuzaţie vădit nefondată umbrind gestul uman al recurentului şi făcând să planeze asupra sa o acuzaţie nereală.

Prin urmare, în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, faptele ilicite ale pârâtei sunt dovedite, prejudiciul cauzat există, este dovedit, totodată existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, iar instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material incidente.

Faptele ilicite ale intimatei constau în acuzaţiile nelegale aduse recurentului şi reiterate în trei demersuri juridice diferite, toate respinse, urmate de acuzaţia de mită ce ar fi fost făcută la instituţia şcolară unde era înscrisa fiica recurentului şi a intimatei, aceste acuzaţii repetate neputând fi încadrate în demersuri juridice fireşti, legale, neputând fi circumscrise sintagmei de drept la petiţie al reclamantei.

Scopul urmărit de intimată este acela de denigrare a recurentului, de creare a unei stări de vădit disconfort interior, de nelinişte, de tulburare interioară, de afectare a imaginii şi de discreditare a relaţiei recurentului cu fiica sa.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului reclamantului, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pe care nu le-a precizat şi nu le-a dovedit.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., arătând că recurentul a reiterat aspecte ale situaţiei de fapt, criticând modul de interpretare şi apreciere a dovezilor administrate de către instanţa de apel, contestând concluziile deduse în urma unei atare analize.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la plângerile penale despre care a făcut vorbire recurentul-reclamant ca fiind fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, solicită a se avea în vedere că referitor la prima plângere intimata a înţeles să o retragă, iar în cazul celei de-a doua, s-a dispus clasarea cauzei, reţinându-se că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Recurentul-reclamant susţine că intimata a exercitat în mod abuziv, în scop şicanatoriu, dreptul de petiţionare, prin formularea plângerilor penale înregistrate pe rolul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Focşani şi Vrancea.

Din probele administrate în prezenta cauză rezultă că intimata a formulat două plângeri penale împotriva reclamantului, în virtutea dreptului recunoscut de către dispoziţiile art. 21 şi art. 51 din Constituţie, respectiv de art. 289 din C. proc. pen.

Practica constantă a instanţelor a statuat că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în cazul unei manifestări procesuale care este inclusă în sfera dreptului oricărei persoane de a se adresa unei autorităţi judecătoreşti şi nu poate fi calificată ca fiind o faptă ilicită, generatoare de prejudiciu.

În cauză nu suntem în prezenţa unor defăimări aduse la adresa reclamantului, nici eventuale insulte acestuia şi nici vreo încălcare a dreptului la imagine al acestuia, neexistand nicio probă în acest sens, iar întrucât nu există faptă cauzatoare de prejudiciu, nu există nici prejudiciu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Prin decizia recurată s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond respectă exigenţele de motivare prevăzute de lege, reclamantul nearătând, prin cererea de apel, care sunt aspectele de fapt sau probele pretins ignorate. S-a mai reţinut că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, dreptul la petiţionare nu a fost exercitat abuziv de către pârâtă, sesizarea formulată de către aceasta către conducerea şcolii unde este înscrisă minora nu conţine afirmaţii de natură să afecteze dreptul la imagine al reclamantului, onoarea sau demnitatea acestuia, reclamantul nu a dovedit că raporturile cu fiica sa minoră au fost deteriorate urmare a comportamentului mamei, iar în cauză nu s-a dovedit producerea niciunui prejudiciu.

Prin memoriul de recurs, reclamantul reiterează aceleaşi aspecte deduse judecăţii în calea de atac a apelului şi care au primit deja o dezlegare jurisdicţională din partea instanţei devolutive privind faptul că pârâta ar fi exercitat abuziv dreptul la petiţie întrucât a formulat diverse plângeri şi sesizări împotriva reclamantului cu un vădit caracter şicanatoriu şi denigrator, respectiv o cerere nefondată de emitere ordin de protecţie, plângeri penale repetate, sesizarea Inspectoratului Şcolar Judeţean cu privire la un contract de sponsorizare realizat de recurent, etc, toate cu scopul denigrării recurentului, de creare a unei stări de vădit disconfort interior, de nelinişte, de tulburare interioară, de afectare a imaginii şi de discreditare a relaţiei recurentului cu fiica sa.

Recurentul nu deduce judecăţii instanţei de recurs elemente susceptibile de încadrare şi analiză în drept, ci expune aceleaşi stări şi situaţii de fapt pe care le-a apreciat ca fiind prejudiciabile prin cererea de chemare în judecată şi prin motivele de apel, împrejurare faţă de care indicarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale pretins interpretate sau aplicate greşit de către instanţa de apel este una pur formală şi nu circumscrie aspecte care în mod real pot fi subsumate acestei ipoteze.

Situaţia factuală expusă de către recurent în calea extraordinară de atac, aceeaşi cu cea dedusă judecăţii în etapele procesuale anterioare, nu este susceptibilă de încadrare în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât nu sunt dezvoltate, pe calea prezentului recurs, critici care să contrazică raţionamentul instanţei de apel şi, în acelaşi timp, nu este o modalitate proprie învestirii cu judecata unei extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că, printr-o preluare identică a motivelor de apel, recurentul-reclamant readuce, spre analiză, instanţei de control judiciar, în calea extraordinară de atac, probleme şi situaţii de fapt asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, în mod punctual, concret şi real, dezlegările cuprinse în hotărârea recurată, ceea ce atrage imposibilitatea încadrării susţinerilor acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În realitate, prin memoriul de recurs, nu sunt formulate critici de nelegalitate, ci, aşa cum s-a arătat, sunt prezentate situaţiile de fapt ale cauzei, fără a se demonstra, prin argumente susceptibile de analiză în recurs sub forma criticilor de nelegalitate, în ce ar consta dezlegarea în drept eronată a instanţei de apel.

Procedând astfel, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului, situaţie faţă de care devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât intimata-pârâtă B. a făcut dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON reprezentând onorariu de avocat şi având în vedere soluţia ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a constatării nulităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant A. este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei-pârâte în cuantumul menţionat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 166/A din 26 septembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă şi obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în favoarea intimatei-pârâte B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 166/A din 26 septembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în favoarea intimatei-pârâte B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.