Land-restoration nullity claim ends as appeal held inadmissible; prior dismissals final.

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 03.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Valu lui Traian şi cu intervenienţii forţaţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Domeniilor Statului a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 269/07.06.2006, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de delimitare din data de 05.06.2006, respectiv constatarea nulităţii absolute a protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului nr. x/08.11.2006, înscrisuri prin care s-a dispus în mod ilegal scoaterea din domeniul public al statului a suprafeţei totale de 648,84 ha teren agricol, respectiv 7,92 ha teren neagricol şi punerea la dispoziţia Comisiei locale de fond Funciar Valu lui Traian.

Prin sentinţa civilă nr. 5503/15.05.2019 a Judecătoriei Constanţa, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricola Valu lui Traian în favoarea Tribunalului Constanţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 19.06.2019 sub numărul x/2018.

Prin încheierea din data de 30.09.2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii pentru considerentele arătate în încheiere, iar excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi inadmisibilităţii acţiunii au fost unite cu fondul cauzei.

Prin încheierea din data de 14.10.2019, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a numiţilor Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Domeniilor Statului formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie voluntară principală formulată de numitul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenientul Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti.

Apelul formulat de Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.R.F.P. Galaţi a fost respins ca tardiv formulat prin decizia civilă nr. 155/C/28.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2018.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 980/11.03.2021, Tribunalul Constanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. Totodată, a respins cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Siseşti, ca neîntemeiată, şi a obligat reclamanta la plata către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Valu lui Traian a sumei de 19.380 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel.

Prin decizia nr. 146/C din 09 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Valu lui Traian, de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Valu lui Traian şi de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti împotriva sentinţei civile nr. 980, pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de 11.03.2021. S-a respins cererea apelantei pârâte Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Valu lui Traian de obligare a apelantelor Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Valu Lui Traian şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti, la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

4. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti.

5. Procedura de filtru.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 9 noiembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Intimata-intervenientă Agenţia Domeniilor Statului a depus întâmpinare, în termen legal, solicitând anularea recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Valu lui Traian a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, faţă de obiectul cauzei - materia fondului funciar şi dispoziţiile art. 5 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005. De asemenea, a arătat că recursul este inadmisibil faţă de calitatea procesuală a recurentei interveniente, în condiţiile în care reclamanta în interesul căreia a intervenit nu a promovat recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-intervenientă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că, faţă de obiectul cauzei, inclus în aria litigiilor de fond funciar, decizia curţii de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Nu au fost depuse puncte de vedere.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii acestei căi de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare’’ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare:

"în scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..’’

Norma legală mai sus redată defineşte categoria "proceselor funciare’’, în care include nu numai plângerile şi contestaţiile, dar şi alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 şi nr. 169/1997.

Instanţa reţine că obiectul cauzei de faţă, reprezentat de acţiunea în anularea unor acte juridice emise în aplicarea legilor fondului funciar, se înscrie în sfera litigiilor de fond funciar. Pretenţiile reclamantei au vizat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene Constanţa pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 269/07.06.2006, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de delimitare din data de 05.06.2006, respectiv constatarea nulităţii absolute a protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului nr. x/08.11.2006, înscrisuri prin care s-a restituit din domeniul public al statului suprafaţa totală de 648,84 ha teren agricol, respectiv 7,92 ha teren neagricol.

Astfel, demersul judiciar, sub aspectul obiectului şi al părţilor implicate în conflict, are natura unui litigiu de "fond funciar", căruia îi este aplicabilă procedura prevăzută din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială ce conţine şi dispoziţii procedurale pentru desfăşurarea proceselor de fond funciar în sensul că "hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului."

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile legale menţionate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă’’, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului’’ sau că "poate fi atacată cu recurs’’ ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Dispoziţiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 reprezintă o lege specială, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 sunt incidente în cauza de faţă.

Din coroborarea dispoziţiilor legale expuse, rezultă că hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu dispoziţiile art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, rezultă că hotărârile pronunţate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt susceptibile de cenzură pe calea recursului.

Faţă de cele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., se desprinde concluzia că decizia civilă nr. 146/C din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, atacată de recurentă, nu este supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionat un proces funciar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti" împotriva deciziei nr. 146/C din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti" împotriva deciziei nr. 146/C din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.