Residence jurisdiction in minor’s custody dispute fixed on Bucharest court with minor’s dwelling.

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată în data de 07.02.2023 pe rolul Judecătoriei Tecuci, sub nr. dosar x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorei C. la reclamantul tată, exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în comun de către ambii părinţi, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere stabilită prin raportare la venitul minim pe economie în favoarea minorei iar, în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorei conform programului propus, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 496, art. 503, art. 505 din C. civ., Legea nr. 272/2004 şi art. 998 din C. proc. civ.

La data de 15.02.2023, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tecuci şi excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială faţă de dispoziţiile art. 997 din C. proc. civ. iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată, mai puţin capătul de cerere privind programul de vizită al minorei, cu care este de acord în principiu, dar în altă modalitate. Pe cale reconvenţională, a solicitat stabilirea domiciliului minorei la pârâta mamă, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei să se facă în comun, de ambii părinţi, obligarea reclamantului tată la plata unei pensii lunare pentru minoră în funcţie de venituri, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 16 februarie 2023, Judecătoria Tecuci a pus în discuţia părţilor competenţa de soluţionare a cauzei şi a prorogat pronunţarea asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocate de către pârâtă după efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părţilor şi la reşedinţa pârâtei.

La termenul din data de 28 februarie 2023, reclamantul a depus cererea de chemare în judecată semnată în original şi înscrisuri, iar Judecătoria Tecuci a amânat cauza pentru efectuarea anchetei sociale la reşedinţa pârâtei.

La termenul din data de 14 martie 2023, Judecătoria Tecuci a pus în discuţia părţilor şi a soluţionat excepţia necompetenţei teritoriale invocate de către pârâtă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă.

Judecătoria Tecuci, prin sentinţa nr. 439 din 14 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din raportul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Aparatului de Specialitate al Primăriei Sectorului 4 al Municipiului Bucureşti, din dovada reşedinţei pârâtei B. şi celelalte înscrisuri anexate, inclusiv contractul de închiriere a locuinţei şi adeverinţa emisă de medicul de familie, rezultă că minora C. locuieşte împreună cu mama sa, B. în Bucureşti, str. x, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa nr. 4846 din 29 martie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Judecătoria Tecuci a pus în discuţia părţilor şi a soluţionat excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către pârâtă la al treilea termen de judecată, respectiv la termenul de judecată din data de 14 martie 2023, după ce au mai existat alte două termene de judecată acordate anterior în cauză, cu procedura legal îndeplinită (16 februarie 2023, 28 februarie 2023), iar prin nesoluţionarea excepţiei în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa rămâne competentă să soluţioneze cauza.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) din C. civ.). De asemenea, art. 505 din C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, reglementată de art. 398 alin. (1) din C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) din C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) din C. civ.

Art. 106 din C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar în privinţa competenţei, art. 107 din C. civ. stabileşte că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

De asemenea, art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În cauză, faţă de obiectul cererilor deduse judecăţii, sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus menţionate.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În ceea ce priveşte domiciliul minorului, art. 92 din C. civ. stabileşte că "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic.

Conform textului legal redat, pentru a se reţine că domiciliul minorului este la unul dintre părinţi, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

În speţă, aceste elemente nu puteau fi stabilite pe baza înscrisurilor aflate la dosar la primul termen de judecată. Astfel, la acest termen, în faţa primei instanţe învestite, Judecătoria Tecuci, apărătorul pârâtei a invocat necompetenţa teritorială, arătând că minora locuieşte cu mama sa în Bucureşti, iar avocatul reclamantului a arătat că "în urmă cu aproximativ 2 săptămâni şi când era deja introdusă cererea de chemare în judecată pe rol de reclamant, minora încă locuia împreună cu pârâta mamă şi cu reclamantul tată în comuna Cosmeşti, jud. Galaţi". În această situaţie, instanţa a constatat că sunt necesare lămuriri suplimentare pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, motiv pentru care a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părţilor şi a prorogat discutarea excepţiei de necompetenţă.

Această măsură a instanţei a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora, în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop. Astfel, termenul a fost acordat de instanţă pentru efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părţilor întrucât aceste lămuriri suplimentare erau necesare pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei. De asemenea, probele suplimentare nu au fost dispuse succesiv, instanţa stabilind necesitatea administrării lor la primul termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, când instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale teritoriale, aşa cum impuneau normele procesual civile. În contextul arătat, instanţa şi-a îndeplinit în termenul legal obligaţia de a-şi verifica competenţa iar excepţia necompetenţei a fost soluţionată după administrarea probelor dispuse în acest scop.

Din raportul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Aparatului de Specialitate al Primăriei Sectorului 4 al Municipiului Bucureşti, din dovada reşedinţei pârâtei B., din contractul de închiriere a locuinţei şi adeverinţa emisă de medicul de familie, rezultă că minora C. locuieşte împreună cu mama sa, B. (care, de altfel, este şi asistentul personal al minorei) în Bucureşti, str. x, din data de 24.01.2023, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

În această situaţie, văzând şi dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 92 din C. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.