Timeliness of e-mailed cancellation complaint filed after court hours under pre-2018 procedural rules

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 490 din 15 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul-reclamant A. S.A, ca nefondată, s-au admis recursurile declarate de pârâtul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti şi de reclamantul A. S.A. împotriva deciziei nr. 682A din 25 aprilie 2019 şi a hotărârii intermediare nr. 1491 din 27 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au casat deciziile şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Prin încheierea din data de 15.06.2021, pronunţată anterior în acelaşi dosar, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. S.A. şi de pârâtul Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti împotriva deciziei nr. 682A/25.04.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 9.11.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 9.11.2021, Înalta Curte a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2021, în sensul că dispoziţia de admitere în principiu priveşte şi hotărârea intermediară nr. 1491/27.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin aceeaşi încheiere, au fost respinse atât cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă, cât şi cererea de solicitare a Hotărârii nr. 32/2005 pronunţată de Comisia de Examinare Mărci din cadrul OSIM şi a dosarului în care a fost pronunţată această hotărâre, cereri formulate de către recurentul - reclamant A. S.A.

La data de 06.04.2023 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub numărul de dosar x/2023, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. S.A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022 şi a încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Clubul Sportiv al Armatei "Steaua Bucureşti" şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Contestatorul a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie admiterea cererii de repunere în termenul de a formula contestaţia în anulare, având în vedere că motivarea şi comunicarea hotărârii s-au realizat după termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.. Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 186 din C. proc. civ. şi a considerat că necomunicarea hotărârii definitive în termenul legal de 1 an prevăzut de lege constituie un motiv temeinic justificat pentru depăşirea termenului de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru exercitarea contestaţiei în anulare.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că este incident cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs a soluţionat recursul declarat împotriva deciziei nr. 682A din 25 aprilie 2019 şi a hotărârii intermediare nr. 1491 din 27 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, deşi unicul capăt de cerere al memoriului de recurs al reclamantului viza doar prima hotărâre, respectiv decizia nr. 682A/2019.

În ceea ce priveşte încheierea din 9.11.2021, contestatorul a arătat că instanţa de recurs a reţinut că, dintr-o eroare materială în raport şi în încheierea din 15.06.2021, nu s-a menţionat că recursul vizează cele două hotărâri, fără a preciza însă că se referă doar la recursul pârâtei. Consideră că analiza recursului s-a realizat cu un cadru procesual care a depăşit voinţa părţilor, iar dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Contestaţia în anulare a fost comunicată intimaţilor, iar intimatul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua Bucureşti" a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare. De asemenea, intimatul a solicitat şi respingerea cererii de repunere în termen.

Contestatorul a formulat cerere de completare a contestaţiei în anulare cu motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., pe care a depus-o în şedinţa publică din 9 mai 2023, iar la data de 16 mai 2023 intimatul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua Bucureşti" a depus întâmpinare la cererea de completare a contestaţiei în anulare, prin care a invocat nulitatea, tardivitatea şi inadmisibilitatea acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând contestaţia în anulare din perspectiva excepţiei de tardivitate, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare, se reţine că s-a invocat de către contestator faptul că motivarea şi comunicarea hotărârii contestate s-au realizat după termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opţiune al părţilor, în sensul de a formula contestaţia în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia.

Termenul de un an este unul obiectiv şi are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces, doar în situaţiile în care nu este posibilă calcularea termenului de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipseşte, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor procedurale.

Atare raţiune a normei, rezultată şi din ordinea în care termenele diferite sunt indicate în text, impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestaţiei în anulare să se raporteze prioritar la termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii şi numai în subsidiar la termenul de un an, dacă este întrunită vreuna dintre situaţiile de excepţie menţionate anterior, nefiind însă cazul în speţă.

Din verificările efectuate în dosar, se constată că, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2017, decizia nr. 490 din 15 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, atacată pe calea contestaţiei în anulare, a fost comunicată la sediul cabinetului avocatului B., apărătorul contestatorului-reclamant, la data de 20 martie 2023.

Prezenta contestaţie în anulare a fost formulată la data de 5 aprilie 2023, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, fiind transmisă prin poşta electronică după ora la care activitatea încetează la instanţă, respectiv la data de 5 aprilie 2023, ora 20:03.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".

Această din urmă decizie, invocată de contestator în combaterea excepţiei tardivităţii, nu este aplicabilă în cauză. Astfel, în considerentele acestei decizii, se precizează expres, în par. 83, că litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În sensul arătat, în decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au fost expuse considerente teoretice referitoare la efectele în timp ale hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 521 alin. (4) din C. proc. civ.: "dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător". Potrivit acestei ultime dispoziţii legale, hotărârea pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării. Or, potrivit art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018, Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: "24. La articolul 183, alin. (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Art. 183. - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Înalta Curte a constatat că acest text relevă neechivoc modificarea art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., astfel că, în prezenţa acestui eveniment legislativ care se circumscrie sferei celor menţionate în cuprinsul art. 518 din C. proc. civ., efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.

Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24 - 27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecinţă, concluzia este aceea că sunt sub incidenţa efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept doar litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

În cauza de faţă este incidentă această ipoteză, raportat la data începerii prezentului proces, 03 aprilie 2017, acesta fiind astfel supus normelor de procedură civilă în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Concluzionând, în cazul proceselor iniţiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele statuate în cuprinsul deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Conform acestei decizii, astfel cum s-a arătat mai sus, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen. Programul de funcţionare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie începe, de regulă, la ora 8:00 şi se termină la ora 16:00, conform art. 172 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea nr. 20/2023 din 14 martie 2023 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, cum nu s-a susţinut şi nici nu a existat vreo dovadă, în condiţiile alin. (2) al articolului menţionat, în sensul că programul de lucru în cadrul instanţei supreme nu s-ar desfăşura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispoziţiile anterior menţionate, depunerea la această instanţă a contestaţiei în anulare, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 1600, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal reglementat de 506 din C. proc. civ., de 15 zile de la comunicarea hotărârii, cererea fiind înregistrată în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 06 aprilie 2023, când a primit dată certă.

În situaţia expusă, prevederile art. 186 din C. proc. civ., invocate de contestator, nu îşi găsesc aplicabilitatea. Conform textului legal indicat, (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părţii şi care au drept situaţie premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forţei majore, care nu putea fi prevăzută sau depăşită de către cel în cauză.

În cauză, aspectele legate de motivarea şi comunicarea hotărârii contestate după termenul de un an nu prezintă relevanţă, termenul de 15 zile de formulare a contestaţiei raportându-se, conform celor arătate mai sus, la data comunicării hotărârii.

În consecinţă, faţă de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de contestator privind repunerea în termenul de formulare a contestaţiei în anulare şi, constatând că prezenta contestaţie a fost înregistrată cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de dispoziţiile art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge, ca tardiv formulată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. S.A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022 şi a încheierii din 9 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.