Nullity of recourse for failure to formulate concrete illegality critiques beyond factual rehashing

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11.11.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. să se constate intervenirea rezoluţiunii promisiunii bilaterale de vânzare autentificate sub nr. x/13.06.2017, încheiată între B. şi C., în calitate de promitenţi-vânzători, şi A. S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, calitate dobândită prin contractul de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018 şi, în temeiul art. 1544 alin. (2) teza a doua din C. civ., obligarea pârâţilor la restituirea dublului avansului achitat ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/13.06.2017 şi a actelor adiţionale subsecvente, respectiv echivalentul în RON de la data plăţii al sumei de 137.000 Euro.

În subsidiar, ca urmare a rezoluţiunii, în temeiul art. 1546 şi art. 1554 din C. civ., reclamanta a solicitat restituirea avansului achitat ca urmare a încheierii contractului de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018, în cuantum de 68.500 euro, restituirea sumei de 5.000 euro reprezentând suma achitată suplimentar faţă de avansul în cuantum de 68.500 euro cu titlu de preţ al contractului de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 192 din C. proc. civ., art. 1270, art. 1549, art. 1635 din C. civ.

Pârâţii B. şi C. au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate intervenirea rezoluţiunii promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/13.06.2017, încheiată între B. şi C., în calitate de promitenţi-vânzători, şi A. S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, calitate dobândită prin contractul de cesiune autentificat sub nr. x/15.03.2018, din culpa exclusivă a reclamantei, cu consecinţa pierderii de către aceasta a avansului achitat în cuantum de 68.500 euro, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 468/12.02.2021, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii reclamanţi B. şi C., a admis în parte cererea reconvenţională, a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/13.06.2017, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii antecontractului, în sensul că a obligat pârâţii-reclamanţi la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 68.500 euro, reprezentând avansul plătit la cursul de referinţă BNR de la data plăţii. Tribunalul a respins, în rest, cererea principală, ca neîntemeiată, a respins, în rest, cererea reconvenţională, ca neîntemeiată, a obligat pârâţii-reclamanţi la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 6.973 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, precum şi la plata sumei de 6.023,99 RON, reprezentând onorariu avocaţial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional pretenţiilor admise şi a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâţii-reclamanţi a sumei de 6.972 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, precum şi la plata sumei de 1.750 RON, reprezentând onorariu avocaţial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional pretenţiilor admise.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia nr. 1893A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelul principal declarat de apelanţii-pârâţi-reclamanţi B. şi C. şi apelul incident declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 468/12.02.2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-civilă, au declarat recurs pârâţii-reclamanţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea recursului, recurenţii pârâţi reclamanţi au arătat că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii pârâţi reclamanţi au prezentat pe larg istoricul cauzei şi au susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că ar fi trebuit să prezinte promitentei cumpărătoare certificate de atestare fiscală, acte de proprietate, extras de carte funciară pentru autentificare în vederea semnării contractului de vânzare-cumpărare. Din convenţiile încheiate între părţi nu rezultă că recurenţii şi-ar fi asumat expres obligaţia de a face demersuri în vederea stabilirii orei şi locului întâlnirii, respectiv biroul notarial la urma a se realiza operaţiunea de autentificare.

Recurenţii pârâţi reclamanţi au arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că ambele părţi aveau interesul de a încheia contractul în formă autentică, că nu au primit niciodată convocare din partea promitentei cumpărătoare de a se prezenta la biroul notarial, deşi cumpărătorul alege notarul, astfel încât nu se poate reţine culpa lor pentru neefectuarea demersurilor în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de netimbrare, pe care a arătat, în şedinţa publică din 23 mai 2023, că nu o mai susţine, precum şi excepţia de nulitate a recursului întrucât criticile invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 din C. proc. civ., astfel cum s-a arătat mai sus, recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, deşi recurenţii pârâţi reclamanţi au indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Astfel, recurenţii pârâţi reclamanţi nu au dezvoltat critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere a apelului pârâţilor-reclamanţi împotriva sentinţei atacate şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, aceştia rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, reluând aceeaşi susţinere din faţa instanţei de apel în sensul că nu au nicio culpă în neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, invocând formal motivul de nelegalitate indicat.

În acest context, Înalta Curte constată că aserţiunile cuprinse în memoriul de recurs nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei de apel, în sensul celor pretinse de recurenţi prin invocarea ipotezei descrise de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Susţinerea recurenţilor pârâţi reclamanţi în sensul că în mod greşit a fost reţinută culpa lor pentru neefectuarea demersurilor în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare nu reflectă un caz de încălcare a legii, ci vizează stabilirea situaţiei de fapt, ceea ce excedează verificărilor ce pot fi efectuate în recurs, cale de atac de reformare prin intermediul căreia se declanşează exclusiv un control de legalitate a hotărârii în limita motivelor prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, stabilirea situaţiei de fapt în raport de probele administrate constituie apanajul instanţelor de fond, iar instanţa de recurs poate exercita doar un control de legalitate a hotărârii atacate şi nu unul de temeinicie, care să conducă la schimbarea situaţiei de fapt şi reaprecierea probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că susţinerile evocate în memoriul de recurs preiau în mare parte motivele de apel, recurenţii nespecificând în mod concret care sunt pretinsele greşeli proprii instanţei de control judiciar anterioare, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Pentru argumentele expuse, constatând că susţinerile recurenţilor nu se grefează pe motivul de nelegalitate invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului recursul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 1893A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurenţilor în situaţia în care recursul declarat de aceştia urmează a fi constatat nul, instanţa de recurs va dispune obligarea recurenţilor la plata sumei de 5997,75 RON către intimata reclamantă A. S.R.L. cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, achitat conform dovezii depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 1893A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii-reclamanţi B. şi C. la plata sumei de 5997,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.