Defendant's annulment bid rejected; prior judgment for RON 201,654.24 damages stands final.

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2020 din 8 septembrie 2020, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 201.654,24 RON, reprezentând despăgubirile plătite de către reclamantă pentru prejudiciile produse de pârât, sumă compusă din: 193.200,00 RON reprezentând daune morale şi 8.454,24 RON reprezentând cheltuieli de executare silită. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculate de la data achitării debitului, 15.06.2020, până la data plăţii efective, şi a cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2685 din 2 iulie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 201.654,24 RON reprezentând despăgubiri la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării debitului, 15.06.2020, până la data plăţii efective. Tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5.138,08 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva hotărârii primei instanţe a formulat apel pârâtul B..

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel.

Prin decizia civilă nr. 74C din 16 martie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins apelul, ca nefondat, şi a respins cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

4. Hotărârea pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 2243 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 74C din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Constanţa.

5. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 2243 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare pârâtul B., solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei civile nr. 2243/2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16.11.2022 în dosarul nr. x/2020, cu consecinţa soluţionării pe fond a recursului. Contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 4 din C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de control judiciar a anulat cererea de recurs în mod nelegal, întrucât el a uzat de dreptul de a formula cerere de acordare a facilităţilor privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 2.569 RON, cererea de acordare a ajutorului public judic fiind înregistrată sub nr. de dosar x/2020 şi fiind respinsă la data de 02.11.2022.

Contestatorul a arătat că termenul de judecată pentru recurs era deja stabilit la 16.11.2022. Constatând că nu i-a fost comunicată încheierea pronunţată asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, intenţionând să uzeze de calea de atac prevăzută de lege, cea a reexaminării, în data de 09.11.2022, a transmis instanţei un mesaj prin poşta electronică prin care a învederat că nu i-a fost comunicată respectiva încheiere spre a formula cererea de reexaminare. La data de 11.11.2022, într-o zi de vineri, i-a fost comunicată hotărârea pronunţată asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, împotriva căreia a formulat calea de atac depunând la poştă plicul conţinând cererea de reexaminare, în data de 14.11.2022, într-o zi de luni, respectiv în prima zi lucrătoare, chiar până în ora 12:00. Plicul a fost recepţionat de registratura acestei instanţe în data de 15.11.2022.

Contestatorul a precizat că domiciliul său procesual este în municipiul Constanţa, fiind de interes acest aspect în aprecierea duratei comunicării actelor procedurale cu Înalta Casaţie de Casatie şi Justitie, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Contestatorul a arătat că, la data de 18.11.2022, când a verificat portalul acestei instanţe, la căutarea dosarului cu nr. x/2020, apăreau înregistrate numai: 5382/118/2020, 5382/118/2020/al (cerere de ajutor public judiciar). Astfel, accesând dosarul de fond, a reieşit faptul că recursul a fost anulat ca netimbrat în data de 16.11.2022, deşi a formulat cerere de reexaminare împotriva hotărârii pronunţate asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile în care termenul de declarare a căii de atac a reexaminării nu era împlinit la data de 16.11.2022, având în vedere marja de timp pentru comunicarea prin mijloace la distanţă a actelor. În data de 21.11.2022, la căutarea dosarului cu nr. x/2020 apar înregistrate: 5382/118/2020, 5382/118/2020/al (cerere de ajutor public judiciar) şi 5382/118/2020/al .I (cerere de reexaminare ajutor public judiciar). Accesând dosarul cu nr. x/2020 I pe portalul acestei instanţe, a observat faptul că, în data de 15.11.2022, s-a pronunţat încheierea finală (dezînvestire) din aceeaşi dată prin care s-a respins cererea de reexaminare.

Contestatorul a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2020.1, în condiţiile în care locuieşte în altă localitate, iar domiciliul său procesual este într-un alt judeţ, neavând posibilitatea obiectivă de a cunoaşte în timp util soluţia pronunţată de instanţa de reexaminare asupra cererii sale. De la data soluţionarii cererii de reexaminare din data de 15.11.2022, ora 11:00, (dosar şi, implicit, soluţie care nu apareau pe portal) şi până la termenul de judecată a cererii de recurs din ziua următoare, 16.11.2022, ora 09:00, nu a avut posibilitatea efectivă de a cunoaşte soluţia asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar în calea de atac a reexaminării şi, în ipoteza respingerii, de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2.569 RON, precum şi de a o transmite instanţei în original.

Contestatorul a arătat că această cale extraordinară de atac are în vedere încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil în termen optim şi previzibil prevăzut de art. 6 din C. proc. civ., principiul legalităţii, prevăzut de art. 7 din C. proc. civ., dreptul la apărare, prevăzut de 13 din C. proc. civ., precum şi principiul respectării principiilor fundamentale, prevăzut de art. 20 din C. proc. civ.

Contestatorul a invocat art. 31 - 33 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 197 din C. proc. civ., şi a arătat că instanţa judecatorească are obligaţia de a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru şi de a-i pune în vedere părţii obligaţia achitării acesteia, înainte de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netimbrată.

Contestatorul a arătat că într-o opinie exprimată de doctrină, cu care este de acord, s-a apreciat că ar trebui recunoscut reclamantului un termen de 10 zile de la comunicarea soluţionării (definitive) a incidentelor legate de acordarea facilităţilor, pentru a-şi îndeplini obligaţia de timbrare a cererii de chemare în judecată. Semnificaţia art. 33 alin. (2) din ordonanţă este aceea că termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (1) teza I din C. proc. civ. nu mai curge în ceea ce priveşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, dacă reclamantul se prevalează de dreptul de a solicita acordarea de facilităţi, rămânând valabil pentru celelalte condiţii ale cererii de chemare în judecată. După soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor, dacă obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru se menţine, un nou termen de 10 zile va curge pentru reclamant, fiind vorba despre un caz de întrerupere a termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (1) teza I din C. proc. civ. pe durata soluţionării cererii de acordare a facilităţilor, exclusiv pentru aplicarea dispoziţiilor art. 197 teza a II-a din C. proc. civ.

Aşadar, în condiţiile în care nu i-a fost adusă la cunoştinţă în timp util soluţia instanţei de reexaminare, nefiindu-i acordat un termen rezonabil pentru achitarea taxei judiciare de timbru, contestatorul a apreciat că este întemeiată calea extraordinară de atac.

În ipoteza admiterii contestaţiei în anulare, contestatorul a solicitat soluţionarea pe fond a recursului, reiterând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. Consideră că, prin nesoluţionarea fondului recursului, instanţa nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză, fiind incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul a invocat ca temei de drept al demersului său judiciar dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 4 din C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reapreciere a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare şi de aplicare a normelor de drept procesual civil.

Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, astfel încât, în acest cadru procesual, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, cum se pretinde în prezenta cale extraordinară de atac.

În prezenta cauză, în cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat drept greşeală materială a instanţei de recurs împrejurarea că aceasta nu i-a acordat un termen rezonabil, după pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de reexaminare, pentru a achita taxa judiciară de timbru datorată.

Împrejurarea învederată nu reprezintă o greşeală materială în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. ci, eventual, poate reprezenta o greşeală de judecată, întrucât se critică, sub pretextul comiterii unei erori materiale, modul în care instanţa de recurs a aplicat normele de procedură civilă în sensul că nu ar fi acordat posibilitatea de a timbra cererea de recurs, în condiţiile în care cererea de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferentă recursului a fost respinsă la data de 15 noiembrie 2022, iar la data de 16 noiembrie 2022, recursul a fost anulat, pentru netimbrare.

Împrejurările de fapt invocate de contestator, privind data la care a fost pronunţată soluţia asupra cererii de reexaminare, obligaţia de a timbra cererea şi termenul până la care ar fi trebuit îndeplinită această obligaţie reprezintă aspecte avute în vedere de instanţa de recurs la pronunţarea deciziei.

Astfel, instanţa de recurs a expus prevederile art. alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, precum şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei de timbru conform legii, lipsa acesteia fiind sancţionată, potrivit alin. (3) al art. 486 din acelaşi cod, cu nulitatea.

Instanţa de recurs a constatat că, prin adresa emisă la 27 iunie 2022 şi comunicată la 1 iulie 2022, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, i s-a adus la cunoştinţă recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.569 RON, datorată pentru soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei de apel, în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, instanţa de recurs a constatat că recurentul B. nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa şi că acesta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la taxa judiciară de timbru, respinsă prin încheierea din 2 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Instanţa de recurs a constatat că soluţia de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar a rămas definitivă la data de 15 noiembrie 2022, ca urmare a soluţiei de respingere a cererii de reexaminare.

În continuare, instanţa de recurs a arătat expres că, până la respectivul termen de judecată a recursului, fixat pentru data de 16 noiembrie 2022, recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, deşi a fost citat cu această menţiune, conform dovezii de la dosar recurs.

În consecinţă, instanţa de recurs a considerat că în speţă sunt incidente dispoziţiile legale anterior menţionate privind sancţiunea anulării cererii pentru nerespectarea obligaţiei legale de a timbra.

Aşadar, în contextul expus, aspectele evocate de către contestator nu se circumscriu ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., raţionamentul instanţei de recurs neavând ca situaţie premisă o împrejurare care ar putea fi calificată drept o eroare materială, ci, astfel cum s-a arătat mai sus, a reprezentat rezultatul unui proces de evaluare a datelor speţei.

În această situaţie, a considera că instanţa de recurs a procedat în mod greşit la termenul din 16 noiembrie 2022, anulând recursul ca netimbrat, fără a acorda recurentului un termen rezonabil pentru îndeplinirea obligaţiei de timbrare, ar presupune o reevaluare a modului în care această instanţă a aplicat normele de procedură, în contextul în care elementele de fapt relevante, invocate de contestator în calea extraordinară de atac, au fost cunoscute de instanţa de recurs, astfel cum rezultă din considerentele deciziei.

Pe de altă parte, în măsura în care se reţine ca fiind corespunzătoare adevărului împrejurarea învederată de contestator, că nu a avut cunoştinţă de soluţia pronunţată în data de 15 noiembrie 2022 asupra cererii de reexaminare, omisiunea acestuia de a formula o cerere prin care să supună judecăţii instanţei de recurs această situaţie şi prin care să solicite acordarea unui termen pentru îndeplinirea obligaţiei de timbrare, nu poate fi îndreptată prin invocarea acestor aspecte pe calea contestaţiei în anulare. Astfel cum s-a arătat, această cale permite îndreptarea unor erori materiale evidente care ar fi fost săvârşite de instanţa de recurs şi nu invocarea unor aspecte pe care partea a omis să le valorifice în respectiva fază, cu respectarea normelor de procedură.

Împrejurarea învederată de contestator, în sensul că domiciliul său este într-o altă localitate decât aceea a sediului instanţei nu este relevantă sub acest aspect, dată fiind posibilitatea de a comunica instanţei cereri prin intermediul poştei electronice, posibilitate prevăzută expres de art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.. De altfel, această modalitate de comunicare a actelor de procedură a fost utilizată de contestator în faza recursului, acesta arătând expres, în contestaţia în anulare, că, în data de 09.11.2022, a transmis instanţei de recurs un mesaj prin poşta electronică prin care a învederat că nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de ajutor public judiciar.

În concluzie, soluţia de anulare a recursului ca netimbrat nu se datorează unei omisiuni săvârşite din greşeală de instanţă, ci reprezintă rezultatul aplicării normelor de procedură raportat la elementele de fapt ale speţei, iar considerentul pentru care instanţa de recurs a procedat în acest mod nu poate fi cenzurat pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs, nici chiar în ipoteza încălcării unor principii ale procesului civil, astfel cum a invocat contestatorul. În acest sens, sunt de menţionat şi principiile expuse în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform cărora dreptul la un proces echitabil trebuie să fie interpretat în lumina principiului preeminenţei legii, unul dintre elementele fundamentale fiind principiul securităţii raporturilor juridice (Okyay şi alţii împotriva Turciei, pct. 73).

În consecinţă, soluţia definitivă dată litigiului de instanţe nu mai poate fi pusă în discuţie [Brumărescu împotriva României (MC), pct. 61; Agrokompleks împotriva Ucrainei, pct. 148].

Astfel, dreptul la un proces echitabil priveşte toate părţile procesului iar respectarea acestui drept trebuie verificată şi din perspectiva părţii adverse, care s-ar vedea în situaţia în care ar fi lipsită de beneficiul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în favoarea sa, ca urmare a reevaluării, de către instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, a unor aspecte cunoscute şi deja evaluate de instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de contestaţie în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că ipoteza acestui motiv, constând în situaţia în care instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, are în vedere împrejurarea în care recursul a fost respins sau admis numai în parte. Astfel, în situaţia în care recursul a fost anulat ca netimbrat, motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut, soluţia pronunţată de instanţă în acest caz fiind rezultatul admiterii unei excepţii de procedură şi nu a examinării fondului recursului, caz în care s-ar fi pus problema examinării motivelor de recurs.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare nu se circumscriu ipotezelor normelor legale invocate care reglementează această cale de atac, contestaţia în anulare formulată de către contestatorul B. împotriva deciziei nr. 2243 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B., împotriva deciziei nr. 2243 din 16 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.