Scope of res judicata in revision proceedings: positive effect and identity of contested issues vs. tripartite identity

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 19 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare silită şi a executării silite efectuate în cadrul dosarului nr. x/2021 al Biroul Executorului Judecătoresc B..

Prin sentinţa civilă nr. 5897 din 22 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, ca neîntemeiată şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată. Judecătoria a obligat contestatorul la plata sumei de 2.000 RON către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 593A din 3 martie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul formulat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 5897/2021 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul A., a schimbat sentinţa apelată în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării executării silite din dosarul de executare nr. 23/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie la data de 29.03.2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, anularea deciziei civile nr. 593/03.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

În motivarea cererii de revizuire, s-a susţinut că Tribunalul Bucureşti a încălcat autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri definitive. Astfel, în anul 2019 Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2458/2019 în dosarul nr. x/2018 prin care a obligat Ministerul Economiei să elibereze adeverinţa-tip pentru anii 2015, 2016 şi 2017, iar în anul 2022 a pronunţat decizia civilă nr. 593/2022, definitivă, potrivnică celei dintâi. Revizuentul a invocat prevederile deciziei nr. 62 din 27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Decizia Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 604A din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 593/03.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea celor statuate prin decizia nr. 62/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., privind efectul pozitiv al lucrului judecat.

Recurentul a arătat că instanţa de apel a reţinut greşit că, pentru a opera autoritatea de lucru judecat, pe lângă identitatea de părţi, trebuie să existe şi identitatea de obiect şi de cauză, ceea ce contrazice prevederile par. 43 şi 64 din decizia nr. 62/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurentul a mai arătat că decizia a fost redactată de un alt judecător decât cel care a fost preşedintele completului de judecată, pe lista afişată la uşa sălii de şedinţă şi pe comunicare menţionându-se că preşedintele completului este doamna judecător C., însă hotărârea a fost redactată de doamna judecător D..

4. Apărările formulate.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că aspectele invocate de recurentul revizuent reprezintă practica judiciară reţinută în decizia nr. 62/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar sesizarea pentru dezlegarea chestiunii de drept a fost respinsă ca inadmisibilă.

Intimatul a arătat că revizuentul nu a susţinut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ci a reiterat susţinerile din revizuire referitoare la existenţa autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 2458/24.04.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018* şi decizia nr. 593/3.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2021.

Intimatul a considerat că instanţa a reţinut în mod corect lipsa de identitate dintre obiectele celor două cauzei, ceea ce exclude concluzia existenţei unei încălcări a autorităţii de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă 2458/24.04.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele din cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din acelaşi act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigenţe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecăţii realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., prin raportare la critica dedusă judecăţii prin cererea de recurs, care vizează greşita constatare a instanţei de revizuire în sensul neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., articol indicat de revizuent ca temei de drept al cererii sale.

Susţinerea recurentului în sensul că decizia recurată ar fost redactată de un alt judecător decât cel care a fost preşedintele completului de judecată nu poate fi reţinută, recurentul raportându-se, din eroare, la numele preşedintelui instanţei. În realitate, hotărârea recurată a fost redactată de preşedintele completului de judecată, al cărui nume este menţionat ca atare în practicaua şi dispozitivul hotărârii precum şi în rubrica privind identificarea redactorului.

Prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 593/03.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, considerând că aceasta încalcă autoritatea lucrului judecat a sentinţei civile nr. 2458/2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând, în motivarea cererii, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În cauză, instanţa de revizuire a considerat că, deşi sunt îndeplinite cerinţele privitoare la pronunţarea hotărârilor pretins potrivnice în dosare diferite şi la caracterul definitiv al hotărârilor, nu este îndeplinită condiţia ca a doua hotărâre să încalce autoritatea de lucru judecat a primeia, dată fiind lipsa identităţii de obiect a celor două cereri, ceea ce exclude concluzia existenţei unei încălcări a autorităţii de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 2458/24.04.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cazul de revizuire instituit de dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru această situaţie, alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., în forma anterioară, stabilea că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Ulterior, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., în sensul că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Această modificare legislativă a avut în vedere faptul că art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. presupune sancţionarea încălcării autorităţii de lucru judecat iar art. 430 - 431 din acelaşi cod consacră deopotrivă, efectul pozitiv şi cel negativ al autorităţii lucrului judecat. Astfel, a fost reglementată expres calea de urmat pentru cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, soluţie aplicabilă şi anterior modificării indicate, în condiţiile în care noul C. proc. civ. a reconfigurat instituţia efectelor lucrului judecat, concluzia contrară, aceea a inadmisibilităţii revizuirii, determinând lipsirea părţii de remediul procedural în cazul în care se invocă pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, a avut loc o extindere a efectelor autorităţii de lucru judecat, prin recunoaşterea, pe plan normativ, şi a efectului pozitiv al lucrului judecat.

În consecinţă, determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., presupune analiza acestuia corelat cu dispoziţiile art. 430 - 431 din C. proc. civ., cele care dau expresie autorităţii de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti. Conform acestor prevederi, este recunoscut efectul autorităţii de lucru judecat nu doar dispozitivului unei hotărâri şi considerentelor decisive care îl justifică, ci şi considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părţi, conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Ca manifestare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce a fost dezlegat pe cale jurisdicţională nu mai poate fi combătut între părţi; în acest caz, nu este oprită judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurată sarcina probei, instanţa neputând să ignore constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare.

În felul acesta, intenţia legiuitorului a fost nu doar de a interzice reluarea aceloraşi judecăţi în condiţiile identităţii de părţi, obiect, cauză, dar şi de a interzice reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional care are legătură cu un proces ulterior al aceloraşi părţi.

Deşi noua reglementare a extins efectele lucrului judecat, instanţa de revizuire a considerat greşit că verificarea admisibilităţii revizuirii în care se reclamă încălcarea autorităţii lucrului judecat este limitată doar la verificarea triplei identităţi de elemente, nu şi la identificarea chestiunii litigioase dezlegate cu autoritate de lucru judecat. Aceasta ar însemna a nega de fapt noua reglementare dată de legiuitor şi a considera că numai un aspect al acestui efect al hotărârii judecătoreşti este important şi trebuie respectat.

Concluzionând, autoritatea de lucru judecat la care face referire textul şi a cărei nerespectare este sancţionată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie văzută în întreaga reglementare dată acesteia prin dispoziţiile art. 430 - 431 din C. proc. civ. referitoare deopotrivă la efectul negativ şi la cel pozitiv al lucrului judecat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerinţele cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare pentru analiza criticilor pe fondul revizuirii, admisibilitatea acesteia pentru nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat rezultând din analiza dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost expusă mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 604A din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.