Challenge to executive title rejected: procedural incompatibility of enforcement prescription with objection to title interpretation under Art. 714 vs. 712 CPC

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă la data de 25.05.2020, reclamanţii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu pârâta C., contestaţie la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 196/07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2015, solicitând să se constate că titlul şi-a pierdut puterea executorie, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021 a Tribunalului Teleorman s-au respins excepţia netimbrării şi excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe.

2. Sentinţa primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 184/07.06.2021, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel.

Împotriva acestei sentinţe civile, la data de 05.02.2022, au formulat apel reclamanţii, solicitând anularea sentinţei şi, evocând fondul, admiterea contestaţiei şi constatarea faptului că titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 196/07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2014 nu mai poate fi pus în executare, deoarece a intervenit prescripţia dreptului de a solicita executarea silită.

Prin decizia nr. 955A din 17 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de către apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei nr. 184/07.06.2021 pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata C., ca nefondat.

4. Calea de atac a recursului.

Reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei menţionate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.

În motivarea recursului, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 teza a II-a din C. proc. civ.. Recurenţii reclamanţi au arătat că, la primul termen de judecată la prima instanţă, au rectificat temeiul legal, cel referitor la art. 712 alin. (3) din C. proc. civ. şi l-au înlocuit cu art. 714 alin. (3) din acelaşi cod. Astfel, temeiul legal al contestatiei la titlul executoriu exprimat de sentinţa civilă nr. 196 pronunţată de Tribunalul Teleorman la data de 07.04.2015 este reprezentat de prevederile art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., contestaţia la titlu fiind motivată de faptul că executarea silită din dosarul de executare nr. 53/2020 avea loc după circa 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii judecatoreşti pronunţate de Tribunalul Teleorman în anul 2015, moment în care titlul exprimat din sentinţa civilă menţionată îşi pierduse puterea executorie prin prescripţia prevăzută de art. 706 din C. proc. civ.

Recurenţii reclamanţi au arătat că prima instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea completului care a pronunţat hotărârea care reprezintă titlul executoriu. La următorul termen, instanţa de fond şi-a declarat competenţa din punct de vedere material şi teritorial în a judeca pricina însă în final a apreciat că instanţa de executare este competentă în soluţionarea judecării contestaţiei la titlu. Astfel, instanţa de fond, în loc să-şi fi declinat competenţa în favoarea instanţei de executare pe care o nominalizase ca fiind competentă, aceasta a respins contestaţia la titlu, instanţa de apel însuşindu-şi în integralitate hotărârea primei instanţe.

Recurenţii-reclamanţi au apreciat că dispoziţiile art. 714 alin. (3) din Codul de procedură civilâ, în baza cărora este stabilită competenţa materială a instanţei care a pronunţat hotărârea ce reprezintă titlul executoriu primează ca lege specială în raport cu dispoziţiile art. 651 şi art. 713 alin. (1) din acelaşi cod. Instanţa de apel nu a indicat niciun text de lege care să combată aplicarea prevederilor alin. (3) al art. 714.

Recurenţii reclamanţi au precizat că, prin contestaţia la titlu dedusă judecăţii, este vizat titlul executoriu faţă de care a intervenit prescripţia şi nu mai poate fi pus în executare. Recurenţii reclamanţi au arătat că instanţa a respins contestaţia la titlu, în condiţiile în care această instanţă pronunţase hotărârea care reprezintă titlul contestat, iar in caz de constatare a necompetenţei materiale de soluţionare, judecarea cauzei se declină Ia instanţa competentă, nu se respinge contestaţia.

Recurenţii reclamanţi au reiterat că, din analiza motivelor contestaţiei la executare promovate, precum şi a celor solicitate şi consemnate în încheierile pronunţate la termenele din 20.07.2020 şi 26.10.2020, rezultă că această instanţă a fost învestită cu o contestaţie care viza titlul care a stat la baza executării silite începute în dosarul de executare nr. 53/2020. Recurenţii reclamanţi au considerat că instanţa de fond a creat un avantaj părţii adverse şi implicit biroului executorului judecătoresc care a instrumentat primul dosar de executare, care fusese lăsat în nelucrare astfel încât actele de executare silită din dosarul de executare respectiv erau lovite de nulitate cauzată de lipsa dovezii de aducere la cunoştinţă asupra începerii executării silite corespunzător dispoziţiilor art. 667 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurenţii reclamanţi au arătat că, în ceea ce priveşte o excepţie de ordine publică, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia a constatat că este competentă material, după care, la următorul termen şi ultimul, s-a pronunţat pe fond că nu este competentă material să judece, respingând pe acest motiv cererea şi încălcând în acest fel toate normele de procedură aplicabile în ceea ce priveşte incidentele procedurale referitoare la competenţa instantei, respectiv art. 129 şi următoarele din C. proc. civ.

Recurenţii reclamanţi au arătat că instanţa de apel a respins apelul declarat ca nefondat validând integral o hotărâre care a fost dată cu încălcarea normelor procesuale aplicabile stabilirii competenţei materiale a instanţei ce urma să soluţioneze acţiunea introductivă. Hotărârea recurată a încălcat în ansamblu regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii în sensul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Motivele din considerentele exprimate în cele două hotărâri nu pot sta decât la baza unor încheieri de şedinţă interlocutorii de declinare sau constatare a competenţei materiale astfel încât motivările cuprinse în considerentele celor două hotărâri reprezintă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al acestora potrivit celor ce urmează:

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 teza a II-a din C. proc. civ., prin care recurenţii au invocat existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că motivarea acesteia respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., instanţa de apel expunând argumentele pentru care a pronunţat soluţia de respingere a apelului.

Astfel, instanţa de apel a constatat că este nefondat motivul de apel prin care contestatorii au susţinut că sunt cu totul străine de natura pricinii considerentele sentinţei, întrucât prin contestaţia la titlu dedusă judecăţii nu s-a pus sub nicio formă în discuţie dispozitivul titlului executoriu, ci s-a invocat prescripţia executării silite. Prin decizia recurată s-a constatat că prima instanţă, înainte de a analiza chestiunea prescripţiei dreptului de a cere executare silită, invocată de contestatori pe calea contestaţiei la titlu, avea obligaţia de a verifica şi stabili dacă o astfel de apărare putea fi legal invocată prin intermediul contestaţiei la titlu. În acest sens, s-a considerat că prima instanţă a reţinut în mod corect că, în cadrul unei contestaţii la titlu, instanţa nu este îndrituită să examineze nici fondul raporturilor juridice dintre părţi, pentru că s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a titlului executoriu, nici chestiuni legate de executarea silită, pentru acestea din urmă partea interesată având la îndemână calea contestaţiei la executarea propriu-zisă, prevăzute de art. 712 alin. (1) din C. proc. civ.. De asemenea, instanţa de apel a observat că ambii contestatori au beneficiat de asistenţă juridică încă de la momentul formulării contestaţiei şi pe tot parcursul litigiului, iar aceştia au sesizat instanţa cu o contestaţie la titlu.

Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu s-a declarat necompetentă material şi nici nu a nesocotit încheierea interlocutorie din data de 26.10.2020, cum greşit au susţinut apelanţii, ci a stabilit faptul că, prin prisma argumentelor invocate în cuprinsul contestaţiei la titlu, nu sunt incidente dispoziţiile art. 712 alin. (2) din C. proc. civ., ci contestatorii trebuiau să formuleze contestaţie la executare propriu-zisă.

Considerentele arătate ale instanţei de apel nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii. Astfel, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestaţia la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 196/07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., prin care aceştia au solicitat să se constate că titlul şi-a pierdut puterea executorie, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Recurenţii reclamanţi au arătat expres că, în cursul judecăţii în prima instanţă, au rectificat temeiul legal, cel referitor la art. 712 alin. (3) din C. proc. civ. şi l-au înlocuit cu art. 714 alin. (3) din acelaşi cod. De asemenea, în cererea de recurs, recurenţii reclamanţi au reiterat împrejurarea că temeiul legal al contestaţiei la titlul executoriu este reprezentat de prevederile art. 714 alin. (3) din C. proc. civ.. Conform acestui text legal, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În această situaţie, în mod corect instanţa de apel a validat considerentele primei instanţe vizând verificarea şi stabilirea apărărilor care puteau fi legal invocate prin intermediul contestaţiei la titlu. În acest sens, în mod corect s-a considerat că, prin contestaţia la titlu nu se poate urmări modificarea sau desfiinţarea hotărârii puse în executare, în caz contrar, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat a acestei hotărâri.

Astfel, prin contestaţia la titlu, se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea sa, neputând fi modificată, pe această cale, situaţia de fapt şi de drept reţinută definitiv. Pe calea acestei contestaţii se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înţelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanţa emitentă a titlului să facă lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăţi a hotărârii pronunţate.

Prin criticile formulate, nestructurate, de altfel, din punct de vedere juridic, recurenţii-contestatori au precizat expres că au formulat contestaţie la titlu şi au invocat dispoziţiile legale care reglementează competenţa de soluţionare a unei astfel de contestaţii, susţinând însă intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, ceea ce presupune un motiv incompatibil cu natura procedurii alese, depăşindu-se limitele judecăţii unei contestaţii la titlu, care presupune doar lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, potrivit celor enunţate mai sus.

Prin memoriul de recurs se reproşează instanţei de apel că a validat hotărârea primei instanţe, cu nesocotirea unor norme privind competenţa materială, susţinându-se, pe de o parte, că, în măsura în care se declara necompetentă, prima instanţă trebuia să dispună trimiterea dosarului pentru judecarea cauzei la instanţa competentă, iar, pe de altă parte se arată că, deşi s-a considerat competent să soluţioneze cauza, Tribunalul Teleorman a respins acţiunea motivat de faptul că invocarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită poate fi făcută numai pe calea contestaţiei la executare propriu-zisă.

Cu privire la acest aspect, instanţa de apel în mod corect a reţinut că Tribunalul Teleorman, prin încheierea din data de 26.10.2020, a constatat că este competent general, material şi teritorial, în raport cu dispoziţiile art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., a verificat şi a stabilit dacă apărarea privind prescripţia executării silite putea fi legal invocată prin intermediul contestaţiei la titlu, prin raportare la dispoziţiile art. 712 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., concluzionând că acest textul de lege indicat nu este incident, întrucât contestatorii trebuiau să formuleze contestaţie la executare propriu-zisă.

În situaţia expusă, nu se poate reţine incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în sensul încălcării de către instanţa de apel a unor norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Astfel, instanţa de apel nu a reţinut încălcarea normelor privind competenţa întrucât prima instanţă s-a considerat în mod corect competentă să soluţioneze contestaţia la titlu îndreptată împotriva unei hotărâri a tribunalului, partea precizând expres că înţelege să uzeze de acest mijloc procesual.

În aceste condiţii, nu poate fi reţinută susţinerea recurenţilor în sensul că prima instanţă trebuia să dispună trimiterea dosarului pentru judecarea cauzei la instanţa competentă, competenţa fiind corect determinată în cauză în raport de susţinerile părţii privind natura mijlocului procesual ales. Chiar în recurs, recurenţii reclamanţi, beneficiind de asistenţă juridică, au precizat expres că, prin contestaţia la titlu dedusă judecăţii, este vizat titlul executoriu faţă de care a intervenit prescripţia şi nu mai poate fi pus în executare. Faţă de împrejurarea că partea a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită, contestaţia a fost respinsă ca nefondată întrucât această problemă nu reprezintă, conform legii, un motiv pentru care să poată fi promovată o contestaţie la titlu.

În considerarea tuturor acestor argumente, neputând fi primite criticile de nelegalitate susţinute de recurenţii reclamanţi, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 955A din 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 955A din 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.