Nullity of cassation appeal for failure to formulate concrete legal grounds, limiting review to legality rather than factual re-evaluation in copyright royalty dispute

Şedinţa publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la plata către UCMR-ADA a sumei estimate provizoriu la 21.674,58 RON inclusiv TVA, reprezentând remuneraţii restante datorate de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în perioada trimestrul II 2017 - trimestrul I 2019 pe postul de radio B., la plata de penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente remuneraţiilor neachitate şi pentru perioada 1.01.2018-6.02.2018, calculate de la fiecare scadenţă şi până la plata efectivă a acestor remuneraţii, la plata penalităţilor reprezentând dobânda legală penalizatoare, aferente remuneraţiilor datorate pentru perioada 7.02.2018 - trimestrul I 2019, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 420/09.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă.

A obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 14.438,45 RON reprezentand remuneraţii - drepturi patrimoniale de autor corespunzătoare radiodifuzării operelor muzicale prin intermediul postului de B., in trimestrele II 2017 - I 2019.

A obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente remuneraţiilor datorate pentru trimestrele II, II, IV 2017 şi pentru perioada 1.01.2018-6.02.2018, calculate de la fiecare dată scadentă şi până la plata efectivă a acestor remuneraţii.

A obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere reprezentând dobânda legală penalizatoare, aferentă remuneraţiilor datorate pentru perioada 7.02.2018-trimestrul I 2019, calculate de la fiecare dată scadentă şi până la data plăţii efective a acestor remuneraţii.

A respins cererea reclamantei de acordare a TVA şi a obligat pârâta la plata sumei de 120 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1765A din 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul formulat de către pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 420/09.06.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

II.1. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 1765A din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, spre rejudecare, fie judecarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat, în esenţă, că a achitat sumele datorate reclamantei, pe perioada supusă judecăţii, iar ordinele de plată se găsesc la dosar. Recurenta pârâtă a arătat a achitat la termen toate sumele datorate că nu înţelege de unde rezultă sumele de plată imputate de către instanţe. Recurenta pârâtă a mai susţinut că debitul reţinut de către instanţa de apel nu există, iar în apel a depus şi ordinul de plată care lipsea, dar instanţa nu a ţinut cont de acesta.

Recurenta pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raţionamentul instanţei de apel, care a constatat că tribunalul a avut în vedere imputaţia făcută de către creditor asupra sumelor de bani plătite de către pârâtă, deducând din debitul de 18.213,93 RON sumele achitate pentru perioada în litigiu. De asemenea, instanţa de apel a arătat expres că nu a primit susţinerea apelantei-pârâte "conform căreia întreaga sumă de 7.327 RON trebuia dedusă din datoria aferentă perioadei în litigiu, anume trimestrul II 2017 - trimestrul I 2019, având în vedere că aceasta nu a făcut imputaţia plăţii în cuprinsul fiecărui ordin de plată, iar intimata-reclamantă, în calitate de creditor, a făcut imputaţia pentru a stinge datorii exigibile şi cu o dată de scadenţă anterioară segmentului de timp avut în vedere prin cererea de chemare în judecată, iar această operaţiune nu a fost criticată, de altfel, de către apelantă".

Criticând cele reţinute de către instanţa de apel în sensul că ar fi achitat întreaga sumă de bani pretinsă de reclamantă, conform dovezilor de plată aflate la dosar, recurenta-pârâtă a adus în discuţie aspecte ce ţin de situaţia de fapt stabilită de instanţă pe baza probelor administrate în cauză.

O astfel de motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile ce vizează aspecte care ţin de situaţia de fapt şi de aprecierea probelor cauzei neputând forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În acest sens, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte că recursul urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, această cale de atac fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Astfel, recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel învestită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat şi reapreciindu-l. Or, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanţei de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanţă de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege. În cadrul procesual reglementat de art. 488 din C. proc. civ., instanţa de recurs nu poate să procedeze la verificarea situaţiei de fapt stabilite prin hotărârea atacată sau să reevalueze în acest scop probele.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1765A din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2023.