Conflict of jurisdiction over late penalty claims: exclusive competence of the court that first authorized forced execution

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 21 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, au solicitat obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de întârziere de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 01 iulie 2017 şi până la achitarea efectivă, procent calculat din valoarea obiectului obligaţiei rămase de executat, respectiv o sumă brută de 679.827 RON, în favoarea reclamanţilor, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 299 din data de 09 mai 2008, lămurită prin încheierea din 25 februarie 2020, în dosarul nr. x/2007 al Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea în fapt, au arătat că au dobândit o serie de drepturi salariale prin decizia nr. 216/2008 şi decizia nr. 299/2008, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi. În baza acestor titluri executorii, au demarat executarea silită, fiind constituit, pe rolul executorului judecătoresc, dosarul de executare nr. 280/2020, însă nu au obţinut toate sumele datorate în baza acestor titluri executorii. Reclamanţii solicită intervenţia instanţei pentru obligarea debitorilor să-şi îndeplinească obligaţiile de plată restante şi constrângerea acestora la îndeplinirea obligaţiei de întreprindere a procedurilor necesare pentru plata drepturilor, prin obligarea la penalităţi de 1% pe zi de întârziere.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 906 din C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 447 din data de 17 ianuarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Instanţa a reţinut că G. şi H. a adresat o cerere de încuviinţare a executării silite Judecătoriei Iaşi, care a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Prin încheierea din data de 05 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect plată penalităţi, urmează a se stabili în favoarea judecătoriei, care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, ca instanţă de executare, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2359 din 13 martie 2023, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, executarea silită a fost încuviinţată de două instanţe, respectiv Judecătoria Iaşi, prin încheierea din data de 13 octombrie 2020, şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din data de 5 noiembrie 2020. În opinia sa, instanţa de executare a fost stabilită odată cu prima încuviinţare a executării silite, încuviinţare care a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află sediile unora dintre debitorii principali prevăzuţi în titlurile executorii, conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Faptul că şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat, ulterior, executarea silită nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente, având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare, conform căruia una şi aceeaşi instanţă va soluţiona toate incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţiile prevăzute de lege.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că revine Judecătoriei Iaşi, ca instanţă de executare determinată potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. şi care a încuviinţat, iniţial, executarea silită, competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor apărute în cursul executării silite, inclusiv a prezentei cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Iaşi îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin contestaţia formulată, se solicită penalităţi de întârziere în procent de 1% pe zi de întârziere, pentru neexecutarea integrală a obligaţiilor de plată stabilite prin decizia nr. 216/2008 şi decizia nr. 299/2008, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.

Demersul juridic al reclamanţilor a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 906 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "1)Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare."

Prin urmare, chiar legiuitorul a atribuit competenţa de soluţionare a cererii referitoare la penalităţile, care se aplică pe parcursul executării silite, în favoarea instanţei de executare.

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea de interpretare şi aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. care stabilesc că: (1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe". Cele două instanţe de executare şi-au declinat, reciproc, competenţa întrucât, în cauză, există două încheieri de încuviinţare a executării silite pronunţate în contradictoriu cu debitori diferiţi, implicaţi în raporturile de serviciu susţinute de contestatori.

Astfel, ca urmare a cererii de executare silită formulate de A., B., C., D., E. şi F., executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 280/2020, împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - ANAF pentru recuperarea creanţelor rezultate din titlurile executorii reprezentate de decizia civilă nr. 216/2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi decizia civilă nr. 299/2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.

Prin încheierea nr. 8894 din data de 13 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită, în temeiul titlurilor executorii mai sus menţionate, împotriva debitorilor Parchetul de pe lânga Tribunalul Iaşi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - ANAF, pentru recuperarea creanţei prevăzute în titlurile executorii, plus cheltuieli de executare.

Ulterior, prin încheierea din data de 05 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită, în temeiul aceloraşi titluri executorii, împotriva debitorilor Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru recuperarea creanţei prevăzute în titlurile executorii, plus cheltuieli de executare.

Înalta Curte reţine că instanţa de executare a fost stabilită odată cu prima cerere de încuviinţare a executării silite, încuviinţare care a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află sediile unora dintre debitorii principali prevăzuţi în titlurile executorii. Faptul că şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat, ulterior, executarea silită nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Câtă vreme nu există nicio situaţie de excepţie, dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând şi decizia nr. 20/2021 pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de obligare la plata de penalităţi, dedusă judecăţii.

Pentru considentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 şi 906 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de plată a penalităţilor, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.