Divorce jurisdiction under Art. 915 CPC when both spouses reside abroad: domicile fixed at filing

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 26 octombrie 2020, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrate în registrul de stare civilă al Primăriei Comunei Miroslava, jud. Iaşi, sub nr. x/26.10.1996, din culpa exclusivă a pârâtului, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti faţă de minora C., doar de către mamă, stabilirea locuinţei minorei la domiciliul mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, în cotă procentuală de 1/4 raportat la venitul efectiv net realizat, respectiv, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea de fapt, reclamanta a arătat, în esenţă, faptul că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20 octombrie 1996, din căsătorie au rezultat doi copii, dintre care doar C., mai este minoră. A mai menţionat faptul că pârâtul nu s-a mai implicat în creşterea şi educarea copiilor, iar relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, astfel încât nu mai poate continua căsnicia acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 400 şi art. 529 alin. (2) din C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 10166 din data de 7 octombrie 2022, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din C. proc. civ., dacă soţii nu mai au domiciliul în ţară, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, dacă nu există un acord al acestora pentru o altă judecătorie din România.

În speţă, reclamanta locuieşte în Belgia, iar pârâtul în Marea Britanie, împrejurare care atrage incidenţa normei de competenţă specială menţionate anterior, pe care părţile nu o pot înlătura. Mai mult, nu s-a făcut dovada existenţei unui acord între părţi pentru ca Judecătoria Iaşi să soluţioneze această cauză.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 696 din data de 26 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecatoriei Iaşi. În temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi. În temeiul dispoziţiilor art. 134 şi art. 135 alin. (1) din acelaşi act normativ, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., dacă pârâtul nu are locuinţa în ţară, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.

În speţă, la data introducerii cererii de divorţ, reclamanta îşi avea domiciliul în Iaşi, împrejurare care atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Iaşi îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea dedusă controlului judiciar, reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii divorţului.

Potrivit dispoziţiilor art. 915 din C. proc. civ.: "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti".

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 915 din C. proc. civ., sub aspectul momentului faţă de care se stabileşte, sub aspect teritorial, instanţa competentă a soluţiona pricina.

Înalta Curte reţine că, la data învestirii instanţei de judecată, respectiv la data de 26 octombrie 2020, reclamanta locuia pe teritoriul României, la adresa din Iaşi, Bdul x, jud. Iaşi.

Pe parcursul soluţionării procesului, la data de 24 ianuarie 2022, aceasta s-a angajat în Belgia, însă copiii rezultaţi din căsătoria cu pârâtul B. au continuat să locuiască la adresa din Iaşi, menţionată anterior.

Pârâtul locuieşte în Marea Britanie, Birgmingham, domiciliul său fiind în străinătate atât la data iniţierii acestui demers judiciar, cât şi în prezent.

Faţă de aceste împrejurări, devin incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ. potrivit cu care, dacă domiciliul pârâtului nu este în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.

Astfel, având în vedere că, în pricina dedusă judecăţii, potrivit textului legal menţionat, competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantei, care la data introducerii cererii de chemare în judecată, figura în Iaşi, instanţa reţine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Este lipsit de relevanţă faptul că, pe parcursul litigiului, aceasta s-a angajat în Belgia, întrucât momentul în raport de care se determină competenţa teritorială îl constituie data promovării acţiunii.

O atare soluţie este justificată pe deplin şi de necesitatea realizării unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinările de competenţă impuse de schimbările ulterioare de domiciliu ale părţilor pe parcursul soluţionării unui proces.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de divorţ şi a capetelor de cerere accesorii, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2023.