Contestation against appellate delay declared perempted for six-month inactivity.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

La data de 12 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat, sub nr. x/2018/a3, contestaţia la tergiversarea cauzei ce face obiect al dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Aceştia au arătat că au învestit Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 24 din data de 7 ianuarie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă. Apelul a fost soluţionat prin decizia nr. 337 din data de 2 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, însă, până la data depunerii contestaţiei, hotărârea nu a fost redactată. De asemenea, au arătat că au formulat şi o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei menţionate, care nu a primit termen de judecată.

În opinia lor, au fost încălcate mai multe dispoziţii legale naţionale, din C. proc. civ. şi Constituţia României, şi europene, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Apreciază că nerespectarea termenului legal de redactare a hotărârii îi prejudiciază întrucât se află în procedura executării silite, împrejurare care i-a determinat să formuleze contestaţia ce vizează tergiversarea cauzei.

La termenul din data de 6 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecării contestaţiei la tergiversarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Prin Referatul din data de 18 aprilie 2023 s-a constatat că s-a împlinit termenul legal de 6 luni, de la data întocmirii ultimului act de procedură, şi s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a acordat termen la data de 18 mai 2023, când Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

2. Analizând excepţia perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele următoare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2)Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3)Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale rezultă că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală, pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, de 6 luni, ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare. Aceasta este şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei, vreme îndelungată, în judecată.

De asemenea, din conţinutul textului de lege, se desprind condiţiile ce trebuie îndeplinite, cumulativ, pentru perimarea cererii, respectiv: 1. învestirea instanţei cu o cerere ce a condus la o judecată, în prima instanţă, ori într-o cale de atac, ori existenţa unei executări silite încuviinţate şi pornite; 2. rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni; 3. termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat, pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 şi art. 418 din acelaşi act normativ; 4. abandonarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În litigiul pendinte, prin încheierea din data de 6 octombrie 2022 s-a dispus măsura suspendării pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.. Astfel, termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de lege, a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi s-a împlinit la 6 aprilie 2023. În acest interval de timp, părţile nu au întocmit niciun act de procedură care să suspende sau să întrerupă cursul perimării, deşi au fost citate, în mod legal, pentru ambele termene de judecată.

Prin urmare, sunt îndeplinite, cumulativ, cerinţele perimării, şi anume: cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la momentul suspendării (6 octombrie 2022) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare (18 mai 2023), timp în care contestatorii nu au întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu au fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. şi urmează a constata perimată contestaţia privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenţii A. şi B..

Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.