Revision inadmissible: failure to evoke merits in decision dismissing appeal on procedural grounds

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Deva, sub nr. x/2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu creditorii B., C. şi D., anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 397/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc E..

Prin sentinţa civilă nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Deva, a fost respinsă cererea de suspendare a executarii silite, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii D., C. şi B., a fost obligat contestatorul la plata, către intimata B., a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 148/A din 3 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Deva şi a fost obligat apelantul contestator să achite intimatei B. suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat o cerere de revizuire. Prin decizia civilă nr. 273/A din 15 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara şi a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B..

Prin decizia civilă nr. 253 din 24 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019 şi a deciziei civile nr. 273/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2020.

Petentul A. a formulat cerere de îndreptare şi lămurire a deciziei civile nr. 253 din 24 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, înregistrată sub nr. x/2020*/a1.

Prin decizia nr. 327 din 14 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia tardivităţii cererii de completare a hotărârii, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială şi cererea de completare a deciziei civile nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat, în temeiul art. 509 C. proc. civ., cerere de revizuire.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia

Prin decizia civilă nr. 65 din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 327 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2520 din data de 15 decembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 22 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins cererea intimaţilor de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului şi a obligat recurentul la plata, către intimaţi, a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2520 din data de 15 decembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, A. a formulat cerere de revizuire, prin care solicită o nouă judecată întrucât instanţele au săvârşit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârile nr. 148/2020 şi nr. 273/2020, atât în raport cu materialul existent la data pronunţării acestora cât şi în raport cu împrejurările apărute ulterior.

Arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia supusă controlului judiciar, a reţinut incidenţa prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., din care rezultă că Instanţa Supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege. Aceeaşi idee se desprinde şi din conţinutul art. 483 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Însă, speţa supusă judecăţii nu se regăseşte în niciuna din ipotezele menţionate, fiind vorba de decizii ale Tribunalului Hunedoara, pronunţate în apel. Arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., ar fi trebuit să admită excepţia necompetenţei materiale şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, instanţă ierarhic superioară celei care a pronunţat deciziile recurate.

Pe de altă parte, în opinia revizuentului, hotărârile pronunţate sunt netemeinice şi trebuie revizuite cu privire la latura penală, potrivit situaţiilor ce fac obiect al dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.

Hotărârile recurate se întemeiază pe prevederi legale care, după ce aceste hotărâri au devenit definitive, au fost declarate neconstituţionale, iar greşelile pot fi remediate doar prin revizuirea hotărârilor pronunţate în cauză.

Pentru toate aceste considerente, revizuentul solicită admiterea cererii şi declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Ulterior, la data de 5 mai 2023, revizuentul a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat revizuirea hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, în baza căreia s-a demarat executarea silită.

5. Apărări formulate în cauză

În termen procedural, intimaţii B., C. şi D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate invocate de intimaţi, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale, care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute, în mod expres, de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază". Astfel, acest text de lege fixează limitele, în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire, pe care se fundamentează aceasta.

Instanţa este obligată să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire, pornind de la cerinţele stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă…".

Din interpretarea literală a textului procedural citat, rezultă că prima dintre condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire rezidă în faptul că este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, obiectul revizuirii în unul din cele 11 cazuri enumerate de acelaşi articol constituindu-l, aşadar, o hotărâre, care vizează fondul pricinii, cu excepţiile prevăzute la alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ.

Evocarea fondului de către instanţa de recurs, expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune aplicarea dispoziţiilor legale la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite, cu consecinţa adoptării altei dezlegări a raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment. Or, această consecinţă nu poate avea loc, decât în urma admiterii căii de atac.

Obiectul prezentei revizuiri este reprezentat de decizia civilă nr. 2520 din data de 15 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 22 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

În speţa dedusă judecăţii, prin hotărârea instanţei de recurs supusă revizuirii, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză. Soluţionând recursul, pe cale de excepţie, nu a fost evocat fondul pricinii.

Întrucât prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decizia atacată nu întruneşte cerinţele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii, deoarece, deşi este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul, împrejurare care conduce la soluţia de respingere a cererii, ca inadmisibilă.

Enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., deoarece, în sens contrar, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

Distinct de acest aspect, revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice, care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele, pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate.

Astfel, revizuirea poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 din C. proc. civ.. Or, prin raportare la acest text de lege, Înalta Curte reţine că motivele invocate în cererea de revizuire nu îndeplinesc această cerinţă. Revizuentul solicită declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, motiv care nu face parte din cele enumerate limitativ de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire. În ceea ce priveşte argumentele de care înţelege să se folosească, acestea nu au o coerenţă juridică şi nici nu justifică demersul revizuentului.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în calitate de administrator al F. S.R.L., împotriva deciziei nr. 2520 din 15 decembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reţinând culpa procesuală a revizuentului, în baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimaţii B., C. şi D., în cuantum de 1.000 RON, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei, reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în calitate de administrator al F. S.R.L., împotriva deciziei nr. 2520 din 15 decembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă revizuentul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimaţii B., C. şi D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2023.