Inadmissibility of appeal against final decision on preliminary reference and timeliness of recusal requests in property association fee dispute

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu, la data de 28 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 37 Aleea x Târgu - Jiu a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 837,46 RON reprezentând cheltuieli administrative (salarii femeie de serviciu, administrator birotică, reparaţii, deratizare, nefiind incluse apă, gunoi, curent iluminat casa scării).

2. Hotărârea Judecătoriei Târgu - Jiu

Prin sentinţa civilă nr. 6559 din data de 23 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a numitului B., invocată de pârât. A fost admisă cererea formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 37, în contradictoriu cu pârâtul A., a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 837,46 RON reprezentând cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari pentru perioada septembrie 2016 - aprilie 2019.

3. Hotărârea Tribunalului Gorj

Prin decizia civilă nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A fost respins apelul declarat de apelantul pârât A., împotriva încheierii nr. 8 din 2 noiembrie 2020 şi împotriva sentinţei civile nr. 6559 din 23 decembrie 2020, ambele pronunţate de Judecătoria Târgu -Jiu, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37, ca nefondat.

4. Hotărârile Curţii de Apel Craiova

Prin încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de pârâtul A. împotriva magistraţilor C., D. şi E., membri ai completului C 4 CIV.

Prin încheierea nr. 13 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca fiind tardivă, cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de pârâtul A..

Prin încheierea din data de 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea pârâtului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale ce vizează activitatea asociaţiei de proprietari şi atribuţiile reprezentanţilor acesteia. Încheierea a fost atacată cu recurs, calea de atac fiind anulată prin decizia nr. 1219 din 26 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 125 din 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, formulată de recurentul pârât A.. S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva deciziei nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât A., împotriva încheierilor de recuzare nr. 51/2021, nr. 88 din 24 mai 2021, nr. 99 din 03 iunie 2021, nr. 125 din 07 iulie 2021, nr. 143 din 07 septembrie 2021, nr. 155 din 23 septembrie 2021, nr. 157 din 28 septembrie 2021, nr. 158 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

5. Calea de atac formulată în cauză

Pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 11 din data de 4 februarie 2022, a încheierii nr. 13 din data de 14 februarie 2022 şi a deciziei nr. 125 din data de 15 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova. Acesta invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, a arătat că a recuzat unul dintre membrii completului de judecată, care a fost învestit cu soluţionarea recursului declarat, întrucât acesta a făcut parte şi din completul, care a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2017 Prin recuzare a urmărit să înlăture comportamentul discreţionar al doamnei judecător C., care îşi apăra punctul de vedere şi susţinea şi demersurile abuzive ale asociaţiei şi ale reprezentantului său.

În opinia sa, judecătorii i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de Statul Român, semnatar al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, i-au anulat sau i-au respins, ca tardive, cererile de recuzare, deşi ele îndeplineau condiţiile legii.

Arată că instanţa a fost alcătuită cu încălcarea dispoziţiilor legale, magistraţii implicaţi având legături între ei, ceea ce nu le permite un control judiciar efectiv asupra hotărârilor instanţelor inferioare. În acest sens, oferă o serie de exemple care, în opinia sa, îi justifică demersul judiciar.

Lipsa de imparţialitate rezultă din împrejurarea că instanţele nu i-au cerut administratorului dovezi că respectă dispoziţiile Legii nr. 241 din 22 iunie 2006 republicată. De asemenea, rezultă din omisiunea unor elemente esenţiale pentru stabilirea unei situaţii de fapt şi de drept legale.

Învederează că hotărârile au fost date cu încălcarea competenţei Curţii Constituţionale, pe care le menţionează şi le analizează în cererea de recurs. Apreciază că instanţele, care s-au pronunţat în cauză, şi-au depăşit puterile legale, nu i-au respectat drepturile şi au încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acestea au tratat, discreţionar, cererile de recuzare, solicitările de sesizare a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Apreciază că hotărârile, care s-au pronunţat în dosarele, în care este implicat, au motivări şi soluţii contradictorii, mai ales sub aspectul timbrajului, deşi conduita sa a fost identică în toate.

Recurentul arată că hotărârile recurate încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea din dosarul nr. x/2018 şi, în acest sens, prezintă câteva aspecte de fapt şi de drept, care vizează reprezentativitatea la nivelul asociaţiei de proprietari. În opinia sa, se impunea admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a numitului B., întrucât acesta nu întruneşte cerinţele legale pentru a reprezenta asociaţia.

De asemenea, arată că asociaţia de proprietari are obligaţia de a respecta prevederile legale privind modul de repartizare a cheltuielilor comune. Cu privire la această obligaţie şi la drepturile preşedintelui de asociaţie, a solicitat interpelarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitare care nu i-a fost admisă.

Pentru a justifica nelegalitatea hotărârilor recurate, recurentul prezintă, pe larg, legislaţia specifică asociaţiilor de proprietari, punând accent pe cheltuielile individuale şi comune şi pe obligaţiile chiriaşilor. De asemenea, prezintă, detaliat, modalitatea de calcul a chiriei şi a cheltuielilor comune. Pentru a dovedi aceste susţineri, consideră relevant interogatoriul domnului B. cu privire la chirii, serviciile asociaţiei şi anumite situaţii de fapt care sunt importante în soluţionarea cauzei.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, respectiv admiterea cererii de recuzare şi casarea deciziei pronunţate de completul a cărui recuzare solicită.

6. Apărări formulate

Deşi legal citată, intimata - reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37, Aleea x, Târgu - Jiu nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând hotărârile recurate, din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele.

Recurentul - pârât a supus controlului judiciar mai multe hotărâri, respectiv încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022, încheierea nr. 13 din data de 14 februarie 2022 şi decizia nr. 125 din data de 15 februarie 2022, toate pronunţate de Curtea de Apel Craiova.

Întrucât a precizat, expres, că recursul declarat împotriva deciziei nr. 125 din data de 15 februarie 2022 este accesoriu celui declarat împotriva celor două încheieri, Înalta Curte le va analiza în ordinea avută în vedere de acesta.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii nr. 11 din data de 4 februarie 2022 şi a încheierii nr. 13 din data de 14 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat.

Prin încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de pârâtul A. împotriva magistraţilor C., D. şi E., membri ai completului C 4 CIV.

Înalta Curte reţine că, la termenul din data de 18 ianuarie 2022, în faţa Curţii de Apel Craiova, pârâtul A. a formulat o cerere de recuzare a întregului complet de judecată. Faţă de această situaţie şi fiind după dezbateri, instanţa a dispus amânarea pronunţării la data de 1 februarie 2022 şi a pus în vedere pârâtului să formuleze cererea de recuzare, în scris, şi să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON pentru fiecare judecător recuzat .

Pârâtul s-a conformat doar parţial dispoziţiilor instanţei, în sensul că, la data de 22 ianuarie 2022 a transmis, prin email, cererea de recuzare motivată şi copii după trei chitanţe de plată a unor taxe judiciare de timbru din data de 11.02.2021 şi data de 18.05.2021.

La termenul de judecată din data de 1 februarie 2022, instanţa a amânat din nou pronunţarea, pentru imposibilitatea participării, la deliberări, a unuia dintre membrii completului. În şedinţa din camera de consiliu din data de 4 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de A..

Contrar celor susţinute de recurent, soluţia este în concordanţă cu dispoziţiile legale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1)Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. (2)Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Iar din coroborarea dispoziţiilor art. 32 şi 33 din acelaşi act normativ, rezultă că aceste taxe sunt datorate pentru fiecare cerere, care nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, şi se plătesc anticipat.

Înalta Curte reţine că recurentul a comunicat, prin email, 3 chitanţe de plată a unor taxe judiciare de timbru, care nu fac dovada susţinerilor sale. Acestea nu cuprind numărul de dosar şi, mai mult, ele sunt achitate cu aproximativ 1 an în urmă, în lunile februarie şi mai 2021, când cauza era în alt stadiu procesual, în apel. De altfel, chitanţa nr. x din data de 18 mai 2021, a fost depusă şi la Tribunalul Gorj pentru termenul din data de 2 iulie 2021, tot pentru a dovedi achitarea taxei judiciare de timbru necesare unei cereri de recuzare. Astfel, prin înscrisurile depuse, în copie de altfel, recurentul nu a dovedit îndeplinirea acestei obligaţii legale deşi instanţa amânase pronunţarea în acest scop.

Or, accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Iar neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că soluţia Curţii de Apel Craiova de anulare a cererii de recuzare, prin încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022 a aceleiaşi instanţe, este legală.

Prin încheierea nr. 13 din 14 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca tardivă, cererea de recuzare a doamnei Judecător C., formulată de pârâtul A..

Înalta Curte reţine că, la data de 4 februarie 2022, după ce instanţa a anulat cererea de recuzare a întregului complet şi a rămas, în pronunţare asupra cauzei, pârâtul a depus, prin email, o cerere de recuzare a doamnei judecător C., membru al completului C4CIV, învestit cu soluţionarea căii de atac formulate de acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. " (1) Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate, poate fi recuzat de oricare dintre părti înainte de începerea oricărei dezbateri. (2)Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute".

Iar potrivit dispoziţiilor art. 47 din acelaşi act normativ "Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească".

Din coroborarea celor două dispoziţii legale, rezultă că recuzarea se propune înainte de începerea oricăror dezbateri, inclusiv a dezbaterilor asupra mijloacelor de probă sau a excepţiilor procesuale, iar nu numai asupra fondului cauzei. Iar, dacă motivele s-au ivit sau au fost cunoscute după închiderea dezbaterilor, partea este obligată să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Neinvocarea motivului, pe care se întemeiată cererea de recuzare, în termenul prevăzut de C. proc. civ. este sancţionată cu decăderea părţii interesate din dreptul de a recuza pe cel în cauză, cererea de recuzare urmând a fi respinsă, ca tardivă de către completul învestit să o soluţioneze.

În cauza pendinte, cererea de recuzare a doamnei judecător C. a fost formulată după ce cererea anterioară de recuzare a fost anulată, ca netimbrată şi după ce s-au încheiat dezbaterile, iar instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului cu privire la care era învestită.

Or, recurentul avea cunoştinţă, de mai mult timp, de împrejurarea, pe care a invocat-o ca argument al demersului său, în sensul că doamna judecător a făcut parte şi din completul care a soluţionat o cerere anterioară de strămutare. Aceasta fusese soluţionată în cursul anului 2021, de către Curtea de Apel Craiova.

În aceste condiţii, în acord cu soluţia Curţii de Apel Craiova, Înalta Curte reţine că, operând decăderea din dreptul de a formula cererea de recuzare, în mod corect, aceasta s-a respins ca tardivă.

Prin urmare, dat fiind că dispoziţiile legale menţionate anterior au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de către recurentul - pârât A. împotriva încheierii nr. 11 din 4 februarie 2022 şi a încheierii nr. 13 din 14 februarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva deciziei civile nr. 125 din data de 15 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte îl va respinge, ca inadmisibil, pentru argumentele pe care le va expune în continuare.

C. proc. civ. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalităţii consfinţit prin art. 457 menţionat anterior şi art. 129 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1), (2) şi 3 din C. proc. civ.: (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. (3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, sunt supuse recursului hotărârile nedefinitive, pentru care legea prevede expres această cale de atac. În cazul în care recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri, care nu are prevăzută nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, sancţiunea care intervine este inadmisibilitatea acesteia, întrucât părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede.

Recurentul - pârât a supus controlului judiciar decizia civilă nr. 125 din 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, formulată de recurentul pârât A., ca inadmisibilă. S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva deciziei nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât A., împotriva încheierilor de recuzare nr. 51/2021, nr. 88 din 24 mai 2021, nr. 99 din 03 iunie 2021, nr. 125 din 07 iulie 2021, nr. 143 din 07 septembrie 2021, nr. 155 din 23 septembrie 2021, nr. 157 din 28 septembrie 2021, nr. 158 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 .

Prin urmare, recurentul a supus controlului judiciar o hotărâre definitivă, care nu are prevăzută nicio cale de atac, acest aspect fiind menţionat, expres, chiar în dispozitivul acesteia.

Astfel, prin decizia recurată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la drepturile şi obligaţiile asociaţiei de proprietari, formulată de recurentul pârât A..

Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată într-o astfel de procedură specială nu este supusă niciunei căi de atac, după cum rezultă expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 519 şi 520 din C. proc. civ.

De asemenea, prin decizia recurată, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva deciziei nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă.

Şi sub acest aspect, decizia nr. 125 din 15 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova este definitivă, recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs nefiind permis de normele procedurale.

De altfel, şi prin decizia recurată, recursul a fost respins ca inadmisibil, prin prisma obiectului dedus judecăţii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunţată de Secţiile Unite că "cererea este actul de învestire a instanţei, (...) obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenţia concretă a reclamantului. întrucât drept subiectiv material constituie fundamentul acţiunii, fiind factorul configurator al acestei, el impune şi toate consecinţele ce decurg de aici: calificarea acţiunii, determinare competenţei, alcătuirea completului, determinarea căii de atac".

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenţiile în cuantum de 837,46 RON, solicitate de reclamanta Asociaţia de Proprietari. Iar astfel de cereri de chemare în judecată sunt supuse doar apelului, nu şi recursului, în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ.

Tot prin decizia recurată, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât A., împotriva încheierilor de recuzare nr. 51/2021, nr. 88 din 24 mai 2021, nr. 99 din 03 iunie 2021, nr. 125 din 07 iulie 2021, nr. 143 din 07 septembrie 2021, nr. 155 din 23 septembrie 2021, nr. 157 din 28 septembrie 2021, nr. 158 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 din C. proc. civ., încheierile prin care s-au respins cererile de recuzare, sunt supuse recursului însă, soluţia dată ca urmare a recurării lor, este definitivă.

Prin urmare, cum cererea de recurs a fost formulată împotriva unei decizii definitive, care nu poate face obiect al recursului, calea extraordinară de atac formulată în cauză este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva deciziei nr. 125 din 15 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva încheierii nr. 11 din 4 februarie 2022 şi a încheierii nr. 13 din 14 februarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva deciziei nr. 125 din 15 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2023.