Mandate contract restitution and compensation: cassation dismissed, lower courts' rejection of counterclaim upheld

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 13 iunie 2019, reclamanţii A., B., C., D., E. au solicitat obligarea pârâtului F. la: restituirea către A. a sumei de 190.000 euro, încasată de acesta în temeiul contractului de mandat, restituirea către B. a sumei de 40.000 euro, încasată de acesta în temeiul contractului de mandat, restituirea către C. a sumei de 40.000 euro, încasată de acesta în temeiul contractului de mandat, restituirea către D. a sumei de 40.000 euro, încasată de acesta, în temeiul contractului de mandat, restituirea către E. a sumei de 40.000 euro încasată de acesta în temeiul contractului de mandat.

De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor G. şi F. să dea socoteală reclamanţilor cu privire la actele îndeplinite pentru aceştia, în temeiul contractului de mandat, obligarea pârâtului F. la restituirea procurii speciale autentificate sub nr. x la data de 06 aprile 2018 de BNP H., obligarea pârâtei G. la restituirea procurii speciale autentificată cu nr. x din 17 noiembrie 2017 de BNP H., obligarea pârâtului F. la plata dobânzii legale pentru sumele de bani nerestituite începând cu data de 01 aprilie 2019, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

F., în contradictoriu cu A., B., C., D., E., I., G., pe calea cererii reconvenţionale, a solicitat să se constate intervenită compensaţia judiciară pentru suma de 79.364,00 euro, reprezentând cheltuielile pentru executarea mandatului, în temeiul dispoziţiilor art. 1616 - 1617 şi art. 2025 din C. civ., să se dispună compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 452 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Argeş

Prin sentinţa civilă nr. 451 din 9 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul F., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâţii F. şi G. şi a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâta G.. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant F., ca neîntemeiată.

În consecinţă, a dispus obligarea pârâtului F. să plătească reclamanţilor, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii, următoarele sume: reclamantului A. - 190.000 euro; reclamantului B. - 40.000 euro; reclamantului C. - 40.000 euro; reclamantului D. - 40.000 euro. A dispus obligarea pârâtului F. să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumelor anterior menţionate începând cu data de 01 aprilie 2019 şi până la data plăţii efective, pe pârâta G. să dea socoteală reclamanţilor cu privire la actele îndeplinite în baza contractului de mandat şi să le restituie procura autentificată sub nr. x/2017 la BNP H., pe pârâtul F. să dea socoteală reclamanţilor A., B., C., D. cu privire la actele îndeplinite în baza contractului de mandat şi să le restituie procura autentificată sub nr. x/2018 la BNP H., iar pe pârâtul F. să plătească, în favoarea statului, următoarele sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanţi, respectiv 12.535 RON (A.), 4.865 RON (B.), 4.865 RON (C.), 4.865 RON (D.).

Totodată, a dispus obligarea pârâtului F. să plătească reclamanţilor, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, următoarele sume: reclamantului A. - 800 RON şi reclamantului D. - 1050 RON, iar pe pârâta G. să plătească reclamanţilor, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, următoarele sume: reclamantului A. - 200 RON şi reclamantului D. - 200 RON.

3. Decizia Curţii de Apel Piteşti

Prin decizia civilă nr. 3631 din data de 26 septembrie 2022, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul - reclamant F. împotriva sentinţei civile nr. 451 din 9 decembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2019, intimaţi fiind reclamanţii - pârâţi A., B., C., D., E. şi pârâţii G. şi I..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3631 din data de 26 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia Civilă, pârâtul - reclamant F. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii reconvenţionale, constatării intervenirii compensaţiei judiciare, pentru suma de 79.364 euro şi admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pârât E..

Acesta a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., apreciind că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii.

În cuprinsul cererii de recurs a arătat că, la data de 26 aprilie 2021, a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 451 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care s-a respins cererea reconvenţională. Însă, calea de atac a fost respinsă, ca nefondată, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de apel nefăcând nicio trimitere la calitatea procesuală activă a reclamantului - pârât E..

Apreciază că decizia recurată este nelegală, întrucât instanţa de apel a reţinut că mandatul dintre părţi, fiind încheiat între rudele defunctului, este cu titlu gratuit. Aceasta deşi în contract se prevede că mandatul se întinde şi asupra actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres, în conformitate cu dispoziţiile art. 2016 pct. 3) din C. civ.

De asemenea, în opinia sa, în mod eronat, instanţa de apel nu a considerat că sumele cheltuite cu avocatul italian şi repatrierea fratelui decedat nu sunt efectuate pentru executarea mandatului, întrucât acest tip de contract presupune încheierea de acte juridice pe seama mandantului. Fără ajutorul avocatului italian şi al intimatei J. nu ar fi reuşit să obţină despăgubirile.

De aceea, apreciază că se impune completarea probatoriilor cu interogatoriul intimatei J. şi cu emiterea a două adrese, către cabinetul avocatului şi Societatea K. S.R.L. pentru a se vedea care au fost cheltuielile efectuate pentru realizarea mandatului.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi rejudecarea cauzei.

5. Apărări formulate

Deşi legali citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele.

În cadrul cererii de recurs, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat este nefondat.

Orice hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. sunt menţionate trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri şi anume:

a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârşire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanţă;

b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicţia poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susţin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic;

c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

Dacă pentru invocarea nemotivării hotărârii supuse căii de atac, în principiu, este suficientă trimiterea la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., pentru celelalte două variante normative - motivarea contradictorie ori motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - recurentul este ţinut să indice instanţei de recurs şi să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete, din care să reiasă cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanţa de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) sau să indice acele considerente străine de natura pricinii.

În cauza de faţă, recurentul - pârât precizează că hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 3631 din 26 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti cuprinde motive contradictorii cu privire caracterul oneros sau gratuit al contractului de mandat.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul formulează susţineri de maximă generalitate, limitându-se doar la două împrejurări concrete: instanţa de apel a reţinut că mandatul este gratuit, deşi, în cuprinsul convenţiei se menţionează expres că se întinde asupra tuturor actelor necesare îndeplinirii lui şi instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurarea că sumele cheltuite cu avocatul italian şi repatrierea fratelui decedat au fost efectuate pentru executarea mandatului.

Raportându-se la chestiunile, de care se prevalează recurentul pentru a susţine caracterul contradictoriu al motivării deciziei atacate, precum şi la aspectele care se regăsesc în considerentele deciziei recurate, Înalta Curte reţine că, prin invocarea caracterului contradictoriu al motivării deciziei recurate, practic, recurentul contestă raţionamentul juridic al instanţei de apel, dar fără a aduce argumente concrete în acest sens.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de apel înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de apel. Hotărârea primei instanţe, de respingere a cererii reconvenţionale, ca nefondată, a fost împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care a argumentat că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Nici cele două situaţii învederate de recurent nu arată vreo contradictorialitate în raţionamentul instanţei de apel, care a reţinut că, dat fiind gratuitatea mandatului, nu poate opera compensarea cheltuielilor.

Mai mult, caracterul gratuit al mandatului s-a stabilit prin coroborarea probatoriilor administrate. Or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs. Stabilirea ori verificarea situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond şi, deci, temeinicia hotărârii recurate, nu pot constitui obiect al recursului, întrucât instanţa de recurs este ţinută de limitele controlului de legalitate, ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Instanţa de recurs învederează că garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părţilor să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor.

Instanţă internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor şi admiterea probelor, însă aceasta trebuie să-şi justifice activităţile, precizând motivarea deciziilor sale (Suominen împotriva Finlandei, pct. 36; Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79).

Deşi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înţeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei (dec.); Perez împotriva Franţei (MC), pct. 81].

Întinderea obligaţiei privind motivarea poate varia în funcţie de natura deciziei (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor speţei: trebuie să se ţină seama în special de diversitatea motivelor, pe care un justiţiabil le poate ridica în instanţă şi de diferenţele din statele contractante în materie de dispoziţii legale, cutume, concepţii doctrinare, prezentarea şi redactarea hotărârilor şi deciziilor (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27).

Art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă, bazându-se pe o dispoziţie legală specifică [Burg şi alţii împotriva Franţei (dec.); Gorou împotriva Greciei (nr. 2) (MC), pct. 41].

În plus, respingând un apel, instanţa de apel poate, în principiu, să se limiteze la a-şi însuşi motivele hotărârii instanţei de grad inferior [García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; a se vedea a contrario Tatichvili împotriva Rusiei, pct. 62].

Cu toate acestea, noţiunea de proces echitabil impune ca o instanţă internă, care şi-a motivat decizia pe scurt - fie prin însuşirea motivelor furnizate de o instanţă de grad inferior sau altfel - să fi examinat totuşi, în mod real, chestiunile esenţiale supuse atenţiei sale şi să nu se fi mulţumit să confirme pur şi simplu concluziile unei instanţe de grad inferior (Helle împotriva Finlandei, pct. 60). Această cerinţă este cu atât mai importantă atunci când o parte nu a putut să-şi susţină oral cauza în cadrul procedurii interne (ibidem).

Aplicând principiile Curţii, instanţa de recurs apreciază că hotărârea instanţei de apel corespunde exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar împrejurarea că recurentul este nemulţumit de considerentele instanţei de apel nu echivalează cu motivarea contradictorie a hotărârii.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că nu este fondat motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate şi că nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât F. împotriva deciziei civile nr. 3631 din 26 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât F. împotriva deciziei civile nr. 3631 din 26 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2023.