Revision petition rejected as inadmissible: conflicting judgments must arise from separate cases, not different procedural stages within the same litigation

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Parcursul litigiului în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 30 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând să se dispună următoarele: restituirea imobilului situat în Bucureşti, str. x, format din teren în suprafaţă de 450,64 mp şi construcţie vilă S+P+E, prin echivalent, respectiv obligarea la acordarea de măsuri compensatorii prin puncte; evaluarea imobilului revendicat conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, stabilirea numărului de puncte şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare, pe care să o comunice reclamantei în termen de 45 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză, sub sancţiunea plăţii de daune interese.

Prin sentinţa civilă nr. 2421 din 18 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar să emită în favoarea reclamantei dispoziţie motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013, cu privire la cota de 5/8 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 444 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert B. şi construcţia identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C.. A respins cererea formulată în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta A. şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

Prin decizia civilă nr. 98A din 22 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.

În rejudecare, dosarul a primit nr. x/2017

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 721 din 6 mai 2021 a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, să emită în favoarea reclamantei A. dispoziţie motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013, cu privire la cota de 1/1 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 444 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert B. şi construcţia identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C.. A respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta D., ca neîntemeiată.

Această ultimă decizie a fost supusă apelului de către reclamanta A. şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar.

Prin decizia nr. 727 din 10 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile.

Prin decizia civilă nr. 1338A din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 98A din 22 ianuarie 2020 a aceleiaşi curţi de apel, declarată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

2. Cererea de revizuire

În cauză, revizuenta A. a promovat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 721 din 6 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 727 din 10 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În argumentarea căii extraordinare de atac, a susţinut că modul în care a fost soluţionată cererea de acordarea a măsurilor reparatorii pentru imobilul naţionalizat duce la concluzia întrunirii motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faţă de cele constatate prin lucrul judecat anterior, în primul ciclu procesual, respectiv considerentele deciziei civile nr. 1338 A din 21 octombrie 2020, ce a soluţionat o cerere de revizuire.

În opinia revizuentei, sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul că instanţa de fond, în rejudecare, a dispus cu privire la formularea cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul naţionalizat, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, următoarele: "în privinţa solicitării reclamantei de obligare a CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte, se reţine că soluţia tribunalului din primul ciclu procesual cu privire la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta CNCI a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 98A/22.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, acest aspect rezultând cu evidenţă din considerentele acestei decizii civile, astfel că această solicitare nu mai poate fi readusă în discuţie în rejudecare.’’

În realitate, soluţia definitivă conţinută în decizia civilă nr. 98A/2020 este de admitere a apelului reclamantei şi de anulare a sentinţei apelate, nr. 2421 din 18 decembrie 2018, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aceste condiţii, rezultă, din aplicarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., că decizia nr. 98A/2020 este o hotărâre judecătorească prin care se ia o măsură provizorie, neavând autoritate de lucru judecat asupra fondului. Această soluţie a fost stabilită prin lucrul judecat anterior, decizia civilă nr. 1338A/2020, ce a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 98A/2020 pe considerentul că "decizia menţionată nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul.’’

Revizuenta a invocat considerentele deciziei civile nr. 98A/2020, care sprijină dispozitivul, de anulare a sentinţei apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, considerente din care rezultă expres că instanţa de fond, în rejudecare, avea obligaţia de a soluţiona cererea reclamantei pe fond, fără a lua în considerare cele stabilite prin sentinţa civilă din primul ciclu procesual şi care a fost anulată.

Prin decizia civilă nr. 98A/2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamantă în primul ciclu procesual şi a dispus că "se impune anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, care va reanaliza natura măsurilor reparatorii solicitate de reclamantă, restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, cu participarea la judecată şi a celeilalte notificatoare, D..’’

Totodată, Curtea de Apel a statuat, în considerentele aceleiaşi decizii "pentru o bună administrare a justiţiei, Curtea va admite ambele apeluri declarate în cauză, fără a analiza criticile invocate de apelantul - pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în acest stadiu al procedurii, întrucât prin anularea hotărârii pronunţate de prima instanţă are loc o nouă judecată a fondului cererii, cu consecinţe în raport de probele pe care notificatoarele urmează a le administra în cauză’’.

Astfel, faţă de motivarea inserată în decizia nr. 98A/2020 şi de cele stabilite prin lucrul judecat anterior, în accepţiunea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 1338A/2020, rezultă că sentinţa civilă nr. 721 din 6 mai 2021 (definitivă prin respingerea apelului şi care soluţionează pe fond chestiunea litigioasă a calităţii procesuale a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor prin trimitere la soluţia conţinută într-o sentinţă a instanţei anulată definitiv), în lipsa unei judecăţi şi a unei motivări legale a cererii de restituire a imobilului ca măsură reparatorie în contradictoriu cu intimata-pârâtă, conduce la concluzia întrunirii motivului de revizuire instituit de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe cale de consecinţă, sentinţa atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a primelor două decizii mai sus menţionate, care stabilesc obligaţia instanţei de fond de a proceda la o nouă judecată a fondului cauzei.

Revizuenta a solicitat să se ţină seama că, în rejudecare, tribunalul nu a judecat fondul pretenţiei deduse judecăţii şi a pronunţat o soluţie contradictorie, lovită de nulitate. În rejudecare, în faţa instanţei de fond, în raport de împrejurarea că sentinţa civilă nr. 2421/18.12.2018, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a fost anulată, această parte a invocat, din nou, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte.

Prin încheierea interlocutorie pronunţată la termenul de judecată din 2 februarie 2021, instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei pârâte Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, deoarece această entitate nu a fost desfiinţată prin lege sau într-un alt mod simetric faţă de modul în care a fost înfiinţată.

Însă, este de reţinut soluţia instanţei de fond stabilită prin încheierea interlocutorie la respectivul termen, în sensul că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză. A învederat recurenta că la termenul de judecată din 6 aprilie 2021, prin încheierea de şedinţă s-a stabilit în sens contrar.

Cu privire la acest aspect, revizuenta a concluzionat că în dispozitivul sentinţei civile nr. 721/2021 nu s-a dispus o soluţie cu referire la pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, nu se arată că a fost respinsă sau admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Instanţa de fond s-a pronunţat asupra măsurilor reparatorii în sensul obligării intimatului pârât Municipiul Bucureşti să emită dispoziţie cu propunere de acordare a despăgubirilor, solicitare cu care nu a fost învestită. Totodată, în contextul arătat, nu a analizat cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor pentru imobilul naţionalizat, cu care a fost învestită.

A apreciat că revizuirea trebuie admisă, întrucât dispozitivul sentinţei civile nr. 721/2021 nu cuprinde o soluţie cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi faţă de împrejurarea că partea a fost scoasă din cauză de pe portalul instanţei de judecată ulterior rămânerii în pronunţare pe fondul pricinii.

Pentru toate motivele invocate, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa soluţionării pe fond a pricinii în raport de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, precum şi de cele dispuse prin Decizia nr. 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru instanţe în temeiul prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

3. Apărările formulate în calea de atac a revizuirii

Intimaţilor li s-a comunicat cererea de revizuire, însă nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii şi la faptele pe care se întemeiază, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menţionate de revizuentă ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Înalta Curte reţine că prin "hotărâri potrivnice" se înţeleg acele hotărâri care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea din primul dosar.

În speţă, revizuenta se raportează, în fundamentarea cererii de revizuire a sentinţei nr. 721A din 6 mai 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 98A/22 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a deciziei nr. 1338A din 21 octombrie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Aceste două hotărâri nu pot constitui un reper pentru analiza impusă de cazul de revizuire ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză pentru simplul fapt că au fost pronunţate în acelaşi dosar cu ultima hotărâre, cea a cărei revizuire se solicită. Or, una din condiţiile esenţiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, se constată că sentinţa civilă nr. 721A din 6 mai 2021 şi hotărârile invocate drept lucru judecat nu au fost pronunţate în dosare diferite, ci în cadrul aceluiaşi dosar, în soluţionarea aceleiaşi cereri de chemare în judecată, fiind vorba doar de etape procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 721 din 6 mai 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, soluţionând pricina în al doilea ciclu procesual, în rejudecare, urmare a celor dispuse prin decizia civilă nr. 98A din 22 ianuarie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, să emită în favoarea acesteia dispoziţie motivată cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte, în condiţiile Legii nr. 165/2013, cu privire la cota de 1/1 din imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 444 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert B. şi construcţia identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C.. A respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta D., ca neîntemeiată.

Decizia civilă nr. 98A din 22 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017, a privit judecata cererilor de apel promovate de reclamanta A. şi pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 2421 din 18 decembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, culminând cu admiterea lor, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.

Decizia civilă nr. 1338A din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 98A din 22 ianuarie 2020, declarate de revizuenta A. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Toate aceste hotărâri, soluţionând fondul litigiului şi căi de atac, ordinare şi extraordinare, deşi au primit din punct de vedere administrativ numere diferite, au avut la bază o singură pretenţie dedusă judecăţii de către reclamantă, anume cererea fundamentată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Revizuirea nu se poate cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri pronunţate în acelaşi dosar în diferite faze procesuale, fiind nesocotită premisa ca pretenţiile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei unei autorităţi de lucru judecat. În cadrul aceluiaşi proces nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă în diferite cicluri procesuale soluţiile pot fi diferite, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Pentru considerentele arătate, raportând cererea de revizuire formulată la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de acest text, urmând să o respingă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 721 din 6 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.