Inadmissibility of complaint for undue delay due to temporal non-applicability of new Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 18 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia privind tergiversarea a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 28 februarie 2023, sub nr. x/2012*/a1, petenta A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamând încălcarea dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil. A învederat că, în rejudecarea apelului dispusă prin decizia nr. 654 din 18 decembrie 2018, instanţa nu a uzat de pârghiile legale pe care le avea la dispoziţie în vederea efectuării raportului de expertiză în cauză.

A solicitat admiterea contestaţiei şi luarea în regim de urgenţă a tuturor măsurilor legale ce se impun în vederea efectuării raportului de expertiză şi a judecării litigiului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 522 C. proc. civ. prin raportare la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei la tergiversarea procesului

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că, potrivit programului de evidenţă informatizată a instanţelor, dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost înregistrat pe rolul primei instanţe învestite la 17 iulie 2012, când erau în vigoare dispoziţiile Codului de procedură de la 1865.

Deşi contestatoarea s-a prevalat în susţinerea contestaţiei sale de dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte nu va putea verifica încălcarea acestor norme legale de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întrucât ele constituie reglementări ce au fost introduse prin actul normativ menţionat, ce a intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

În sprijinul acestor considerente sunt relevate dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare’’ şi art. 24 şi 25 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare. Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Continuând acest raţionament, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 nu conţin reglementări cu privire la contestaţia la tergiversarea procesului.

Această procedură a fost introdusă odată cu intrarea în vigoare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, în scopul înlăturării dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen "optim şi previzibil".

Întrucât acest mijloc procedural nu are corespondent în reglementările anterioare adoptării actului normativ menţionat (C. proc. civ. de la 1865), în raport de data iniţierii demersului procesual care a format obiectul dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu poate fi supus examinării în cauza pendinte.

Nefiind reglementată de legea care guvernează procesul civil cu privire la care a fost formulată, contestaţia la tergiversarea procesului promovată de contestatoarea A. este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2023.