Exclusive consumer jurisdiction conflict: professional's domicile vs. consumer's domicile

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 12.05.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 6.709,07 de RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate de către pârât, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în valoare de 200 de RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026-1033 C. proc. civ., art. 1566-1592, art. 1270, art. 1516, art. 1518 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 9555/26.09.2022, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

A reţinut instanţa că, prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 din acelaşi cod prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliul consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Potrivit art. 126 C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Aşa cum rezultă din art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată nescrisă.

Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, deci, competenţa teritorială are un caracter absolut.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Având în vedere natura raporturilor invocate de către reclamantă, rezultă că pârâtul are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist. Or, în cauză pârâtul are domiciliul în localitatea Todireni, Botoşani, iar părţile nu au ales competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi ulterior naşterii dreptului la despăgubire.

Întrucât potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Todireni se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, potrivit celor arătate.

Prin sentinţa nr. 287/09.03.2023, Judecătoria Botoşani a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că domiciliul pârâtului din prezenta cauză, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date DEPABD, se află în municipiul Iaşi, la diferite adrese, încă din anul 1974, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, potrivit Hotărârii CSM nr. 102/10.06.2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ publicată în Monitorul Oficial al României nr. 625/25.06.2021, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. (în calitate de cesionară a creanţei deţinută de C.), împotriva pârâtului B., de obligare a pârâtului la plata sumei de 6709,07 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate de către pârât, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în valoare de 200 de RON.

Prin urmare, raporturile juridice deduse judecăţii sunt acelea dintre un profesionist şi un consumator, creanţa cesionată de reclamantă provenind din serviciile de telefonie oferite pârâtului de către C. S.A. (societatea cedentă) şi neachitate de către acesta.

În acest context, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Alin. (2) al art. 126 C. proc. civ. statuează că, "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Totodată, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cererile cu valoare redusă competenţa se stabileşte potrivit dreptului comun, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict negativ nu se află în dezacord în ceea ce priveşte dispoziţiile legale care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului (consumatorul), ci se află în dezacord cu locul unde se află situat acest domiciliu.

În acest sens se constată că, chiar dacă prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat că pârâtul domiciliază în localitatea Todireni, judeţul Botoşani (localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Botoşani), din copia cărţii de identitate a pârâtului aflată la dosarul Judecătoriei Iaşi (eliberată la data de 29.10.2014 şi valabilă până la data de 25.06.2024), rezultă că acesta locuieşte în B-dul x nr. 87, municipiul Iaşi, judeţul Iaşi.

Totodată, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Botoşani la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, în scopul identificării corecte a domiciliului pârâtului, în vederea soluţionării excepţiei necompetenţei teritoriale, a rezultat că domiciliul activ al pârâtului începând cu data de 29.06.2022 se află în str. x A, municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, iar la data de 12.05.2022 (data investirii instanţei cu prezenta cerere), pârâtul locuia la domiciliul înscris în cartea de identitate (29.10.2014-29.06.2022).

Prin urmare, întrucât dovada domiciliului pârâtului s-a realizat potrivit legii, respectiv pe baza menţiunilor din cartea de identitate şi a relaţiilor solicitate de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, rezultând că pârâtul locuieşte în municipiul Iaşi, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, aceasta este instanţa competentă în soluţionarea cauzei, în aplicarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 121 coroborat cu art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.