Motion to challenge appellate delay denied; 60-day drafting extension lawfully justified.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia Curţii de Apel

Prin decizia nr. 307/A/01.03.2023 pronunţată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 977/11.06.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă.

2. Contestaţia la tergiversare

Prin contestaţia la tergiversare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 12.04.2023, petentul A. a solicitat admiterea contestaţiei şi luarea tuturor măsurilor necesare redactării şi comunicării deciziei nr. 307/A/01.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosar nr. x/2017.

În motivare, petentul a arătat că decizia menţionată a fost pronunţată la data de 01.03.2023, iar în temeiul dispoziţiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., ultima zi în care aceasta putea fi redactată cu respectarea condiţiilor textului legal era data de 01.04.2023.

Întrucât în cauză nu s-a efectuat niciun act de procedură prin intermediul căruia instanţa de judecată să fi motivat temeinic depăşirea termenului prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., se impune admiterea contestaţiei la tergivesare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 522 şi urm. C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia la tergiversare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menţionat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, respectiv: 1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele reglementate de textul legal nu este incidentă în cauză.

Astfel, petentul supune prezentei proceduri judiciare împrejurarea că decizia nr. 307/A/01.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2017, nu ar fi fost redactată în termenul legal, termen care, în opinia petentului, s-ar fi împlinit la data de 01.04.2023, fiind, totodată, încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. statuează în sensul că "Hotărârea se redactează şi se semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori...".

În cauză, instanţa de judecată s-a pronunţat la data de 01.03.2023, iar termenul de redactare de 30 de zile calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (prin neluarea în calcul a zilei în care începe să curgă, nici a zile în care se împlineşte), s-a împlinit la data de 03.04.2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează", întrucât ziua de împlinire a termenului a căzut în data de 01.04.2023, zi nelucrătoare de sâmbătă, iar prima zi lucrătoare a fost cea de luni, 03.04.2023.

Nu se poate considera însă că a avut loc o depăşire culpabilă a termenului de redactare de 30 de zile, câtă vreme art. 426 alin. (5) C. proc. civ. reglementează expres posibilitatea de prelungire cu 60 de zile, iar potrivit menţiunilor existente în sistemul informatic de evidenţă a dosarelor Ecris, la data de 12.04.2023, judecătorul redactor a formulat cerere de prelungire a termenului de redactare cu 60 de zile, având în vedere complexitatea cauzei şi volumul mare de activitate.

La data de 15.05.2023, hotărârea în raport de care s-a formulat contestaţia la tergiversare a fost redactată, cu respectarea termenului de prelungire de 60 de zile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petentul A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.