Appeal in cassation against denial of prisoner damages for improper detention conditions declared null for failure to fit grounds for cassation.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 26.06.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu şi S.C. B. S.R.L. Lugoj, obligarea pârâţilor, în solidar, la despăgubiri cu titlu de daune morale şi, pentru viitor, acordarea unei pensii de invaliditate pentru prejudiciul suferit în perioada 07.02.2017-12.03.2019.

Prin încheierea din 27.06.2019, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, dosarul fiind înaintat secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019*, cu termen de judecată la data de 13.09.2019.

Prin încheierea din 13.09.2019, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă la data de 07.10.2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din data de 03.12.2019, s-a respins excepţia netimbrării acţiunii invocată de pârâta Administraţia Naţională a Peniteniciarelor, ca rămasă fără obiect şi a fost unită cu fondul cauzei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi S.C. B. S.R.L..

La dosarul cauzei a fost înaintat dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Tg-Jiu, urmare a admiterii excepţiei conexităţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 reportat la prevederile art. 106, art. 58, 61, 1349, 1350, 1357, 1381, 1382, 1387, C. civ., art. 194 şi 198 Cop procedură civilă, Decizia nr. 619/14.10.2011, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 433/C/2010, Hotărârea nr. 756/2016, H.G. nr. 1849/2004, Legea nr. 254/2013, H.G. nr. 157/2016 şi art. 16, art. 21, art. 22, art. 34, art. 42 din Constituţia României.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 153/21.07.2020, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi S.C. B. S.R.L.; a respins acţiunea.

Prin decizia nr. 3/12.01.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Târgu Jiu la plata, către reclamant, a sumei de 8000 RON, cu titlu de daune morale; a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate; a obligat pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Târgu Jiu la plata, către stat, a ajutorului public judiciar sub forma onorariului de avocat în cuantum de 800 RON, de care a beneficiat reclamantul A..

Prin decizia nr. 2535/18.11.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-au admis recursurile declarate de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 3/12.01.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă; a fost casată decizia atacată şi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 255/07.07.2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 153/21.07.2020.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs (recalificat astfel prin încheierea nr. 14/06.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosar nr. x/2022) reclamantul A., arătând că reparaţia morală acordată nu este echitabilă în raport cu traumele fizice suferite, viaţa unui deţinut nu poate fi apreciată că valorează 8000 RON şi că solicită a se avea în vedere plângerea sa astfel cum a fost formulată iniţial, cu acordarea despăgubirilor în cuantum de 150.000 euro.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Târgu Jiu a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi judecata în lipsă.

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului, prin care a arătat că achiesează la apărările din această întâmpinare.

La data de 11.10.2022, recurentul-reclamant a depus un memoriu în susţinerea recursului, prin care a arătat că la data judecării nu a fost audiat de instanţă, astfel încât s-a produs o eroare de procedură care impune desfiinţarea hotărârii atacate, că Legea nr. 169/2017 nu poate compensa traumele suferite în penitenciar şi deterioarea stării sale de sănătate, că prestarea de activităţi lucrative în penitenciar nu este obligatorie, iar recurentul a fost obligat să lucreze, deşi avea o stare de sănătate precară şi că a fost informat că trebuie să returneze cei 4000 RON primiţi cu titlu de daune.

La data de 01.11.2022 şi la data de 15.11.2022, recurentul-reclamant a formulat concluzii intitulate denumite întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Prin decizia recurată, s-a reţinut că pentru conditiile improprii de detentie, în categoria cărora se încadrează şi prestarea muncii în acelaşi spatiu care asigură odihna persoanei private de libertate, reclamantul a beneficiat de 468 de zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru perioada 24.07.2012-23.12.2019, în care este inclusă şi perioada în litigiu.

Prin aplicarea mecanismului recursului compensatoriu nu se poate ajunge în situatia în care persoana privată de libertate să beneficieze de o dublă despăgubire pentru conditii improprii de detentie, constând atât în zile considerate ca executate, cât şi în acordarea de daune morale, întrucât se opun prevederile art. 551 alin. (6) din Legea nr. 254/2013.

A mai reţinut instanţa că abrogarea dispoziţiilor acestui text legal prin art. II, pct. 2 din Legea nr. 240/2019, nu produce efecte asupra situaţiei juridice a reclamantului, întrucât măsura compensatorie se aplică, potrivit dispozitiilor art. III din Legea nr. 240/2019, în continuare, pentru intervalul cuprins între 24.07.2012-23.12.2019. Aşadar, reclamantul va beneficia de zilele primite în compensare pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, motiv pentru care nu se poate reţine îndreptăţirea sa la acordarea de daune morale pentru perioada 07.02.2017-12.03.2019.

Fără a se raporta la considerentele anterior expuse ale instanţei de apel pronunţată în rejudecare şi fără a indica în ce ar consta nelegalitatea soluţiei pronunţate de către această instanţă, recurentul se limitează la a arăta, în mod generic, că reparaţia acordată nu este una echitabilă în raport cu traumele fizice suferite, viaţa unui deţinut nu poate fi apreciată că valorează 8000 RON şi a solicitat a se avea în vedere plângerea sa astfel cum a fost formulată iniţial, cu acordarea despăgubirilor în cuantum de 150.000 euro.

Nemulţumirea recurentului în sensul că suma de 8000 RON nu acoperă prejudiciul creat vizează soluţia pronunţată de către instanţa de apel în primul ciclu procesual, care însă a fost desfiinţată prin efectul deciziei de casare nr. 2535/18.11.2021 a Înaltei Curţi, prin care au fost admise recursurile declarate de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 3/12.01.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost casată decizia atacată şi trimisă cauze spre rejudecarea apelului.

Prin decizia de casare s-a reţinut, pe de o parte, că instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu, acordând reclamantului daune morale în condiţiile în care acesta a beneficiat de 468 zile considerate executate suplimentar în perioada 24.07.2012-16.12.2019, iar pe de altă parte, că instanţa de apel s-a raportat la o perioadă mai lungă decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, acestea fiind limitele cercetării apelului în cel de-al doilea ciclu procesual.

Or, recurentul nu combate aceste dezlegări, ci expune o nemulţumire generică, ce se raportează la o soluţie pronunţată într-un alt ciclu procesual, care a fost desfiinţată prin efectul deciziei de casare.

Motivarea recursului presupune nu numai indicarea, punctuală, a uneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ. (la care în speţă, nu s-a procedat), dar şi expunerea unor argumente pertinente, care să contrazică raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea în raport de care se invocă o pretinsă nelegalitate.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a-şi îndrepta, în realitate, calea de atac împotriva soluţiei acesteia, recurentul formulează critici nesusceptibile de cenzură în recurs, nesocotind existenţa judecăţii anterioare, situaţie faţă de care devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 255 din 7 iulie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 255 din 7 iulie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.