Validity of partial compensation under Law No. 9/1998 following reversal of enforcement and restitution proceedings.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.01.2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. (în calitate de moştenitoare a defunctului C.), au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acesteia la emiterea unei decizii de validare a cotei de 2/4 din drepturile cuvenite reclamanţilor conform Hotărârii nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în termen de 60 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 192 şi urm., art. 223 alin. (3), art. 453 C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 9/1998.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.

Prin încheierea de şedinţă din 28.09.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare în favoarea uneia din secţiile civile ale instanţei.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 868/27.05.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtă; a admis, în parte, acţiunea; a constatat dreptul reclamanţilor la cota de 2/4 din despăgubirile cuvenite conform Hotărârii nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998; a obligat pârâta la plata, către reclamanţi, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat redus şi 50 RON taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1068/A/30.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinţei; a admis apelul reclamanţilor împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata, către reclamanţi, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.350 RON reprezentând onorariu de avocat şi 50 RON taxă judiciară de timbru.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Contrar considerentelor instanţei de apel, recurenta a arătat că intimaţilor-reclamanţi li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, atât pe cale administrativă cât şi judecătorească, astfel încât aceştia nu au mai justificat interesul prezentului demers judiciar.

În acest sens, recurenta a expus pe larg situaţia de fapt a cauzei, arătând că prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 242.313,19 RON, lui C. (decedat, cu moştenitoare reclamanta B.), A., D. şi E. (decedată). În temeiul acestei hotărâri, C. şi A. au formulat cerere de executare silită, fiind astfel format dosarul de; executare silită nr. x/2014, de către BEJ lordache F., prin care s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de plată a sumei de 141.933,24 RON (133.667,19 RON reprezentând 2/4 din compensaţia stabilită prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, actualizată şi 8.266,05 RON cheltuieli de executare). Recurenta a formulat contestaţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti cu nr. x/2014, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 2637/A/23.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, cu consecinţa anulării executării silite.

Prin Decizia nr. 3103/30.12.2016, ANRP a validat parţial Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 şi a dispus acordarea de compensaţii băneşti actualizate în cuantum de 130.691,61 RON, către D. şi G., H., I. (moştenitorii defunctei E.). La art. 2 al deciziei s-a menţionat faptul că domnilor C. şi A. nu li se acordă compensaţii băneşti, întrucât şi-au încasat, pe calea executării silite, cota lor de 2/4 din despăgubirile propuse prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011. Apelând la prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, A., B. şi C. au formulat o cerere de chemare în judecată a ANRP, prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 3103/30.12.2016 şi obligarea ANRP la validarea în totalitate a Hotărârii nr. 4155 din 26.06.2011. Prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2017, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 14737/19.12.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis cererea de întoarcere a executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 29/2014 al BEJ lordache F. şi a obligat pe intimatul A. să restituie la ANRP suma de 70.966,61 RON. Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate A. a formulat apel, iar în prezent dosarul se află pe rolul Tribunalului Bucureşti unde judecarea cauzei a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

Prin sentinţa civilă nr. 12757/28.11.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1074/19.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, instanţa a admis cererea de întoarcere a executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 29/2014 al BEJ lordache F. şi a obligat intimata B. să restituie la ANRP suma de 70.966,61 RON, actualizată de la data de 17.12.2014 până la momentul plăţii.

În temeiul O.U.G. nr. 63/12.07.2018, B. a formulat o cerere de compensare, înregistrată la ANRP sub nr. x/30.06.2021, prin care a solicitat compensarea creanţei de 70.966,31 RON, actualizată de la data de 17.12.2014 până la data compensării, constatată prin sentinţa civilă nr. 12757/28.11.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cu creanţa de 60.578,29 RON, reprezentând 1/4 din despăgubirile în cuantum total de 242.313,19 RON acordate conform Hotărârii nr. 4155/24.06.2011, emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, actualizată cu rata inflaţiei, începând cu luna iunie 2011, până la data compensării.

Urmare a analizării cererii de compensare formulate de reclamanta B., ANRP a constatat următoarele: prevederile O.U.G. nr. 63/2018 sunt aplicabile pentru cota de 1/4 din valoarea despăgubirilor băneşti stabilite prin Hotărârea nr. 4155/2011, respectiv pentru suma de 60.578,29 RON; valoarea despăgubirilor la care are dreptul reclamanta este de 65.345,80 RON, reprezentând suma de 60.578,29 RON actualizată cu indicele preţurilor de consum pentru perioada iunie 2011 - decembrie 2014; suma de recuperat de la reclamantă este de 81.703,86 RON, reprezentând suma de 70.966,61 RON actualizată cu indicele preţurilor de consum pentru perioada decembrie 2014 - mai 2021; din diferenţa dintre suma de 81.703,86 RON şi suma de 65.345,80 RON, rezultă că reclamanta trebuia să restituie recurentei suma de 16.358,06 RON.

Având în vedere constatările menţionate, în temeiul art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 63/2018, prin adresa nr. x/09.07.2021, ANRP a solicitat reclamantei B. depunerea unei declaraţii notariale prin care să îşi exprime acordul cu privire la condiţiile compensării, precum şi restituirea sumei de 16.358,06 RON, reprezentând diferenţa dintre suma datorată şi suma de încasat.

Urmare a adresei emisă de ANRP, reclamanta B. a transmis declaraţia pe proprie răspundere autentificată prin încheierea din 25.08.2021, prin care a declarat că este de acord cu condiţiile compensării şi a restituit suma de 16.358,06 RON. Constatând că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 63/2018, ANRP a emis Decizia de compensare nr. 96/04.10.2021, prin care s-a constatat compensarea creanţelor între B. şi statul român, până la concurenţa sumei de 65.345,80 RON.

Rezultă că intimaţilor-reclamanţi li s-a recunoscut dreptul la despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/26.06.2011, atât pe cale administrativă, respectiv prin Decizia nr. 3103/30.12.2016 şi Decizia de compensare nr. 96/04.10.2021, cât şi pe cale judecătorească, respectiv prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2017. Din aceste motive, recurenta apreciază că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, este lipsită de interes şi solicită anularea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina sa.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul pârâtei vizează, în esenţă, o pretinsă lipsă de interes a reclamanţilor în iniţierea prezentului demers judiciar, în condiţiile în care recurenta apreciază că acestora li s-a recunoscut dreptul la despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/26.06.2011, atât pe cale administrativă, prin Decizia nr. 3013/30.12.2016, respectiv Decizia de compensare nr. 96/04.10.2021 (emisă urmare a solicitării formulate de către B. în temeiul O.U.G. nr. 63/2018 privind compensarea unor creanţe reciproce între statul român şi persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăţii), cât şi pe cale judecătorească, prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2017.

Critica este nefondată.

Prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, emisă de către Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti moştenitorilor C., A., D. şi E., pentru bunurile defunctului J., trecute în proprietatea statului bulgar, valoarea compensaţiilor fiind în cuantum de 242.313,19 RON.

Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 a fost pusă în executare silită ca urmare a pronunţării deciziei civile nr. 1662/A/03.11.2014, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care instanţa a admis apelul formulat de petenţii C., A. împotriva încheierii din 22.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 3 şi a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu şi a cheltuielilor de executare aferente dosarului de executare silită nr. x/2014 al BEJ K..

În cursul executării silite a fost consemnată suma de 141.933,24 RON prin înfiinţarea popririi, din care a fost reţinută de BEJ K. suma de 8.266,05 RON cu titlu de cheltuieli de executare parţial neavansate, fiind apoi eliberată părţilor, suma de 66,833,60 RON fiecare, reprezentând cola de 2/4 din despăgubirile propuse prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, restul cotelor rămânând să fie încasate de ceilalţi moştenitori, D. şi E..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2637/A/23.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestaţia la executare formulată de ANRP în contradictoriu cu A., instanţa a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 29/2014 al BEJ K..

Prin Decizia de validare parţială nr. 3103/30.12.2016, pârâta a dispus acordarea restului de compensaţii băneşti doar celorlalţi moştenitori, D., G., H. şi I., avându-se în vedere faptul că, la data de 17.12.2014, s-a efectuat plata a 2/4 din compensaţiile stabilite prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 către A. şi C..

Prin sentinţa civilă nr. 1397/22.09.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, instanţa a anulat în parte Decizia nr. 3103/30.12.2016 emisă de ANRP, cu consecinţa validării în tot a Hotărârii nr. 4155/24.06.2011.

Cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 420/28.03.2018, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul pârâtei împotriva sentinţei nr. 1397/22.09.2017 şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi, având ca obiect validarea integrală a Hotărârii nr. 4155/24.06.2011.

Prin considerentele acestei decizii s-a reţinut că validarea parţială a hotărârii s-a dispus întrucât din totalul sumei stabilite prin acea hotărâre, a fost achitată doar suma de 141.933,24 RON, reprezentând cota de 2/4 din totalul despăgubirilor, iar diferenţa rămasă neachitată era normal să se plătească doar restului de moştenitori. A mai reţinut instanţa că, atâta timp cât nu s-a specificat faptul că valoarea despăgubirilor acordate pentru averea abandonată de autorul J. statului bulgar, astfel cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011, ar fi nelegală, şi s-a luat act că a fost plătită suma cuvenită celorlalţi doi moştenitori, în cotă de 2/4, nu se poate trage concluzia că li se acordă compensaţii băneşti doar persoanelor trecute în art. 1 în decizia de validare. S-a reţinut faptul că numiţilor C. şi A. nu li se acordă despăgubiri întrucât aceştia au încasat suma cuvenită şi pentru a se face diferenţă faţă de ceilalţi moştenitori cu privire la care s-a arătat că li se acordă compensaţii băneşti actualizate, tocmai pentru că aceştia nu au pus în executare Hotărârea nr. 4155/24.06.2011.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa a constatat că decizia de validare parţială contestată, prin modalitatea în care a fost redactată, nu îi prejudiciază în vreun fel pe reclamanţii A. şi B., dreptul acestora la despăgubiri rămânând definitiv consolidat prin încasarea sumei cuvenite.

Cu toate acestea, recurenta-pârâtă a iniţiat ulterior demersuri prin care a contestat dreptul de creanţă al reclamanţilor.

Astfel, recurenta-pârâtă a promovat contestaţie la executare, soluţionată prin decizia nr. 2637/A/23.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă în dosar nr. x/2014, prin care s-a reţinut că executarea silită a fost nelegală, întrucât a fost efectuată într-o perioadă în care plata despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite era suspendată, conform O.U.G. nr. 10/2014, contestaţia la executare fiind admisă şi anulată executarea silită obiect al dosarului nr. x/2014 al BEJ K..

De asemenea, ANRP a formulat cerere de întoarcere a executării silite, iar prin sentinţa nr. 14737/19.12.2018, pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosar nr. x/2018, a fost admisă, în parte, această cerere şi obligat intimatul A. să restituie petentei suma de 70.966,615 RON.

În cadrul acestui dosar, intimatul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii şi stingerea creanţei prin compensaţia legală a datoriilor reciproce ale părţilor. Referitor la cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată, reţinând că "...în baza unei executări silite intimatului i-a fost eliberată suma de 66.833,59 RON, iar prin cererea reconvenţională, intimatul creditor a cerut compensarea sumei supuse restituirii (ca urmare a executării silite nelegale), cu suma ce rezultă din titlul executoriu ce a stat la baza executării silite.

Practic, printr-o asemenea cerere, o parte ar putea paraliza întotdeauna o acţiune având ca obiect întoarcerea executării silite, invocând creanţa izvorând din titlu executoriu şi golind de conţinut instituţia întoarcerii executării silite, motiv pentru care, faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de intimatul A.."

Instanţa învestită cu judecarea apelului în acest dosar a dispus suspendarea judecăţii, prin încheierea din 23.07.2020, până la soluţionarea prezentei cauze.

Totodată, prin sentinţa nr. 12757/28.11.2019, pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosar nr. x/2019 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1074/A/19.04.2021 a Tribunalului Bucureşti), a fost admisă cererea de întoarcere a executării silite formulate de ANRP împotriva intimatei B. şi obligată intimata să restituie petentei suma de 70.966,61 RON, actualizată de la 17.12.2014 până la momentul plăţii.

În cadrul acestui dosar, intimata a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii şi stingerea creanţei prin compensaţia legală a datoriilor reciproce ale părţilor. Instanţa a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera compensaţia, întrucât "...pârâta nu poate invoca existenţa debitului constatat prin Hotărârea nr. 4155/24.06.2011 a ANRP (titlul executoriu), cu privire la care o instanţă deja a constatat nelegalitatea executării silite pornite, pentru că astfel ar lăsa fără efecte orice solicitare de întoarcere a executării silite."

Astfel, contrar susţinerilor recurentei potrivit cărora celor doi reclamanţi le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri, în mod definitiv, prin decizii administrative şi, respectiv, hotărâri judecătoreşti, Înalta Curte constată că, deşi prin Hotărârea nr. 4155/2011 s-a stabilit dreptul la despăgubiri în cuantum de 242.313,19 RON în favoarea reclamanţilor, această hotărâre a fost validată parţial prin decizia nr. 3103/30.12.2016, care a reţinut, în ce-i priveşte pe aceştia, că plata a fost efectuată, deşi executarea silită în baza căreia s-a reţinut o astfel de plată a fost anulată urmare a demersurilor recurentei-pârâte (care a formulat contestaţie la executare şi întoarcere a executării silite în cadrul dosarelor menţionate anterior), iar cererile de compensare a creanţelor formulate de către reclamanţi în cadrul acelor demersuri au fost respinse.

Prin urmare, folosul practic urmărit de reclamanţi este acela de a li se recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, în calitate de moştenitori ai defunctului J., în condiţiile în care, faţă de cele arătate anterior, aceştia nu beneficiază de o asemenea recunoaştere fără echivoc, tocmai datorită comportamentului procesual al recurentei-pârâte, care s-a opus, în mod constant, actelor de executare iniţiate de către aceştia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 1068/A din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 1068/A din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.