Road administrator civil liability for failure to repair damaged guardrail causing fatal traffic accident

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2018 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, reclamantele A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 6.702,82 ron daune materiale, 2.140 ron cu titlu de cheltuieli de judecată şi 112.500 ron daune morale în favoarea reclamantei A. (în calitatea de soţie supravieţuitoare a victimei D.); 135.147,50 ron daune materiale, respectiv 2.500 ron lunar, reprezentând lipsa de întreţinere (sumă actualizată cu dobânda legală, începând de la data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani) şi 112.500 ron daune morale în favoarea reclamantei B.; 86,286,69 ron daune materiale, respectiv 2.255,60 ron lunar, reprezentând lipsa de întreţinere (sumă actualizată cu dobânda legală, începând de la data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani) şi 112.500 ron daune morale în favoarea reclamantei C.; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1382, C. civ., art. 1385, art. 1386, art. 1390, art. 1391, C. civ., art. 194 şi urm., art. 453 C. proc. civ., art. 27 şi 28, C. proc. pen., Decizia CCR nr. 387/2015.

Pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de tardivitate, excepţia de conexitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Excepţia de conexitate cu dosarul nr. x/2018 a fost respinsă prin încheierea din 02.04.2019, raportat la considerentele expuse în cuprinsul acesteia.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 193/F/30.05.2019, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj; a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta la plata următoarelor sume: către reclamanta A.: 6.702,82 RON daune materiale, 2.140 RON cheltuieli de judecată din dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Gherla şi 112.500 RON daune morale; către reclamanta B.: 7.182,75 RON daune materiale, 51.479 RON reprezentând 25% din renta aferentă perioade 20.11.2011 - 30.09.2018,625 RON lunar începând cu data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, 112.500 RON daune morale; către reclamanta C.,prin reprezentant legal A.: 46.447 RON reprezentând 25% din renta aferentă perioade 20.11.2011 - 30.09.2018,564 RON lunar începând cu data de 01.10.2018 şi până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, 112.500 RON daune morale; a respins restul pretenţiilor formulate de reclamante, ca neîntemeiate; a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

Prin decizia nr. 29/A/19.02.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul pârâtului împotriva sentinţei; a respins în tot acţiunea; a menţinut dispoziţia din sentinţă referitoare la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiuni, invocată de pârâtă.

Prin decizia nr. 1255/09.06.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul reclamantelor împotriva deciziei mai sus menţionate; a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2018*.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 95/A/02.03.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 193/F/30.05.2019 a Tribunalului Bistriţa Năsăud; a obligat pârâtul să plătească intimatei A. suma de 4.000 RON, cheltuieli de judecată în apel, în ambele cicluri procesuale.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj (CNADNR SA).

Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (6) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 5 alin. (2) şi art. 8 din H.G. nr. 1391/2006 coroborate cu prevederile art. 1357 C. civ.

Instanţa de apel a enumerat articolele din lege privind presupusa obligaţie încălcată de recurentă fără a specifica însă, în concret, care este obligaţia legală la care face referire.

Obligaţia recurentei în calitate de administrator al drumului naţional este de întreţinere a acestuia, în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă. Contrar celor reţinute de instanţa de apel, în cauză nu a fost identificată vreo faptă ilicită a recurentei, iar parapetul metalic avariat în dreptul imobilului respectiv a fost ulterior înlocuit. Glisiera metalică a fost avariată la data de 16.08.2011, iar accidentul a avut loc la data de 20.11.2011, la aproximativ 3 luni de la avarierea parapetului metalic.

Recurenta învederează că pentru înlocuirea unui parapet metalic trebuie urmată o procedură specială, care se desfăşoară în mai multe etape şi care presupune angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei care l-a distrus.

Întrucât instanţa de apel face referire la o culpă prin omisiune fără a arăta în concret, care este aceasta, recurenta apreciază că o astfel de culpă nu există, astfel încât se impune admiterea recursului şi reţinerea cauzei pentru rejudecare.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 18.01.2023, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 17.05.2023.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Contrar susţinerilor recurentei, obligaţiile pe care aceasta trebuia să le respecte sunt conţinute în dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (6) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 5 alin. (2) şi (8) din H.G. nr. 1391/2006, iar din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale a rezultat că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul era prevăzut cu parapet metalic care nu a fost reparat într-un termen oportun de către recurentă, în calitate de administrator al drumului naţional. Starea de fapt a fost atent analizată şi detaliată de către instanţele de fond iar descrierea faptei ilicite reţinute în sarcina recurentei este completă şi inteligibilă pentru orice practician al dreptului şi nu numai. Obligaţia de reparaţie a drumului subzistă indiferent de recuperarea prejudiciului de către administratorul acestuia, fiind fără relevanţă în cauză procedura de constatare a pagubei şi identificarea celui care răspunde de ea.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă pretinde că instanţa de apel a încălcat şi interpretat greşit normele de drept material indicate prin cererea de recurs în sensul că, deşi a enumerat textele legale privind presupusa obligaţie încălcată de către aceasta (art. 5 alin. (1) şi (6) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 5 alin. (2) şi art. 8 din H.G. nr. 1391/2006), instanţa nu a specificat care este obligaţia legală la care se face referire, nefiind, astfel, identificată, în concret, fapta ilicită reţinută în sarcina pârâtei.

A mai arătat recurenta că obligaţia sa legală, în calitate de administrator al drumului, este aceea de întreţinere, în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă, şi că înlocuirea unui parapet metalic avariat (cum este cazul în speţă) prespune parcurgerea mai multor etape, respectiv întocmirea unui proces-verbal de constatare, analiza dosarului de daună de către societatea de asigurare, virarea banilor de către această societate, abia ulterior procedându-se la înlocuirea elementelor deteriorate. Concluzionează recurenta că înlocuirea parapetului se realizează în urma angajării răspunderii civile delictuale a persoanei care l-a distrus.

Criticile nu pot fi primite.

Referitor la accidentul rutier în raport de care se solicită despăgubiri în prezenta cauză, Înalta Curte constată că anterior s-au constituit două dosare penale, în cadrul cărora s-au dezbătut chestiuni diferite, unul care a soluţionat latura penală, în sensul că s-a stabilit culpa inculpatei E. în proporţie de 75% în producerea accidentului şi în proporţie de 25 % culpa CNADNR S.A. (dosar nr. x/2016, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 711/15.04.2016 a Judecătoriei Gherla, definitivă prin decizia nr. 1425/A/22.11.2016 a Curţii de Apel Cluj) şi al doilea care a soluţionat parte din latura civilă, respectiv acordarea de despăgubiri pentru procentul de culpă al inculpatei de 75% (sentinţa penală nr. 161/19.02.2018 a Judecătoriei Gherla, definitivă prin decizia penală nr. 836/A/28.06.2018 a Curţii de Apel Cluj).

În prezenta cauză sunt solicitate despăgubiri aferente procentului de culpă al CNADNR S.A. (25%), astfel cum a fost stabilit cu putere de lucru judecat, prin sentinţa penală nr. 711/15.04.2016 pronunţată de Judecătoria Gherla în dosar nr. x/2013.

Prin decizia de casare nr. 1255/09.06.2021 a Înaltei Curţi, s-a statuat că, în rejudecare, în analiza îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în ce priveşte pârâta CNADNR S.A., vor fi avute în vedere probele administrate în cadrul dosarelor penale nr. x/2013 şi nr. y/2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proc. pen., urmând a se administra noi probatorii dacă instanţa va aprecia că va fi necesar.

În respectarea acestei decizii şi contrar susţinerilor recurentei, în rejudecarea apelului, instanţa a reţinut că fapta culpabilă a pârâtei constă în încălcarea obligaţiilor legale prevăzute de art. 5 alin. (1) şi (6) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 5 alin. (2) şi art. 8 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv CNADNR S.A., în calitate de administrator al drumului, a omis să repare într-un termen rezonabil parapetul metalic prevăzut în dreptul imobilului cu nr. x, iar lipsa acestui parapet a permis pătrunderea autovehiculului condus de inculpata E. pe podeţul din dreptul imobilului cu nr. x şi accidentarea mortală a victimei D., respectiv vătămarea corporală a reclamantei A..

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel nu a menţionat, generic, normele de drept încălcate de către aceasta, ci a indicat, în concret, modalitatea în care a fost săvârşită fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, şi anume, prin omisiunea de reparare a unui parapet metalic instalat pe drumul naţional aflat în administrarea recurentei, drum despre care chiar recurenta arată că are obligaţia de a-l menţine într-o stare corespunzătoare desfăşurării în siguranţă a traficului rutier.

Mai mult, analizând probatoriile administrate în cadrul dosarului penal nr. x/2013, aşa cum s-a dispus prin decizia de casare dată în primul recurs, instanţa de apel a reţinut că "Pe baza expertizei criminalistice efectuate în cadrul dosarului penal instanţa penală a concluzionat că lipsa glisierei metalice din zona imobilului cu nr. x se află în legătură de cauzalitate cu producerea rezultatului periculos. S-a reţinut că, dacă ar fi existat, glisiera metalică ar fi determinat revenirea autovehiculului pe carosabil, deci ar fi prevenit intrarea acestuia pe podeţ şi accidentarea mortală a victimei. Instanţa penală a concluzionat, astfel, că accidentul a avut un concurs de cauze, una dintre acestea fiind în legătură cu încălcarea de către CNADNR S.A. a obligaţiilor legale care îi revin în calitate de administrator al drumului."

Textele legale despre care recurenta pretinde că ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel reglementează această obligaţie a recurentei, de înlocuire a parapetului avariat, iar instanţa de apel o expune, fără echivoc, în cadrul considerentelor formulate, contrar celor învederate de către pârâtă prin intermediul motivelor de nelegalitate.

De altfel, recurenta susţine, pe de o parte, că instanţa de apel nu a indicat, în concret, obligaţia legală încălcată, iar pe de altă parte, că instanţa de apel nu a indicat, în concret, textul de lege care conţine această obligaţie.

Contrar acestor susţineri, instanţa de apel a indicat atât cadrul normativ incident, cât şi modalitatea în care fapta culpabilă a fost săvârşită, respectiv aceea a nereparării parapetului metalic avariat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind siguranţa pe drumurile publice "Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare".

Art. 5 alin. (6) din acelaşi act normativ reţine că "În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii".

Art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 statuează că "În cazul producerii unor evenimente rutiere, administratorul drumului public este obligat să îl cureţe, să înlăture obstacolele aflate pa partea carosabilă şi să readucă drumul la starea iniţială".

Totodată, potrivit art. 8 din H.G. nr. 1391/2006, "(1) Lucrările în zona drumului public se execută, în condiţiile stabilite prin autorizaţie, de administratorul drumului ori al căii ferate, cu avizul poliţiei rutiere. (2) Executantul de lucrări în zona drumului public este obligat să realizeze amenajările rutiere aprobate în proiect, pentru a permite circulaţia în siguranţă a participanţilor la trafic. (3) Când lucrările se efectuează pe trotuar şi împiedică circulaţia pe acesta, executantul lucrărilor este obligat să construiască pasaje pentru pietoni, separate de partea carosabilă şi protejate corespunzător. (4) Executantul lucrărilor este obligat ca, la terminarea acestora, să aducă drumul la starea iniţială sau la cea stabilită prin proiect. (5) Administratorul drumului public sau al căii ferate este obligat să verifice şi să recepţioneze lucrările executate în zona drumului public numai dacă acestea corespund normelor de calitate prevăzute de lege şi avizelor obţinute anterior începerii lucrărilor".

Din analiza acestor dispoziţii legale, rezultă că parapeţii metalici reprezintă amenajări rutiere care trebuie realizate de administratorul drumului, ce are obligaţia de a-i menţine în stare corespunzătoare, iar în caz de accident, trebuie să readucă drumul în starea iniţială, inclusiv să înlocuiască parapeţii metalici deterioraţi.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de apel a stabilit că administratorul drumului nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege constând în înlocuirea parapetului avariat, aspect care a contribuit la producerea accidentului şi la rezultatul socialmente periculos constând în decesul victimei D..

Nu pot fi reţinute afirmaţiile recurentei în sensul că pentru înlocuirea unui parapet este necesară derularea unei proceduri care presupune mai multe etape, în cadrul cărora se angajează răspunderea civilă delictuală a persoanei care l-a distrus, întrucât acestea sunt chestiuni care excedează prezentului cadru procesual, nefiind apte să producă vreo exonerare de răspundere civilă delictuală în cauză.

Întrucât, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi apreciat, ca nefondat, iar intimata A. a făcut dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2000 RON, prin chitanţa aflată la dosar, Înalta Curte constată că intimata este parte căzută în pretenţii potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi va obliga recurenta-pârâtă la plata acestor cheltuieli.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva deciziei nr. 95/A din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi va obliga pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-reclamante A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva deciziei nr. 95/A din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-reclamante A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2023.