Trademark registration dispute: Cassation appeal declared inadmissible due to exclusive appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 16 mai 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin hotărârea nr. 219 din data de 5 decembrie 2016, Comisia de Contestaţii Mărci a respins contestaţia formulată de A. S.R.L. împotriva decizie x din data de 11 aprilie 2016, prin care O.S.I.M. a respins la înregistrare marca x - depozit x, şi a menţinut această decizie.

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2017, contestatoarea A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), B., C. şi D. contestaţie împotriva hotărârii Comisiei de Contestaţii Mărci nr. 219 din data de 5 decembrie 2016 pronunţate în dosarul CCM x/2016 şi a deciziei O.S.I.M. nr. x din data de 24 iunie 2015, pronunţate de Comisia de Examinare în soluţionarea opoziţiei formulate împotriva înregistrării mărcii sale x, împreună cu avizul Comisiei de Opoziţii care a stat la baza deciziei.

I.2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 212 din data de 16 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, B., D. şi C..

A dispus anularea hotărârii nr. 219 din data de 5 decembrie 2016 pronunţate de Comisiei de Contestaţii Mărci în dosarul nr. x/2016.

A admis contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 2015 07136 din data de 24 iunie 2015 pe care a schimbat-o, în sensul că a admis la înregistrare marca individuală combinată "x" nr. depozit x pentru clasa 41.

A obligat pe pârâţii B., D. şi C. la plata către contestatoare a sumei de 5.655 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.

I.3. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 737A din data de 11 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 212 din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. S.R.L. şi cu intimaţii-pârâţi B. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

A obligat apelanţii la plata către intimata-contetatoare a sumei de 5.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimata-contestatoare A. S.R.L. şi a dispus îndreptarea erorii cuprinse în decizia nr. 737A din data de 11 mai 2022 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în sensul că, în cuprinsul dispozitivului, în loc de paragraful "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Curtea de Apel Bucureşti" se va trece menţiunea "Definitivă".

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 737A pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs pârâţii C. şi D..

Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului.

Au reiterat excepţia tardivităţii acţiunii, susţinând că actele puteau fi contestate într-un termen de 30 de zile de la comunicarea lor, în temeiul art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998; precizează că li s-a comunicat situaţia dosarului nr. x/2016, prin emiterea unui certificat al Comisiei de Contestaţii Mărci, având dată de ieşire de la Registratura Generală O.S.I.M. în 24 februarie 2017, iar hotărârea nr. 219 din data de 5 decembrie 2016 are dată de ieşire în 25 aprilie 2017.

Având în vedere că certificatul la care au făcut anterior referire a fost comunicat tuturor părţilor implicate, cât şi faptul că intimata-contestatoare nu a făcut în niciun fel dovada faptică a comunicării certificatului Comisiei de Contestaţii Mărci din data de 24 februarie 2017 şi nici a comunicărilor din 27 aprilie 2017 (hotărârea nr. 219 din data de 5 decembrie 2016 a Comisiei de Contestaţii) şi din 12 aprilie 2016 (decizia de respingere la înregistrare a mărcii şi avizul Comisiei), solicită respingerea prezentei acţiuni ca fiind tardiv introdusă la instanţă.

În susţinerea recursului, recurenţii-pârâţi au reluat întocmai cele arătate prin cererea de apel, apreciind că actele contestate în cauză sunt corecte, legale şi temeinic motivate, atât sub aspect faptic, cât şi din perspectiva respectării legislaţiei incidente.

Invocând dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, recurenţii-pârâţi au procedat la prezentarea unei analize a mărcilor x, apreciind că acestea sunt similare, atât din punct de vedere fonetic (auditiv) şi vizual, cât şi din perspectiva clasei de servicii pentru care este solicitată marca (clasa 41).

Au mai susţinut şi că, din punctul de vedere al riscului de confuzie, este necesară respectarea unor anumite principii, pe care Comisia de Contestaţii Mărci din cadrul O.S.I.M., prin hotărârea nr. 219 din data de 5 decembrie 2016, le-a avut în vedere şi le-a respectat.

De asemenea, au arătat că, în hotărârea contestată, Comisia de Contestaţii Mărci a analizat existenţa riscului de confuzie, rezultând în mod corect că între cele două semne există o similaritate puternică.

Au considerat că riscul de confuzie nu numai că există în mintea consumatorului, în ceea ce priveşte serviciile/produsele oferite sub mărcile x, y şi z, ci, prin admiterea acestei acţiuni, se agravează.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-contestatoare A. S.R.L., în termen legal, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, intimata-contestatoare a arătat că, prin raportare la dispoziţiile art. 24 şi 25 alin. (1) C. proc. civ., precum şi la cele ale art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 în vigoare la data de 29 mai 2017 - data învestirii primei instanţe -, deciziile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci pot fi contestate în 30 de zile de la comunicare, iar conform art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.

Ca atare, a subliniat că hotărârile pronunţate în contestaţiile la deciziile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci sunt supuse numai apelului la curtea de apel.

Totodată, a făcut trimitere la prevederile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., arătând că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În ce priveşte excepţia nulităţii recursului, intimata-contestatoare a arătat că recurenţii-pârâţi nu au indicat în mod expres în cuprinsul cererii niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar argumentele din cuprinsul memoriului de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare strict reglementate de lege.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în ce priveşte tardivitatea invocată prin memoriul de recurs, aceasta vizează în fapt tardivitatea contestaţiei, iar prima instanţă s-a pronunţat motivat asupra acesteia prin încheierea din data de 23 ianuarie 2018.

Referitor la celelalte critici formulate, a susţinut că instanţa de fond a admis contestaţia, iar curtea de apel a respins calea de atac, reţinând, în principal, pierderea de către recurenţii-pârâţi a drepturilor conferite de marca verbală y, pentru clasa 41, aceasta fiind singura marcă opusă, motiv pentru care nu pot fi readuse în discuţie aspectele vizând similitudinea din punct de vedere fonetic, vizual, dispărând fundamentul cererii recurenţilor-pârâţi.

Totodată, a solicitat obligarea recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

În termen legal, intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 84/1998, hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia civilă nr. 737A din 11 mai 2022 este definitivă, aspect ce rezultă şi din încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 28 septembrie 2022, prin care s-a înlăturat menţiunea referitoare la calea de atac a recursului, fiind înlocuită cu menţiunea definitivă.

I.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 octombrie 2022.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 28 octombrie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că părţile nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii recurate, fiind incidentă excepţia inadmisibilităţii recursului.

A mai arătat că, în măsura în care s-ar aprecia că decizia curţii de apel poate fi atacată cu recurs: recursul este declarat şi motivat în termen legal; recurenţii-pârâţi au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON; cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul a constatat că recurenţii-pârâţi nu au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege şi au reluat întocmai susţinerile formulate prin cererea de apel, împrejurare faţă de care este incidentă excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a reţinut că intimata-contestatoare A. S.R.L. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a susţinut excepţia inadmisibilităţii prezentei căi de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Recurenta-contestatoare A. S.R.L. a depus punct de vedere la raport, apreciind că în mod întemeiat, în concluziile raportului, s-a reţinut faptul că recursul este inadmisibil, precum şi că recurenţii-pârâţi nu au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză, s-a fixat termen la data de 16 mai 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Analizând cu prioritate, faţă de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel fără drept de recurs sunt definitive.

Art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 (în forma aplicabilă speţei) prevede că:

"Deciziile O.S.I.M. privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicaţiei geografice, cu plata taxei legale".

Totodată, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol:

"Contestaţiile formulate conform prevederilor alin. (1) şi (2) se soluţionează de o comisie de contestaţii din cadrul O.S.I.M.".

În conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, "Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti".

Prin urmare, cum, în această materie, legiuitorul a reglementat o singură cale de atac - apelul - hotărârea pronunţată de curtea de apel este o hotărâre definivită, care nu este supusă recusului.

Ca atare, faţă de dispoziţiile anterior redate, decizia civilă nr. 737A din data de 11 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului pronunţate asupra contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei de Contestaţii Mărci, este definitivă, părţile neavând deschisă calea de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru argumentele anterior arătate, în condiţiile art. 493 alin. (5), Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei nr. 737A din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor susţinute prin cererea de recurs şi nici a celorlalte apărări formulate prin întâmpinările depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei nr. 737A din data de 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2023.