Trademark claimants' appeal on reasoning alone rejected as unfounded; remand for claim classification upheld

Şedinţa publică din data de 16 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2017, la data de 04.04.2017, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia să înceteze actele de comerţ, import, export, distribuţie, vânzare, depozitare, oferire spre vânzare, precum şi orice altă folosire în scop comercial a produselor purtând mărcile x şi care nu au fost puse în comerţ în Spaţiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei să retragă de pe piaţă produsele purtând mărcile mai sus menţionate, provenite din afara Spaţiului Economic European/Uniunii Europene şi care nu au fost puse în comerţ în Spaţiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei să distrugă produsele purtând mărcile mai sus menţionate, provenite din afara Spaţiului Economic European/Uniunii Europene şi care nu au fost puse în comerţ în Spaţiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. să furnizeze informaţii complete privind provenienţa şi circuitele de distribuire a bunurilor ce formează obiectul prezentului dosar, în special: numele/adresele furnizorilor şi ale deţinătorilor anteriori ai bunurilor, numele/adresele cumpărătorilor/clienţilor, cu excepţia consumatorilor finali, informaţii cu privire la cantitatea de produse achiziţionată şi livrată, precum şi facturile sau alte documente de achiziţie relevante; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 1.500 de Euro, reprezentând daune materiale, precum şi la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu la suma de 3.000 de Euro, cauzate prin comercializarea produselor purtând mărcile reclamantelor, produse care nu au fost puse în comerţ în Spaţiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 18 aprilie 2017, reclamantele au formulat cerere precizatoare a cuantumului despăgubirilor arătând că acestea sunt în cuantum de 20.295 RON, sumă reprezentând prejudiciul material şi moral.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 317/02.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a calificat cererea de cercetare pe cale de excepţie a valabilităţii hotărârilor asociaţilor ca fiind o cerere adiţională, a respins cererea adiţională ca fiind tardiv formulată, a respins cererea de introducere în cauză a numiţilor D. şi E., ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 746A din 11 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantele-reclamante împotriva sentinţei civile nr. 317/02.03.2021 şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 02.12.2020, pronunţate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi E..

A anulat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza spre judecare în contradictoriu cu pârâţii D. şi E..

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti recurentele-reclamante A. şi F. au declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentele au invocat incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi au formulat, în esenţă, următoarele critici împotriva considerentelor deciziei atacate:

Susţin că motivul care a stat la baza respingerii cererii de introducere a asociaţilor în cauză a fost că Tribunalul Bucureşti a apreciat că asociaţii nu au calitate de succesori legali sau convenţionali ai persoanei juridice, a recalificat cererea de cercetare pe cale de excepţie a nulităţii actelor ca fiind sub incidenţa disp. art. 204 C. proc. civ., ca fiind tardiv formulată, în totală opoziţie cu optica Curţii de Apel Bucureşti, care în pofida criticilor reclamantelor formulate în apelul intentat împotriva sentinţei civile nr. 317/02.03.2021, a calificat cererea de introducere a asociaţilor ca fiind sub incidenţa disp. art. 204 C. proc. civ., fără a observa că prima instanţă făcuse deja acelaşi lucru, cu diferenţa că instanţa de apel a apreciat că aceasta nu poate fi considerată tardiv formulată

Arată că în mod eronat a reţinut instanţa de control că singura cale legală pentru verificarea legalităţii deciziei/actelor de dizolvare şi lichidare a societăţii, este doar procedura opoziţiei reglementate de Legea nr. 31/1990 şi că nu are nicio finalitate practică, având în vedere că în cauză, în ipoteza admiterii unei astfel de excepţii, efectele urmau a se produce doar în raport cu părţile din cauză, urmând ca instanţa să continue judecata şi în raport cu societatea lichidată. Existenţa procedurii legale a opoziţiei nu exclude exercitarea, de către orice persoană interesată, vătămată într-un drept sau interes, oricărui alt remediu disponibil.

Consideră că întreaga motivare a instanţei de apel care a condus la admiterea apelului nu este fondată pe motivele de apel şi nici măcar pe cererea formulată în faţa primei instanţe de către reclamante. Astfel, instanţa de apel a soluţionat apelul în afara limitelor acestuia, ignorând nu doar cadrul procesual trasat de părţi prin cererea de apel, dar şi cadrul procesual stabilit prin soluţionarea dată de prima instanţă, care antamase chestiunea recalificării cererilor formulate de reclamante.

Din prisma faptului că instanţa de prim control judiciar a aplicat în mod eronat normele în prezenta cauză, prin aplicarea unei situaţii de fapt şi de drept cu care este incompatibilă procedura prevăzută de disp. art. 204 C. proc. civ., considerentele hotărârii civile pronunţate în prezenta cauză, sunt greşite, astfel cum s-a reţinut şi prin decizia nr. 1374/02.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mai arată că, în lipsa corectării considerentului atacabil conform disp. art. 461 alin. (2) C. proc. civ., ar plana riscul ca acesta să fie calificat în cadrul unei dispute ulterioare ca fiind unul decisiv sau decizoriu şi să i se atribuie astfel autoritate de lucru judecat, în virtutea primului act jurisdicţional.

Motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii şi astfel cum se poate observa din analiza considerentelor hotărârii civile nr. 746/11.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa de judecată s-a mărginit la a înlătura întru totul argumentele reclamantelor, substituind propriul său raţionament în vederea admiterii apelului formulat.

Instanţa de prim control judiciar arată în mod sumar raţionamentul propriu logico-juridic avut în vedere atunci când a admis apelul formulat de reclamante, respectiv că cererea de introducere în cauză a asociaţilor ar fi în realitate o cerere de modificare a acţiunii civile conform dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., alegaţie care nu a fost niciodată invocată de recurentele-reclamante şi care este de asemenea/greşită raportat la situaţia de fapt şi de drept.

Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o hotărâre nelegală sub aspectul considerentelor, în ciuda faptului că soluţia este una favorabilă în aparenţă, intrând sub incidenţa motivului 8 prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin raportare la greşita reţinere de către Curtea de Apel Bucureşti a faptului că introducerea în cauză a asociaţilor reprezintă o modificare iniţială a cererii de chemare în judecată, conform art. 204 C. proc. civ., s-a născut şi interesul recurentelor-reclamante de a înlătura aceste considerente vătămătoare pentru corecta soluţionare a cauzei în rejudecare.

Contrar celor reţinute de către Curtea de Apel Bucureşti, situaţia din cauză nu este o "situaţie atipică". Ipoteza radierii unei societăţi pe parcursul unui proces şi continuarea procesului cu asociaţii, nu este atipică, această chestiune fiind deja tranşată în jurisprudenţa naţională, existând în acest sens şi decizia civilă nr. 379 din 5 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Arată că este unanim acceptat în jurisprudenţă faptul că introducerea în cauză a asociaţilor persoanei juridice nu se poate manifesta prin procedeul reglementat de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., care reprezintă o modificare sub aspectul cauzei, a obiectului sau a părţilor, fiind o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept a Curţii de Apel Bucureşti prin raportare la situaţia de fapt a speţei şi la temeiurile de drept invocate în cauză.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate apărări.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 13 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantele A. şi F. împotriva deciziei nr. 746A din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 25 aprilie 2023, dată la care instanţa a amânat pronunţarea la 9 mai 2023 şi, ulterior, la 16 mai 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul este nefondat.

Prealabil analizei motivelor dezvoltate, instanţa de recurs notează că recurenta-reclamantă a formulat o cerere de recurs care priveşte exclusiv considerentele deciziei nr. 746A din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, după cum rezultă din însăşi intitularea de către parte a căii de atac.

Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentantul convenţional al recurentelor a confirmat calificarea căii de atac ca fiind una formulată în coordonatele art. 461 alin. (2) C. proc. civ., îndreptată exclusiv împotriva considerentelor deciziei instanţei de apel, deşi aceeaşi cerere de recurs cuprinde şi solicitarea de casare a deciziei atacate şi trimitere a cauzei spre rejudecare - solicitare contrară soluţiei cuprinse în norma ce reglementează calea de atac împotriva considerentelor, ce permite exclusiv admiterea căii de atac şi înlăturarea considerentelor criticate, precum şi înlocuirea lor cu propriile considerente, cu menţinerea soluţiei din dispozitivul hotărârii supuse controlului judiciar.

În legătură cu acest aspect, s-a arătat cu ocazia dezbaterilor că cererea de recurs priveşte considerentele deciziei instanţei de apel şi că solicitarea de casare a deciziei a fost cuprinsă în cererea de recurs din eroare.

De aceea, nu poate fi primită prima critică formulată în prezenta cale de atac (pct. 8 al motivelor), prin care s-a reproşat instanţei de apel soluţia de menţinere a sentinţei apelate cu privire la cererea reclamantelor de a constata caracterul fraudulos al actelor de dizolvare a societăţii pârâte iniţiale - cerere respinsă de Tribunal cu argumentul că acele acte puteau fi atacate numai în cadrul procedurii de opoziţie reglementate de art. 62 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor şi nu în litigiul de faţă, după definitivarea procedurii de dizolvare.

Această soluţie a primei instanţe a făcut obiectul apelului, iar Curtea de apel, admiţând calea de atac formulată de reclamantă, a anulat sentinţa în parte şi a trimis cauza spre judecare în contradictoriu cu pârâţii D. şi E., menţinând hotărârea în rest, adică în ceea ce priveşte respingerea cererii de cercetare pe cale de excepţie a caracterului fraudulos, respectiv a valabilităţii hotărârilor asociaţilor.

Faţă de acestea, se constată că în cadrul unui recurs îndreptat exclusiv împotriva considerentelor deciziei instanţei de apel, măsura cuprinsă în dispozitivul acestei decizii nu poate fi cenzurată, deoarece art. 461 alin. (2) C. proc. civ. limitează controlul judiciar la considerentele hotărârii, iar soluţia nu poate fi de casare a acesteia, ci de înlăturare şi înlocuire a considerentelor greşite, cu menţinerea dispozitivului hotărârii.

Distinct de aceasta, nefondat susţin recurentele reclamante, în cadrul motivelor de recurs, că instanţa de apel a ignorat susţinerile lor şi a schimbat nelegal cadrul procesual stabilit prin cererile pe care acestea le-au adresat primei instanţe.

Argumentele concrete care susţin acest motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se referă la absenţa unei analize a instanţei de apel cu privire la temeiurile invocate de reclamante în susţinerea cererii de introducere în cauză a asociaţilor societăţii pârâte dizolvate (art. 38, art. 39 şi art. 78 C. proc. civ.), precum şi la calificarea acestei solicitări ca fiind una de modificare a acţiunii, permisă în coordonatele art. 204 C. proc. civ.

Înalta Curte observă, contrar susţinerilor recurentelor reclamante, că o atare tranşare nu a fost realizată de instanţa de apel - în sensul că cererea nu putea fi întemeiată pe art. 38, art. 39 sau art. 78 C. proc. civ., ci numai pe art. 204 C. proc. civ.

Dimpotrivă, considerentele relevante ale deciziei recurate arată că:

"Pe de altă parte, însă, Curtea consideră că tribunalul nu s-a aplecat suficient asupra posibilităţilor deschise de cererea de introducere în cauză a persoanelor fizice asociate în fosta societate pârâtă, în vederea dezlegării unei situaţii atipice, dar care trebuie rezolvată într-o manieră care să dea posibilitatea verificării unor pretenţii legitime ale reclamantei, pentru a nu fi validat, prin impunerea unui aşa numit "fapt împlinit", la umbra absenţei unor reglementări exprese, un posibil abuz de drept.

În principiu, în măsura în care se va constata că faptele petrecute sprijină teza reclamantelor în privinţa caracterului ilicit al lichidării (de conivenţă între asociaţi, în scopul fraudării intereselor terţilor creditori), acestea au la îndemână o acţiune directă în răspundere delictuală, de drept comun, împotriva asociaţilor de rea credinţă care au comis actul fraudulos.

Deopotrivă, creditorii au la îndemână şi posibilitatea unei acţiuni directe în baza art. 2371 din Legea nr. 31/1990 împotriva asociatului care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii şi care, potrivit textului, răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale societăţii dizolvate, respectiv lichidate.

De altminteri, reclamantele au invocat, în cererile adresate tribunalului, inclusiv art. 2371 alin. (3) şi (4) din lege, însă prima instanţă nu a explorat posibilităţile deschise de acest text.

Într-adevăr, este o diferenţă între a cere introducerea unor alte persoane în proces în calitate de succesori ai părţii care şi-a pierdut capacitatea de folosinţă (ceea ce nu pare a fi cazul în speţă) şi situaţia de faţă, care pare să tindă către tragerea directă la răspundere a foştilor asociaţi.

Acest lucru trebuia lămurit de tribunal printr-o discuţie cu părţile, urmând ca însuşi tribunalul să dea calificarea potrivită cererii, în raport de finalitatea concretă urmărită.

Neprocedând astfel, tribunalul a pronunţat în mod greşit o soluţie fără a judeca fondul acestei cereri îndreptate împotriva persoanelor fizice asociate ale pârâtei radiate, a căror introducere în cauză a fost respinsă pe motiv că asociaţii nu au calitatea de succesori, fără a se verifica dacă nu cumva, în realitate, cererea de introducere în cauză era o veritabilă cerere modificatoare de acţiune ce urmărea tragerea în mod direct la răspundere a foştilor asociaţi, fie pe temeiul art. 2371 din Legea nr. 38/1990, invocat de reclamantă, fie în temeiul răspunderii delictuale de drept comun.

O astfel de pretenţie putea fi adusă în discuţie doar prin modificarea acţiunii iniţiale, căreia nu i se putea opune tardivitatea, în condiţiile în care cererea de introducere în cauză a fost formulată imediat ce reclamantele au aflat despre radierea pârâtei iniţiale (demarată şi finalizată în timpul procesului) şi despre actele asociaţilor acesteia."

Prin urmare, s-a reţinut că o calificare corectă a demersului reclamantelor presupunea în prealabil o discuţie cu părţile, care nu a avut loc, precum şi că această calificare putea fi realizată având în vedere atât scopul urmărit de acestea cât şi necesitatea evitării unui abuz de drept din partea asociaţilor societăţii pârâte, astfel încât anularea parţială a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare a fost însoţită de dispoziţia ca prima instanţă să procedeze conform celor consemnate în considerentele mai sus reproduse.

Totodată, deşi instanţa de apel inserează în considerente două aprecieri cu privire la natura demersului reclamantelor - că acesta pare a nu avea natura unei cereri de introducere în cauză a asociaţilor ca succesori ai societăţii, ci pare a tinde la atragerea răspunderii în mod direct a foştilor asociaţi - aceste menţiuni nu constituie în realitate dezlegări ale problemelor de drept în discuţie, deoarece ele nu sunt însoţite de o analiză corespunzătoare a dispoziţiilor legale ce fundamentează fiecare dintre cele două posibilităţi.

Or, cât timp instanţa de apel a dispus ca tribunalul să lămurească intenţia reclamantelor şi să procedeze la calificarea cererii lor în funcţie de cele două criterii mai sus arătate, rezultă cu prisosinţă că decizia nu cuprinde în considerente o tranşare a chestiunilor în dispută, astfel încât criticile nu sunt fondate.

Fireşte că este de dorit ca hotărârile judecătoreşti să nu cuprindă aprecieri ce nu se constituie în rezolvări legale ale chestiunilor litigioase, însă această împrejurare nu atrage, per se, nelegalitatea deciziei, iar acest tip de considerente, calificate în doctrină ca supraabundente, nu intră sub autoritatea de lucru judecat la care se referă dezvoltarea motivelor recursului declarat în cauză.

Prin prisma acestor dezlegări, nu este necesară analiza motivului de recurs dezvoltat la pct. IV din memoriul reclamantelor, întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece el priveşte calificarea însăşi a cererii lor de introducere în cauză a foştilor asociaţi ai pârâtei iniţiale, iar din cele ce preced rezultă că această calificare nu a fost realizată, ea urmând a avea loc cu ocazia rejudecării la prima instanţă, care va avea în vedere cu acest prilej argumentele dezvoltate de recurente (susţinute şi jurisprudenţial) în sensul că ea poate fi realizată numai în coordonatele art. 38 şi 39 C. proc. civ. şi nu ca o modificare a acţiunii, conform art. 204 C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante F. şi A. împotriva deciziei nr. 746A din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2023.