Mother prevails as negative conflict resolved: children's legal domicile fixes exclusive jurisdiction in Câmpulung

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrată la 24 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acestei să îşi dea acordul pentru transferul minorilor C. şi D. la o unitate şcolară din municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", iar în caz de refuz, hotărârea să ţină loc de acordul pârâtei.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 398, art. 401, art. 403, art. 483, art. 486, art. 505 şi art. 529 C. civ., ale art. 2, art. 18, art. 21 din Legea nr. 272/2004 şi ale art. 192-199 şi art. 997-1002 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sfântu Gheorghe

Prin sentinţa civilă nr. 274 din 28 februarie 2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sfântu Gheorghe a stabilit, printre altele, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorii C. şi D., în comun de către ambii părinţi (reclamantul A. şi pârâta B.) şi stabilirea locuinţei minorilor la mamă. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtului A., prin decizia nr. 110 din 15 martie 2022 a Tribunalului Covasna, secţia civilă.

Potrivit susţinerilor comune ale părţilor, din anul 2020, minorii au locuit cu pârâta în municipiul Câmpulung, jud. Argeş, iar, începând cu 2 ianuarie 2023 (vacanţa şcolară de iarnă), au mers în vizită la reclamant, în municipiul Sfântu Gheorghe, iar de atunci continuă să locuiască la acesta.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", şi că, relevant pentru stabilirea competenţei în cauză nu este domiciliul scriptic al minorilor (adresa înscrisă în evidenţele administrative), ci locuinţa efectivă a acestora.

A apreciat că noţiunea de "locuinţă a minorului" desemnează, în sens restrâns, domiciliul părintelui cu care locuieşte, potrivit art. 496 alin. (1) C. civ.

Pentru analiza semnificaţiei noţiunii, a arătat că trebuie avute în vedere, prin analogie, orientările jurisprudenţiale ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în cauzele referitoare la reşedinţa minorilor, respectiv statuările din cauza C-497/10 PPU, Barbara Mercredi împotriva lui Richard Chaffe, potrivit cărora, în situaţia unui copil de vârstă mică ce locuieşte de numai câteva zile cu mama sa într-un stat membru, altul decât cel în care are reşedinţa obişnuită, în care a fost deplasat, trebuie să fie luate în considerare, pe de o parte, durata, regularitatea, condiţiile şi motivele şederii pe teritoriul acestui stat membru şi ale mutării mamei în statul respectiv şi, pe de altă parte, dată fiind în special vârsta copilului, originile geografice şi familiale ale mamei, precum şi raporturile familiale şi sociale pe care aceasta şi copilul le au în acelaşi stat membru, fiind de competenţa instanţei naţionale să determine reşedinţa obişnuită a copilului, ţinând seama de ansamblul împrejurărilor de fapt specifice fiecărui caz în parte.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a făcut referire şi la decizia C512/17 a CJUE, prin care s-a stabilit că, art. 8 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat în sensul că reşedinţa obişnuită a copilului corespunde locului în care se situează, în fapt, centrul vieţii sale, fiind relevante aspecte precum faptul că, de la naşterea copilului până la separarea părinţilor săi, acesta a locuit în general cu ei într-un anumit loc, împrejurarea că părintele care exercită drepturile privind încredinţarea în raport cu copilul locuieşte în continuare zi de zi cu el în acest loc şi îşi exercită acolo activitatea profesională, care se înscrie în cadrul unui raport de muncă pe perioadă nedeterminată, precum şi faptul că, în locul menţionat, copilul are contacte regulate cu celălalt părinte, care are în continuare reşedinţa în acelaşi loc.

Instanţa a constatat că, în cauză, cei doi minori locuiesc de mai mult de doi ani în municipiul Câmpulung (din anul 2020), situaţie ce a fost autorizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a stabilit domiciliul lor la mamă. Această dispoziţie nu a fost infirmată ulterior printr-o altă hotărâre judecătorească ori printr-un acord al părinţilor, minorii fiind înscrişi la instituţii de învăţământ din Câmpulung şi aflându-se în prezent în municipiul Sfântu Gheorghe fără acordul mamei şi nefiind probate elemente referitoare la o situaţie de fapt contrară.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a apreciat că minorii se află temporar în municipiul Sfântu Gheorghe după ce, în luna decembrie 2022, au venit în vizită la reclamant, pârâta afirmând că minorii se află în această localitate fără acordul său. Aşadar, la momentul formulării cererii principale de către reclamant, 24 februarie 2023, minorii se aflau de aproximativ 50 de zile la tatăl lor, fără a fi înscrişi la şcoală sau la un medic de familie.

Reţinând aceste aspecte de fapt, instanţa a apreciat că centrul vieţii minorilor era în municipiul Câmpulung, iar nu în municipiul Sfântu Gheorghe, reşedinţa lor obişnuită fiind la domiciliul mamei.

Judecătoria Sfântu Gheorghe a făcut referire la aspectele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-85/18 PPU/10.04.2018, prin care s-a reţinut că "Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 (…) trebuie interpretat în sensul că, într-o cauză în care un copil care avea reşedinţa obişnuită într-un stat membru a fost deplasat în mod ilicit de către unul dintre părinţii săi în alt stat membru, instanţele judecătoreşti din acest alt stat membru nu sunt competente să se pronunţe cu privire la o cerere referitoare la încredinţare sau la stabilirea unei pensii de întreţinere în privinţa copilului menţionat, în absenţa oricărui element care să indice că celălalt părinte ar fi consimţit la deplasarea sa ori nu ar fi prezentat o cerere de înapoiere a acestuia."

Instanţa a apreciat că, în prezenta cauză este în interesul superior al minorilor ca cererile privitoare la aceştia să fie judecate de instanţa în a cărei circumscripţie îşi au reşedinţa obişnuită. În acest fel, pot fi mai lesne administrate probe esenţiale în legătură cu viaţa minorilor (anchetă socială la domiciliul obişnuit, probe în legătură cu instituţiile de învăţământ ori cu mediul de viaţă etc.).

3. Hotărârea Judecătorie Câmpulung

Prin sentinţa civilă nr. 742 din 31 martie 2023, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., se stabileşte competenţa exclusivă în judecarea cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. În acest sens, a avut în vedere şi dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora, până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul acestora.

Coroborând dispoziţiile art. 106 şi art. 261 C. civ., Judecătoria Câmpulung a observat că cererea având ca obiect stabilirea locuinţei unui minor, stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, precum şi înapoierea acestuia se circumscrie cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, ce urmează a fi soluţionată de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ.

A arătat că, pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care locuieşte acesta.

Instanţa a reţinut că, deşi prin sentinţa civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2020, locuinţa minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei, în prezent minorii locuiesc împreună cu tatăl în municipiul Sfântu Gheorghe, aspect ce rezultă din susţinerile ambelor părţi, prin care se confirmă că, din 2 ianuarie 2023, minorii se află la tată, situaţie de fapt pe care reclamantul a adus-o la cunoştinţă autorităţilor.

Astfel, la stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, Judecătoria Câmpulung a apreciat că interesează locul situării locuinţei efective a minorilor, fără a avea relevanţă că prin hotărâre judecătorească a fost stabilită locuinţa minorilor la o altă adresă.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Câmpulung îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea dedusă judecăţii, înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să îşi dea acordul pentru transferul minorilor C. şi D. la o unitate şcolară din municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", iar în caz de refuz, hotărârea să suplinească acordul pârâtei.

Conform art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Aceste norme legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Noţiunea "domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite" este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sfântu Gheorghe, învestită fiind cu soluţionarea cererii formulate de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor C. şi D. la locuinţa sa şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestora, a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun, de către ambii părinţi, a stabilit domiciliul copiilor la mamă şi l-a obligat pe pârât la suportarea cheltuielilor cu privire la creşterea şi educarea copiilor, proporţional cu veniturile obţinute.

Prin decizia nr. 110/A din 15 martie 2022, Tribunalul Covasna, secţia civilă a respins apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1024 din 25 iunie 2021 pronunţate de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În prezenta cauză, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei să îşi dea acordul cu privire la înscrierea copiilor la o şcoală din municipiul Sfântu Gheorghe.

Prin apărările formulate, pârâta B. a arătat că situaţia minorilor C. şi D. a fost tranşată prin sentinţa civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în sensul stabilirii locuinţei lor la domiciliul său din municipiul Câmpulung, jud. Argeş, unde copiii frecventează cursurile Şcolii Gimnaziale "E.", la dosar fiind depuse, în copie, dovezi cu privire la rezultatele obţinute de aceştia la activităţi şi concursuri organizate de instituţia de învăţământ.

Pârâta a arătat că, în lipsa acordului său, reclamantul i-a luat pe minori la locuinţa sa din municipiul Sfântu Gheorghe şi că refuză să îi aducă în oraşul Câmpulung, unde aceştia locuiesc de la separarea în fapt a părţilor şi unde sunt înscrişi la şcoală.

Coroborând aspectele de fapt expuse, Înalta Curte nu poate reţine că instanţa competentă să judece cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale este Judecătoria Sfântu Gheorghe, din moment ce, prin hotărâre judecătorească definitivă (sentinţa civilă nr. 1024 din 25 iunie 2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe), domiciliul minorilor a fost stabilit la pârâtă, în municipiul Câmpulung, iar schimbarea în fapt a acestuia s-a făcut de către reclamant în lipsa acordului pârâtei.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Raportând situaţia de fapt dedusă judecăţii la normele legale evocate, reiese că domiciliul minorilor este în municipiul Câmpulung, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, aceasta fiind şi locuinţa lor statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic"), în această localitate copiii frecventând şi cursurile de învăţământ şi dezvoltând relaţii cu membrii familiei extinse.

Astfel, la stabilirea instanţei competente nu prezintă relevanţă schimbarea în fapt a locuinţei minorilor (începând cu data de 2 ianuarie 2023), de vreme ce aceasta s-a făcut prin înfrângerea efectelor unei hotărâri judecătoreşti definitive şi în lipsa acordului părintelui la care persoanele ocrotite domiciliază în mod legal.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., care atribuie în competenţa instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite soluţionarea cauzelor care au ca obiect instituirea măsurilor de protecţie specială, Înalta Curte reţine că este competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială Judecătoria Câmpulung.

În sprijinul acestei concluzii este şi faptul că pe rolul Judecătoriei Câmpulung se află, în curs de soluţionare, dosarul nr. x/2023 având ca obiect acţiunea de fond prin care reclamantul a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la locuinţa sa, iar o altă cerere de ordonanţă preşedinţială prin care reclamanta B. a solicitat obligarea pârâtului A. să aducă minorii la domiciliul lor, în municipiul Câmpulung, a fost atribuită, prin regulator de competenţă, în favoarea Judecătoriei Câmpulung, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 654 din 27 aprilie 20223, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

Pentru considerentele expuse, dând eficienţă dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.