Loan restitution claim annulled for failure to pay mandatory stamp duty on extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în data de 02 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. augustin a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., căsătorit cu C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea debitorului pârât la plata sumei de 1.050.000 euro, echivalent a 4.637.850 RON, sumă reprezentând restituire împrumut.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1527, art. 1530, art. 2164 şi următoarele din C. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. augustin în contradictoriu cu pârâtul B., a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 4.637.850 RON către reclamant, cu titlu de restituire împrumut, a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 69.984 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1866A/2021 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 550/30.06.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. augustin şi cu intimata-pârâtă C.; a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a fost înlăturată obligaţia pârâtului B. de plată a sumei de 69.984 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă; a fost menţinută în rest sentinţa civilă apelată (soluţia dată excepţiei). A fost obligat intimatul reclamant A. augustin să plătească apelantului pârât B. suma de 24.992 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1866A/2021 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A. augustin, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în prezenta cauză, în data de 19 mai 2022.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a susţinut că prin modificarea în parte a sentinţei pronunţate de prima instanţă, instanţa de apel, deşi a făcut referire la probatoriul administrat în cauză, din care rezulta că sumele au fost acordate pârâtului cu titlu de împrumut, a schimbat natura obiectului actelor deduse judecăţii, apreciind că împrumutul nu a fost probat de recurent şi că această obligaţie nu era în sarcina pârâtului. Curtea de apel a apreciat că probatoriul trebuia completat, însă nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor acest aspect.

În dezvoltarea motivului de casare cirscumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, întrucât, în considerente, instanţa a făcut referire la existenţa mai multor probe, apreciate ca fiind de natură să dovedească împrumutul, însă ulterior a reţinut că probatoriul constând în înscrisuri, transfer bancar, martori şi interogatoriul pârâtului, nu dovedeşte că sumele au fost date cu titlu de împrumut, ci cu altă destinaţie.

Astfel, instanţa de apel nu a motivat respingerea acţiunii, în acord cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., şi nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei constând în acordarea unui împrumut, iar nu în plata efectuată în vederea unei asocieri în participaţiune.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, recurentul a susţinut că instanţa de apel, în virtutea rolului activ, avea obligaţia să pună în vedere apelantului intimat să facă dovada naturii juridice a actului (contracte şi acte adiţionale), potrivit mărturisirii calificate a debitorului.

Astfel, în măsura în care a considerat că suma nu a fost acordată cu titlu de împrumut, aşa cum a pretins reclamantul, trebuia să pună în vedere pârâtului să prezinte acte semnate de reclamant cu privire la o altă destinaţie a banilor.

A mai arătat că instanţa de apel a ignorat sau a dat o interpretare proprie clauzelor din contractele de împrumut, fapt ce permite efectuarea controlului judiciar din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

În continuare, recurentul a făcut referire la probatoriul administrat în cauză.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au depus întâmpinări, în data de 12 iulie 2022, prin care au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, au solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii, intimaţii au arătat că prin cererea de recurs recurentul tinde la o rejudecare a cauzei, împrejurare imposibilă în această cale extraordinară de atac. Recurentul nu a indicat care sunt normele de drept material pretins încălcate de instanţa de apel, ci doar a contestat modalitatea în care instanţa a apreciat probatoriul administrat în cauză.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă calea de atac a recursului.

S-a mai reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va aprecia asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs, din perspectiva legalităţii căii de atac.

Totodată, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că intimaţii-pârâţi au invocat prin întâmpinări excepţia nulităţii recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în 18 ianuarie 2023.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin adresa emisă de instanţă în data de 07 iunie 2022 şi comunicată în 09 iunie 2022 (potrivit procesului-verbal de înmânare de la fila x), recurentului i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25.091,75 RON, precum şi faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă prin încheierea din 13 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul A. augustin, respinsă prin încheierea din 06 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.1.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, i s-a pus în vedere recurentului să depună, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25.091,75 RON, aferentă soluţionării cererii de recurs, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

De asemenea, se reţine că, potrivit notei întocmite de grefierul de şedinţă, aflată la dosarul de recurs, în urma verificărilor efectuate la arhiva şi registratura instanţei, s-a constatat că recurentul nu a depus, până la momentul pronunţării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. augustin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. augustin împotriva deciziei civile nr. 1866A/2021 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2023.