Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning recognition of foreign divorce decree to Bucharest Court of Appeal due to undetermined domicile

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, în data de 30 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat recunoaşterea faţă de autorităţile Statului român a hotărârii nr. 791/2021 din 05 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Principală din Prishtina, Filiala Lipjan, Republica Kosovo.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1094-1095 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 207 din 16 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "exequator", în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 1099 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În cauza dedusă judecăţii, calitatea de parte care refuză recunoaşterea hotărârii de divorţ nr. 791/2021 pronunţată la data de 05 octombrie 2021 de Judecătoria Principală din Prishtina, Filiala Lipjan, Republica Kosovo, aparţine persoanei care a figurat ca parte adversă în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, respectiv numitului B..

Instanţa a mai reţinut că, în cuprinsul hotărârii a cărei recunoaştere se solicită, se menţionează că părţile s-au căsătorit în oraşul Lipjan, în data de 15 august 2017 şi că divorţul s-a soluţionat prin acordul părţilor.

Prin urmare, având în vedere modalitatea de soluţionare a cererii de divorţ, precum şi faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că numitul B. are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, astfel cum este în speţa pendinte.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 300 din 16 martie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că prin cererea formulată se solicită recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-un stat nemembru al Uniunii Europene, respectiv Kosovo, sens în care, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1099 C. proc. civ. şi cum domiciliul pârâtului este situat în judetul Suceava, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Suceava.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta pricină are ca obiect recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine pronunţate în Republica Kosovo, stat care nu este membru al Uniunii Europene. Instituţia recunoaşterii hotărârii străine este reglementată în dreptul intern prin dispoziţiile art. 1095-art. 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ., "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

În conformitate cu textul legal anterior enunţat, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Calitatea de parte care refuză recunoaşterea hotărârii aparţine pârâtului. În speţă, la prima instanţă sesizată, respectiv Tribunalul Suceava, la solicitarea instanţei de judecată, reclamanta a indicat că pârâtul are domiciliul în satul Probota, oraşul Dolhasca, judeţul Suceava, iar prin cererea de repunere pe rol a cauzei, aflată la fila x în acelaşi dosar, aceasta a precizat că pârâtul are domiciliul în Piteşti, cartierul Gavana 2, judeţ Argeş, la familia C..

Înalta Curte reţine că potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condiţiile art. 91 C. civ.

Or, la dosarul cauzei nu există niciun înscris care să susţină afirmaţia reclamantei în sensul că pârâtul locuieşte în ţară, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul hotărârii a cărei recunoaştere se solicită rezultă că pârâtul B., este născut în Prishtina, căsătoria a avut în loc în oraşul Lipjan, Kosovo, iar în urma căsătoriei încheiate cu reclamanta, pârâtul a luat numele de familie al acesteia, acela de "D.".

Prin urmare, din actele dosarului, nu rezultă cu certitudine unde locuieşte pârâtul şi, având în vedere că nu este posibilă stabilirea instanţei competente, în acord cu dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., să soluţioneze prezenta cauză, în speţă devin incidente dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit cu care este atrasă competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti, care este una subsidiară, stabilită pentru situaţia în care este imposibilă stabilirea instanţei române competente să soluţioneze cererea de recunoaştere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.