Competence for termination and reversal of forced execution: exclusive jurisdiction of the enforcement court under Art. 651 and Art. 724 CPC

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, în data de 1 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea la îndeplinirea formalităţilor de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2018, deschis de către C., întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de 20.649 RON, poprită până la data introducerii prezentei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 702, art. 723-725 şi art. 906 C. proc. civ., art. 1943 şi art. 1515 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 837 din 24 octombrie 2022, Judecătoria Strehaia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., dar şi a art. 714 din cod, potrivit cu care se menţionează expres competenţa instanţei de executare în cazul contestaţiei la executare.

S-a mai reţinut că norma prevăzută de art. 651 C. proc. civ. şi preluată de art. 714 din acelaşi cod, reprezintă o normă specială derogatorie de la regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., fiind stabilită o competenţă teritorială exclusivă, fără a exista pentru părţi posibilitatea de a stabili o altă instanţă.

De asemenea, instanţa a constatat că acţiunea formulată de reclamant se circumscrie unor cereri privind executarea, respectiv primul capăt de cerere vizează încetarea executării silite pornite în dosarul nr. x/2018, iar cel de-al doilea capăt de cerere vizează întoarcerea executării şi restituirea sumei de 20.649 RON poprite până la data introducerii acţiunii.

În acest sens, această instanţă a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Cornetu, instanţă care a încuviinţat executare silită prin încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 21 martie 2019, pronunţată în dosarul x/2018, dar şi instanţa pe raza de competenţă a căreia se afla domiciliul debitorului constestator A., respectiv Popeşti Leordeni, judeţul Ilfov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1396 din 16 martie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că reclamantul a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune având ca obiect principal "obligaţie de a face", solicitând ca pârâta să fie obligată să îndeplinească formalităţile de încetare a executării silite (obiect principal) şi solicitând întoarcerea executării silite (obiect secundar), soluţionarea acestuia din urmă depinzând de modalitatea de soluţionare a celui dintâi petit.

Astfel, petitul privitor la întoarcerea executării silite este un capăt de cerere accesoriu, competenţa de soluţionare a capetelor de cerere accesorii aparţinând instanţei competente să soluţioneze cererea principală, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai reţinut că reclamantul a precizat, în raport cu menţiunea cu care a fost citat, că "prin formularea primului capăt de cerere învestim instanţa cu o acţiune în obligaţia de a face, respectiv pârâta să fie obligată să formuleze cerere de încetare a executării".

Astfel, instanţa a apreciat că reclamantul a trasat în mod clar limitele şi obiectul învestirii instanţei, acesta înţelegând să formuleze un capăt principal de cerere având ca obiect obligaţie de a face, care nu reprezintă un incident apărut în cursul executării silite, nefiind, astfel, aplicabile prevederile art. 651 C. proc. civ. şi, în consecinţă, în prezentul litigiu competenţa teritorială a instanţei nu este de ordine publică, ci de ordine privată, putând fi invocată în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că în materia competenţei teritoriale regula generală este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, competenţa în cauză se determină în funcţie de norma de drept comun, iar nu în temeiul art. 651 C. proc. civ., prezenta acţiune nevizând o acţiune aflată în căderea instanţei de executare, ci una personală.

Fiind vorba de o necompetenţă teritorială de ordine privată, excepţia trebuia invocată de către pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai invoca excepţii de ordine privată, iar nu de către instanţă, din oficiu, la primul termen de judecată în faţa instanţei iniţial învestite, fiind astfel eludate dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Or, neinvocarea excepţiei prin întâmpinare a condus la consolidarea competenţei teritoriale în favoarea primei instanţe învestite, respectiv în favoarea Judecătoriei Strehaia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat să se dispună obligarea la îndeplinirea formalităţilor de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2018, deschis de către C., întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de 20.649 RON, poprită până la data introducerii prezentei acţiuni.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Strehaia şi Judecătoria Cornetu şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima făcând aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1)-(3) şi a art. 714 C. proc. civ., reţinând că acţiunea reclamantului se circumscrie unor cereri privind executarea silită, iar Judecătoria Cornetu apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală în materia competenţei teritoriale, în speţă, competenţa fiind de ordine privată raportat la natura acţiunii deduse judecăţii stabilite ca urmare a precizărilor reclamantului.

Se observă că reclamantul a învestit Judecătoria Strehaia cu două capete de cerere, primul având ca obiect îndeplinirea formalităţilor de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2018 al C. şi Asociaţii, iar cel de-al doilea, întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de 20.649 RON, poprită până la data introducerii acţiuni.

Temeiul juridic invocat de reclamant în cererea introductivă este reprezentat de dispoziţiile art. 702, art. 723-725 şi art. 906 C. proc. civ., respectiv art. 1349 şi art. 1515 C. civ.

Judecătoria Cornetu a solicitat precizări reclamantului cu privire la primul capăt de cerere, în sensul de a indica dacă a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune având ca obiect obligaţie de a face întemeiată pe art. 1527-1528 C. civ. sau a înţeles să solicite instanţei să constate că a încetat executarea silită.

Prin precizările de la dosarul Judecătoriei Cornetu, reclamantul a arătat că prin formularea primului capăt de cerere a învestit instanţa cu o acţiune în obligaţie de a face, respectiv ca pârâta să fie obligată să formuleze cerere de încetare a executării silite ca urmare a îndestulării creanţei, reclamantul invocând prevederile art. 702 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de către reclamant, se observă că se circumscrie cererilor privind executarea silită, în cauză fiind incidente prevederile art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează cazurile în care executarea silită încetează, respectiv prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Instanţa de executare este stabilită de dispoziţiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Totodată, se reţine că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul paragrafelor 70, 71 şi 80 s-au reţinut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

80. Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

În cauza dedusă judecăţii, din actele dosarului se constată că prin încheierea din 21 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite privind pe creditorul D. şi pe debitorul A. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. x nr. x/15.06.2015.

Totodată, se reţine că Judecătoria Cornetu a fost stabilită ca instanţă de executare, în urma soluţionării unui conflict negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 8F din 21 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

În acest context, dat fiind faptul că încetarea executării silite şi întoarcerea executării silite sunt incidente procedurale în cadrul executării silite, iar instanţa de executare este cea care soluţionează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeaşi cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea executării silite, se reţine că instanţa competentă să soluţioneze cererile de încetare şi de întoarcere a executării silite este cea care a încuviinţat executarea a cărei încetare şi întoarcere se solicită, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat executarea silită asupra tuturor procedurilor ulterioare din faza executării.

Prin urmare, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând şi caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, anterior evocate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.