Negative Jurisdictional Conflict Settled: Iași Court Competent in Divorce Case

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, în data de 20 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiată de părţi, din culpa exclusivă a pârâtei, exercitarea autorităţii părinteşti privind minorul, în comun de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorului la tată, precum şi revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de " C.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 383 şi art. 400 alin. (1) C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9892/2022 din 30 septembrie 2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 C. proc. civ., arătând că acest text procedural stabileşte o competenţă materială în soluţionarea acţiunii de divorţ, în sensul că aceasta revine judecătoriei, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, alin. (1) al articolului conferă o competenţă absolută, specială, dispoziţiile care o reglementează fiind imperative şi de strictă interpretare.

S-a mai reţinut că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv din cuprinsul înscrisurilor depuse, dar şi din precizările mandatarului convenţional al reclamantului, rezultă că ambele părţi locuiesc în Germania, iar noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv, iar nu locuinţa statornică şi principală.

Concluzionând, apreciind că are caracter absolut competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ., reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate în cadrul acestui articol, faţă de lipsa unui acord expres cu privire la alegerea unei instanţe competente să soluţioneze cererea de divorţ, în temeiul art. 915 alin. (2) din cod, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1596 din 20 februarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut că, din coroborarea prevederilor art. 129 şi art. 126 alin. (1) C. proc. civ., interpretat per a contrario, rezultă că, în materia divorţului, competenţa teritorială este exclusivă.

S-a mai arătat că potrivit susţinerilor reclamantului coroborate cu înscrisurile, reprezentând contracte de muncă, rezultă că, la data de 20 octombrie 2021, data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în Iaşi, la locuinţa situată în sat Cîrniceni, com. Ţigănaşi, iar pârâta locuia în străinătate. Faptul că, ulterior acestei date, reclamantul a plecat temporar în străinătate, cu scopul de a lucra sezonier pentru a-şi întreţine familia, nu produce efecte cu privire la competenţa instanţei, iar potrivit contractelor de muncă încheiate de către reclamant, acesta lucrează pe perioade determinate în străinătate, întorcându-se ulterior finalizării acestor contracte la locuinţa sa din Iaşi.

Astfel, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanţa a avut în vedere că locuinţa reclamantului la data introducerii cererii era în Iaşi, neavând relevanţă locuinţa ulterioară, de la momentul pronuţării hotărârii.

În acest sens, această instanţă a apreciat că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze cererea de desfacere a căsătoriei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea de divorţ cu cererile accesorii, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în cuprinsul căreia reclamantul a arătat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal în anul 2017, iar în prezent are informaţii că aceasta locuieşte în Germania.

În speţă, instanţele în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 din C. proc. civ., prin raportare la domiciliul părţilor, prima instantă sesizată, respectiv Judecătoria Iaşi, a reţinut că părţile locuiesc în străinătate şi că sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că la data introducerii cererii de divorţ reclamantul locuia în Iaşi, fiind incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală din cod, neavând relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale faptul că reclamantul lucrează sezonier în străinătate pentru a-şi întreţine familia.

Potrivit art. 915 din C. proc. civ., "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti."

Astfel cum rezultă din aceste dispoziţii legale, regula generală în materie de divorţ este aceea că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este cea în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă aceasta poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, şi anume ca cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe, iar doar în ipoteza în care părţile nu au locuinţa în ţară şi nu au stabilit de comun acord instanţa la care să introducă cererea de divort, este competentă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost situat în comuna Ţigănaşi, sat Cîrniceni, judeţul Iaşi, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, unde reclamantul locuia şi la momentul introducerii cererii de divorţ, respectiv 20 octombrie 2021.

De asemenea, din contractele de muncă depuse de reprezentantul convenţional al reclamantului la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, rezultă că acesta lucrează temporar în Germania, respectiv a avut încheiat un contract de muncă pentru perioada 19 octombrie 2020- 18 octombrie 2021, apoi un alt contract pentru perioada 8 februarie 2022- 7 februarie 2023 .

În aceste condiţii, împrejurarea că reclamantul lucrează cu caracter temporar în străinătate, fără a-şi stabili în mod efectiv locuinţa în afara ţării, nu reprezintă un element de natură a conduce la concluzia că, în speţă, este aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.

În ceea ce o priveşte pe pârâtă, reclamantul a precizat în cererea introductivă că aceasta locuieşte în Germania, adresă la care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a citat-o pentru termenul din 20 februrarie 2023, pârâta primind şi semnând citaţia în data de 27 ianuarie 2023, potrivit confirmării de primire de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La solicitarea Judecătoriei Iaşi, IPJ Iaşi- Postul de Poliţie al Comunei Ţigănaşi a efectuat verificări în scopul identificării domiciliului pârâtei. Astfel, în procesul-verbal de la dosarul Judecătoriei Iaşi, s-a consemnat că pârâta este plecată la muncă în Germania din primăvara anului 2021 şi nu se ştie când va reveni la domiciliul din comuna Ţigănaşi, sat Cîrniceni.

Prin urmare, reţinând că, la data sesizării primei instanţe învestite, domiciliul reclamantului era în România, în judeţul Iaşi, iar pârâta locuieşte în Germania, sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte, urmând a stabili, în temeiul art. 135 C. proc. civ., competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă de la domiciliul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.