Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2561/2005 AI generated

Roma Deportee Awarded Persecution Benefits from Application Month; Pension Appeal Rejected

Case Number Decizia nr. 2561/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The court dismissed the pension house's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate ruling that had recognized the claimant's entitlement to benefits under Law No. 189/2000 for ethnic persecution (deportation to Transnistria) starting from January 1, 2002, the month following the initial application. The dispute arose when the claimant, a Roma community member deported during 1942–1944, challenged the pension house's refusal to grant him persecuted-person status; the lower court admitted the claim based on witness testimony, permitted under Article 4 of HG No. 127/2002 where official documents are lacking. The court affirmed that witness declarations and the pension house's own subsequent recognition of rights satisfied the statutory requirements, and that under the reparative and imperative provisions of the law, benefits were correctly awarded from the month after the initial application, rejecting the argument that the later date of proof should determine the start date.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000; Roma Deportee Awarded Persecution Benefits from Application Month; Pension Appeal Rejected: Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză, respectiv dispozițiile autentificate ale martorelor C.O. și S.G., sunt suficiente și concludente în dovedirea susținerilor reclamantului, din moment ce art. 4 din normele de aplicare a legii, permite dovada cu martori a persecuțiilor etnice, în lipsa unor acte oficiale și atâta vreme, cât cele două martore, la rândul lor, figurează în evidențele oficiale ale Biroului Român pentru Victimele Deportării Romilor din Transnistria.

Keywords

AI generated
ethnic persecution Roma asylum application pension rights witness testimony statutory benefit deportation in asylum proceedings

Cited Legislation

AI generated
art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind deportată.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2004, Fundația N.S. Piatra Neamț a solicitat în numele și pentru reclamantul R.I., anularea deciziei nr. 58 din 30 octombrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț și obligarea acesteia să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul, împreună cu familia și alți membri ai comunității romilor, au fost deportați în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a măsurilor discriminatorii luate de regimul generalului Antonescu, începând cu anul 1940 și au fost supuși la muncă forțată, în condiții de frig și înfometare.

A mai susținut reclamantul că, deși deportarea în Transnistria, a cca. 4000 de romi, este un fapt istoric de notorietate, ale cărui consecințe prejudiciabile pentru cei în cauză, sunt bine cunoscute, pârâta a refuzat să recunoască reclamantului, statutul de persecutat etnic.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, Partida Romilor Social Democrată din România.

Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a admis acțiunea și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului R.I., beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - iulie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză, respectiv dispozițiile autentificate ale martorelor C.O. și S.G., sunt suficiente și concludente în dovedirea susținerilor reclamantului, din moment ce art. 4 din normele de aplicare a legii, permite dovada cu martori a persecuțiilor etnice, în lipsa unor acte oficiale și atâta vreme, cât cele două martore, la rândul lor, figurează în evidențele oficiale ale Biroului Român pentru Victimele Deportării Romilor din Transnistria.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, criticând-o sub aspectul datei de la care s-au acordat drepturile solicitate.

În acest sens, recurenta-pârâtă a susținut că, deși cererea inițială, la Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001, s-a făcut la 19 decembrie 2001, dovada calității de deportat s-a făcut ulterior după repunerea pe rol al cauzei, ca urmare a suspendării ei în primă instanță, la cererea intimatului-reclamant, din lipsă de probe. În concluzie, cum calitatea de persoană persecutată din motive etnice a fost dovedită după data de 12 noiembrie 2003, când cauza s-a repus pe rolul Curții de Apel Bacău, data începând cu care ar urma să-i fie acordate reclamantului drepturile solicitate, este data de întâi a lunii următoare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind deportată.

Dovada încadrării în dispozițiile legii se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declarațiile de martori.

Reclamantul a făcut dovada, în condițiile legii, că îndeplinește cerințele menționate, împrejurare confirmată, de altfel, și de către pârâtă care, prin emiterea hotărârii nr. 47 din 14 august 2003, i-a recunoscut reclamantului, drepturile solicitate.

Cât privește data de început a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanța, în considerarea caracterului reparator și dispozițiilor imperative ale legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea inițială, respectiv de la 1 ianuarie 2002.

Față de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.