Nullity of cassation appeal for failure to articulate valid grounds of unlegality in acquisitive prescription action against municipal property

Şedinţa publică din data de 09 mai 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iunie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Subunitatea Administrativ Teritorială Sector 2 prin Primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 250 mp situat în Bucureşti, str. x, prin efectul prescripţiei achizitive şi asupra construcţiilor edificate pe acest teren, prin accesiune imobiliară.

Prin sentinţa civilă nr. 12483 din data de 13 decembrie 2018, în aplicarea dispoziţiilor art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere că valoarea imobilului ce formează obiectul acţiunii depăşeşte 200.000 RON.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 846 pronunţată la data de 27 mai 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Subunitatea Administrativ Teritorială Sector 2 Bucureşti, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a constatat că reclamanţii B., C. şi D., succesori în drepturi ai defunctului A., decedat pe parcursul procesului, au dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 285 mp situat în str. x, Municipiul Bucureşti, identificat conform schiţei anexă a raportului de expertiză tehnică, specialitatea topografie, întocmit de expert E., a constatat că reclamanţii au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcţiilor C1, C2, C3, C4 realizate pe terenul în suprafaţă de 285 mp, identificate conform schiţei anexă a raportului de expertiză tehnică, specialitatea topografie, întocmit de expert E. şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, la plata către reclamanţi a sumei totale de 10.438 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 3.500 RON onorarii experţi şi 6.938 RON taxă judiciară de timbru. Cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Subunitatea Administrativ Teritorială Sector 2 Bucureşti a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, la data de 11 august 2021 a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive şi a respingerii cererii de chemare în judecată formulate împotriva sa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 793 A din data de 25 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B., C. şi D., ca nefondat, fiind obligat apelantul la plata către intimaţi a sumei de 3000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând soluţia pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 2 august 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, în concret a dispoziţiilor art. 1847 şi art. 1890 din C. civ. de la 1864.

Acesta susţine că, în considerarea dispoziţiilor art. 249 din C. proc. civ., sarcina probei existenţei în patrimoniul pârâtului a dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului, aparţine reclamantului.

Or, acesta nu a probat că cererea de chemare în judecată se justifică a fi formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

Cu toate acestea, instanţa de apel a reţinut că imobilul ar face parte din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale şi a ajuns la concluzia că Municipiul Bucureşti este singurul în măsură să conteste eventualul drept de proprietate al reclamanţilor, asupra imobilului în litigiu, justificând, astfel, reţinerea calităţii procesuale pasive a instituţiei pârâte în cauză.

Recurentul-pârât critică soluţia instanţei de apel şi prin prisma faptului că, în opinia sa, trebuia să se stăruie în administrarea unui probatoriu adecvat şi complex, prin care să se stabilească, fără echivoc, cine are calitatea de proprietar neglijent, faţă de care să opereze sancţiunea prescripţiei achizitive.

Aceasta cu atât mai mult cu cât se discută de o presupusă dobândire a imobilului în anul 1946, când a fost încheiată o chitanţă de mână cu alte persoane fizice, iar potrivit evidenţelor organului fiscal, impozitul este achitat de o persoană fizică, respectiv F., care nu a fost antrenată în acest proces.

Recurentul arată că, faţă de obiectul cauzei, nu se poate opera cu prezumţii, fiind necesare mai ales înscrisuri oficiale. Or, în faţa instanţei de apel nu s-a administrat niciun probatoriu, pricina fiind soluţionată la primul termen de judecată fără a se pune măcar în discuţie administrarea probei cu înscrisuri, solicitată de către autoritatea pârâtă prin motivele de apel.

De asemenea, se susţine în cererea de recurs că motivarea instanţei de apel este contradictorie. Aceasta deoarece, pe de o parte, se recunoaşte că uzucapiunea este o sancţiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent, neglijent, iar sarcina probei, că cererea de chemare în judecată se justifică a fi formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, aparţine reclamanţilor.

Pe de altă parte, în hotărâre, se rezumă (nefiind identificat un proprietar actual al imobilului) că bunul imobil în litigiu face parte din domeniul privat al Municipiului Bucureşti şi că autoritatea pârâtă ar fi singura în măsură să conteste eventualul drept de proprietate al imobilului litigios.

Recurentul pârât solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

I.5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată şi depusă la dosar la data de 17 octombrie 2022, reclamanţii C., B., D. au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului faţă de neindicarea motivelor de casare şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-pârât invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1847 şi art. 1890 C. civ., că aceasta cuprinde motive contradictorii, precum şi că în cauză nu a fost administrat un probatoriu adecvat prin care să se stabilească dacă apelantul-pârât are calitatea de proprietar nediligent.

Cu toate acestea, examinarea dezvoltării acestor motive de recurs relevă că ele au fost invocate în mod formal, nefiind susţinute de veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1847 şi art. 1890 C. civ., întrucât în speţă nu a fost identificat în concret titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, instanţa de apel ajungând eronat la concluzia că Municipiul Bucureşti este singurul în măsură să conteste eventualul drept de proprietate al reclamanţilor, justificând astfel reţinerea calităţii sale procesuale pasive.

Cum s-a arătat, Înalta Curte apreciază că în dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul-pârât a făcut o trimitere formală la textele de lege a căror interpretare şi aplicare o consideră greşită, deoarece susţinerile concrete se referă la absenţa unui probatoriu în sensul celor constatate de instanţele de fond şi nu la aplicarea greşită a legii.

În acest sens, se observă că recurentul nu contestă raţionamentul logico-juridic (în cadrul căruia legitimarea procesuală pasivă în acţiunea pentru constatarea uzucapiunii revine proprietarului terenului), ci susţine că faptele ce au stat la baza respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt greşite, deoarece o atare calitate a sa nu s-ar fi probat în cauză.

Or, această susţinere nu poate conduce instanţa de recurs la examinarea corectei aplicări a dispoziţiilor art. 1847 li art. 1890 C. civ. 1864, ci tinde la reevaluarea probatoriului administrat, ce a îndreptăţit instanţele de fond să reţină legitimarea procesuală a recurentului pârât.

În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că motivarea instanţei de apel este contradictorie, întrucât deşi a admis că uzucapiunea este o sancţiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent, precum şi că reclamanţii au sarcina să probeze că cererea de chemare în judecată se justifică a fi formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, a rezumat apoi că bunul imobil în litigiu face parte din domeniul privat al Municipiului Bucureşti şi că acesta ar fi singurul în măsură să conteste eventualul drept de proprietate al imobilului litigios (justificându-se astfel legitimarea procesuală pasivă în cauză a Municipiului Bucureşti).

Înalta Curte apreciază că aceste susţineri reprezintă simple nemulţumiri ale recurentului-pârât cu privire la reţinerea caracterului nefondat al criticii prin care apelantul-pârât a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, cele evocate în cererea de recurs neavând natura unor considerente contradictorii.

Referitor la critica privind faptul că în cauză nu a fost administrat un probatoriu adecvat şi complex prin care să se stabilească fără echivoc cine are calitatea de proprietar nediligent, instanţa de apel nestăruind în administrarea unor astfel de probe, Înalta Curte apreciază că nici această critică nu se poate circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., modalitatea de administrare a probatoriului reprezentând o chestiune de fapt, analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Or, o astfel de critică nu poate fi dedusă judecăţii în calea de atac extraordinară a recursului, fiind o critică de netemeinicie a hotărârii recurate.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a mai arătat că în baza sa informatizată de date, pentru adresa poştală din str. x, apare ca plătitor de rol pentru suprafaţa de 250 mp numitul F., iar acesta nu are calitatea de parte în cauza dedusă judecăţii.

Or, cum s-a arătat, şi această susţinere tinde la reevaluarea probatoriului sub aspectul calităţii de adevărat proprietar al imobilului uzucapat şi nu poate fundamenta o critică întemeiată pe art. 488 pct. 6 sau 8 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, deşi recurentul-pârât susţine incidenta motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., invocarea lor este una formală, în realitate criticile expuse se referă la netemeinicia hotărârii atacate, la aprecierea situaţiei de fapt şi la valenţa probatorie pe care instanţa de apel a conferit-o probelor administrate, iar nu maniera în care normele de drept material au fost aplicate în cauză.

Prin urmare, aceste aspecte exced cadrului procesual al recursului, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalităţii hotărârii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul-pârât să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată, ci trebuie să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, să indice greşelile anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Simplele nemulţumiri ale recurentului-pârât faţă de modul în care a decurs judecata în apel nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate. Numai aşa instanţa de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a hotărârii atacate, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul-pârât nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., şi cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, constatând nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 793 A din 25 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 mai 2023.