Competence of enforcement court for obligation-to-do execution: unity of enforcement court over debtor's domicile
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bacău Court of Law is the competent instance to hear the case, reversing the initial declination by that court and overriding the subsequent declination by the Sector 2 Bucharest Court of Law. The dispute involved a creditor seeking authorization to enforce an obligation to do (specifically, publishing a civil judgment in a local newspaper) against a debtor who had failed to comply, challenging the territorial competence of the enforcement court. Relying on Article 651(3) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 904, the Court determined that under the principle of the unity of the enforcement court, the jurisdiction is fixed at the moment forced execution is authorized; since the Bacău Court had previously issued the authorization order for the enforcement proceedings, it retained exclusive jurisdiction over all subsequent incidents and requests in the procedure, irrespective of the debtor’s current domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 1528 C. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 1258 C. civ, art. 802 C. proc. civ; Competence of enforcement court for obligation-to-do execution: unity of enforcement court over debtor's domicile: The dispute involved a creditor seeking authorization to enforce an obligation to do (specifically, publishing a civil judgment in a local newspaper) against a debtor who had failed to comply, challenging the territorial competence of the enforcement court. Relying on Article 651(3) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 904, the Court determined that under the principle of the unity of the enforcement court, the jurisdiction is fixed at the moment forced execution is authorized; since the Bacău Court had previously issued the authorization order for the enforcement proceedings, it retained exclusive jurisdiction over all subsequent incidents and requests in the procedure, irrespective of the debtor’s current domicile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for establishing the competence to solve the case in favor of the Bacău Court of Law to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 09 mai 2023
I Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2022, la data de 3 octombrie 2022 (data plicului 29 septembrie 2022), reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care reclamantul să fie autorizat ca prin executor judecătoresc, pe cheltuiala debitorului, să aducă la îndeplinire obligaţia de a face dispusă prin titlul executoriu, respectiv obligaţia pârâtului de a proceda la publicarea sentinţei civile nr. 3311/2021 pronunţate de Judecătoria Bacău, într-un cotidian local. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1528 C. civ. şi ale art. 903 şi urm. C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 62 din 11 ianuarie 2023, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtul B. şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău a reţinut dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la faptul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Ca atare, ţinând seama de faptul că domiciliul pârâtului-debitor este în Bucureşti din data de 16.03.2022 (conform verificărilor DEPABD-fila x) a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 3212 din 22 martie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată în dosarul de executare silită nr. x/2022 al BEJ C. de către Judecătoria Bacău, astfel că ţinând cont de principiul unicităţii instanţei de executare, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţă care a încuviinţat executarea silită.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în limitele configurate de instanţele de judecată aflate în conflict, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Bacău şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cererii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care reclamantul să fie autorizat ca prin executor judecătoresc, pe cheltuiala debitorului, să aducă la îndeplinire obligaţia de a face dispusă prin titlul executoriu, respectiv obligaţia pârâtului de a proceda la publicarea sentinţei civile nr. 3311/2021 pronunţate de Judecătoria Bacău, într-un cotidian local.
Astfel, Judecătoria Bacău a apreciat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a apreciat că instanţa de executare este instanţa care a încuviinţat executarea silită.
Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care reclamantul să fie autorizat ca prin executor judecătoresc, pe cheltuiala debitorului, să aducă la îndeplinire obligaţia de a face dispusă prin titlul executoriu, respectiv obligaţia pârâtului de a proceda la publicarea sentinţei civile nr. 3311/2021 pronunţate de Judecătoria Bacău, într-un cotidian local.
În susţinerea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul a achitat debitul pentru care a fost somat, însă nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a face, respectiv de a publica sentinţa civilă nr. 3311/2021 într-un cotidian local, astfel că, având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1258 C. civ. şi art. 802 C. proc. civ. a solicitat ca instanţa să îl autorizeze să ducă la îndeplinire respectiva obligaţie.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 904 C. proc. civ., ce reglementează executarea obligaţiei de a face, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
De asemenea, Înalta Curte constată că executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3311 din 23 iunie 2021 a fost încuviinţată de Judecătoria Bacău prin încheierea din data de 01 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Astfel, o dată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite (în speţa de faţă, încheierea din 01 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2022).
Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora.
Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Deşi executarea silită începe o dată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării.
Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.
Astfel, aşa cum s-a reţinut şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a statuat prin decizia anterior amintită că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare".
În cazul de faţă, se reţine că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Bacău, prin încheierea din data de 01 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022. Deci, Judecătoria Bacău este instanţa de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuţionale.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 904 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care reclamantul să fie autorizat ca prin executor judecătoresc, pe cheltuiala debitorului, să aducă la îndeplinire obligaţia de a face dispusă prin titlul executoriu, respectiv obligaţia pârâtului de a proceda la publicarea sentinţei civile nr. 3311/2021 pronunţate de Judecătoria Bacău, într-un cotidian local, este Judecătoria Bacău, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 mai 2023.