Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 758/2023 AI generated

Unpaid rent liability for a municipal building: binding effect of res judicata on debtor identity and lease terms bars re-litigation of invoicing and handover protocol challenges

Case Number Decizia nr. 758/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Municipal Council and the Mayor of a municipality, definitively upholding the lower courts' judgment that ordered the municipality to pay a local parish nearly 771,000 RON in unpaid rent and statutory interest for a period between 2017 and 2020. The dispute centered on the municipality's liability for rental fees associated with a property held under a lease agreement, with the appellants arguing that the City Hall was not the contractual debtor and that the Court of Appeal failed to address specific appeals regarding the invoicing process and the challenge to an earlier handover protocol. The Supreme Court rejected these arguments, holding that the issue of the debtor's identity, the lease renewal via silent continuation, and the rent amount were conclusively determined by the positive effect of res judicata (autoritatea de lucru judecat) from prior final judgments between the same parties, thereby precluding re-litigation of these facts and legal qualifications under the Romanian Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 431 C. proc. civ, art. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Unpaid rent liability for a municipal building: binding effect of res judicata on debtor identity and lease terms bars re-litigation of invoicing and handover protocol challenges: Pârâţii Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Turda au declarat recurs împotriva deciziei nr. 164A din 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, invocând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
res judicata liability of municipalities building lease rent Civil Procedure Code unpaid invoices legal fees

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 24 aprilie 2020, reclamanta Parohia Reformată Turda Veche a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Municipiul Turda prin Primar, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei 723.695 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, str. x, pentru perioada cuprinsă între 01.05.2017 - 31.03.2020; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale în sumă de 47.601,65 RON, calculate conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei până la 16.04.2020 şi în continuare, până la plata integrală a chiriei datorate, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 735/29.10.2021, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Turda prin Primar, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Parohia Reformată Turda Veche, în contradictoriu cu Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Turda şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei 723.695 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ în Turda, str. x, pentru perioada cuprinsă între 01.05.2017 - 31.03.2020 şi la plata dobânzilor legale în sumă de 47.601,65 RON, calculate conform Ordonanţei nr. 13/2011, de la data scadenţei până la 16.04.2020 şi în continuare până la plata integrală a chiriei datorate; a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de către pârâţii Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Turda împotriva Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 15.875 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 164A din 6 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Turda şi Municipiul Turda, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 735 pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 29.10.2021 în dosar nr. x/2020, obligând apelanţii să plătească, în solidar, intimatei suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Recursul exercitat în cauză

Pârâţii Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Turda au declarat recurs împotriva deciziei nr. 164A din 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, invocând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o expunere a situaţiei de fapt, recurenţii susţin că instanţa de apel în mod eronat a reţinut că nu au contestat încheierea protocolului nr. 11319/15.02.2007, încheiat între partea litigantă şi Consiliul Local al Mun. Turda deşi în cuprinsul primei critici formulata în apel, pârâţii au detaliat aspectele legate de contestarea protocolului arătat mai sus, dar şi aspecte legate de personalitatea juridică a UAT municipiul Turda şi a Consiliului Local al Municipiului Turda.

Arată că din cuprinsul motivării hotărârii atacate rezultă că instanţa de apel a analizat o altă decizie civilă, în care sunt aceleaşi părţi litigante, însă nu au fost puse în discuţie aspectele prezentate în critici şi nici decizia evocată.

Mai susţin că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la criticile 2 şi 3 din apel, critici ce vizau modalitatea prin care facturile au fost întocmite şi solicitate pârâtului Municipiul Turda prin primar, entitate ce nu era parte a contractului, precum şi critica ce a vizat şi modalitatea prin care facturile pretinse la plată au fost întocmite şi solicitate acestui pârât.

Consideră că lipsa de analiză a acestor motive de apel nu poate fi apreciată decât din prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspect motivat de faptul că decizia recurată cuprinde o statuare a efectelor tacitei relocaţiuni fără ca instanţa să facă vorbire de criticile 2 şi 3 din apel.

De asemenea, susţine că această critică poate fi analizată şi în cuprinsul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza II C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul promovat de pârâţii Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Turda, instanţa constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente:

Obiectul demersului judiciar al reclamantei îl reprezintă o acţiune formulată în contradictoriu cu pârâţii, de obligare a acestora la plata contravalorii chiriei pentru imobilul situat în Turda, str. x, pentru perioada cuprinsă între 01.05.2017 - 31.03.2020, prin cererea de chemare în judecată fiind invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în privinţa sentinţelor civile nr. 577/2017, respectiv nr. 56/2018, pronunţate de Tribunalul Cluj şi al deciziilor civile nr. 79/A/2018, respectiv nr. 91/A/2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj şi al deciziei civilă nr. 1853/2019, pronunţată de ICCJ în dosarele nr. x/2017 şi y/2017

Criticile ce susţin cererea de recurs au fost dezvoltate de recurenţi pe două paliere.

Sub un prim aspect, s-a afirmat pronunţarea deciziei atacate cu reţinerea greşită a faptului că nu a fost contestat protocolul de predare a imobilului către reclamantă, iar sub al doilea aspect, soluţia ar fi fost dată cu neanalizarea criticilor din apel referitoare la modalitatea prin care facturile au fost întocmite şi solicitate pârâtului Municipiul Turda prin primar, entitate care se susţine că nu era parte a contractului.

Contrar susţinerilor recurenţilor, Curtea de apel a reţinut că nu a fost contestată starea de fapt reţinută de tribunal, cu privire la existenţa protocolului nr. 11319/15.02.2007 dintre Consiliul Local al Municipiului Turda, a contractului de locaţiune nr. x/21.11.2007 şi a contractului de locaţiune nr. x/17.01.2011, la cuantumul chiriei lunare, precum şi cu privire la împrejurarea că spaţiul care face obiectul acestor contracte a fost şi continuă să fie folosit de către Liceul Teoretic Josika Miklos Turda, ceea ce nu echivalează cu afirmaţia că nu s-ar fi contestat de principiu protocolul în discuţie (sub aspectul efectelor acestuia).

Prin urmare, susţinerea în sensul că instanţa de apel ar fi reţinut că nu s-a contestat încheierea protocolului este nefondată şi nu poate fi primită.

De altfel, instanţa de apel a menţinut sentinţa primei instanţe, reţinând efectul pozitiv al hotărârilor anterioare (obţinute de aceleaşi părţi litigante în privinţa contravalorii chiriei aferente aceluiaşi imobil, dar pentru alte perioade de timp), cu privire la tacita relocaţiune, cuantumul chiriei şi condiţiile de plată, dar şi cu privire la titularul obligaţiei de plată a chiriei, iar recursul nu cuprinde nicio critică în acest sens.

Cum instanţele de fond au reţinut puterea de lucru judecat în ce priveşte debitorul obligaţiei de plată a chiriei, acesta era argumentul care trebuia combătut de recurenţi întrucât a motiva recursul implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită dacă nu se arată aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate.

În ceea ce priveşte sumele solicitate cu titlu de chirie, de asemenea s-a reţinut incidenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior între părţi, referitor la debitorul obligaţiei, care este Municipiul Turda.

Conform art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie în prezentul litigiu, fiind tranşat cu efect obligatoriu între părţile litigiului prin hotărârile judecătoreşti menţionate.

Recurenţii au mai susţinut că în decizia atacată nu au fost analizate criticile din apel referitoare la modalitatea prin care facturile contestate au fost transmise pârâtului Municipiul Turda prin primar, entitate care se susţine că nu era parte a contractului.

Înalta Curte constată că prin sentinţa apelată s-au reţinut următoarele:

"În ceea ce priveşte cuantumul chiriei care a fost contestat de către pârâţi în prezenta cauză, tribunalul constată faptul că raportat la statuările instanţei de apel se impune în condiţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., cu putere de lucru judecat concluzia potrivit căreia a intervenit tacita relocaţiune, aşa încât preţul chiriei este cel stabilit la momentul anului 2016, de 20.677 RON/lună, cuantum al chiriei care a fost avut în vedere şi de către instanţa anterioară.

Drept urmare, apărările pârâţilor în sensul că valorile menţionate în cuprinsul facturilor nu sunt subsumate unei relaţii contractuale cu aceştia, nefiind opozabile sunt nefondate, raţiune pentru care tribunalul nu a apreciat necesară administrarea unei expertize contabile, aşa cum au solicitat pârâţii."

Prin decizia recurată instanţa de apel a reţinut că condiţiile vechii locaţiuni au fost tranşate definitiv sub toate aspectele contestate de către pârâţii din cauza pendinte, prin decizia civilă nr. 79/A din 16.05.2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2017, şi a concluzionat în sensul că susţinerile apelanţilor în ceea ce priveşte persoana care ar avea calitate de debitor al obligaţiei de plata a chiriei, cuantumul si condiţiile de plata ale chiriei nu pot fi primite câtă vreme aceştia nu au făcut dovada ca legea sau o noua convenţie a părţilor ar fi modificat termenii ultimului contract de închiriere prelungit în mod tacit.

Prin urmare, susţinerile recurenţilor în sensul neanalizării criticilor referitoare la facturi nu pot fi primite, instanţa de apel prin decizia atacată răspunzând din perspectiva statuării definitive în litigiile anterioare, în sensul dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., a titularului obligaţiei de plată, dar şi cu privire la cuantumul şi condiţiile de plată a chiriei.

De altfel, asemenea critici, prin care se pune în discuţie reevaluarea probatoriului administrat în cauză, cu consecinţa reţinerii unei alte situaţii de fapt - verificarea modalităţii de întocmire şi transmitere a facturilor către pârâtul Municipiul Turda prin primar, care nu ar avea calitatea de debitor al obligaţiei de plată, nu pot fi cercetate în calea de atac specifică recursului, în cadrul căreia pot fi antamate numai chestiuni privitoare la corecta interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Aşa fiind, pentru motivele ce preced, nu se poate reţine absenţa unor considerente care să privească toate motivele apelului în cuprinsul deciziei atacate, sub aspectele invocate de recurenţi.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate de recurenţii-pârâţi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

Totodată, constatând că în speţă sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 452 şi de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea formulată de Parohia Reformată Turda Veche şi va obliga pe recurenţii-pârâţi Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Turda să plătească intimatei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Turda împotriva deciziei nr. 164A din 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Parohia Reformată Turda Veche.

Obligă pe recurenţii-pârâţi Municipiul Turda prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Turda la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Parohia Reformată Turda Veche.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 mai 2023.