Jurisdiction for appointing a special curator in a criminal investigation: civil domicile rule prevails over criminal court's preliminary matter jurisdiction

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, secţia civilă, la data de 16.11.2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a solicitat desemnarea unui curator special pentru minorii A., B. şi C. în dosarul numărul x/2020 Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 150 din C. civ., art. 58 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 92 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5186 din 29 noiembrie 2022 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Turda, secţia civilă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, secţia civilă.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din C. civ., ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special.

Conform art. 2291 alin. (1) din Legea nr. 71 din 2011:

"dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Având în vedere că minorii A., B. şi C. îşi au domiciliul în localitatea Comăneşti, judeţul Bacău, aplicând prevederile art. 2291 alin. (1) din Legea nr. 71 din 2011 la situaţia dedusă judecăţii, rezultă că jurisdicţia teritorială exclusivă în soluţionarea cererii privind desemnarea unui curator special, întemeiată pe prevederile art. 150 din C. civ., aparţine Judecătoriei Moineşti, în condiţiile în care ne regăsim în ipoteza aplicabilităţii unei norme de competenţă teritorială absolută de la care nici părţile, nici instanţa nu poate deroga.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 13 din 10 ianuarie 2023, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Moineşti a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluţionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare" şi a deciziei nr. XXXVII/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-au decis următoarele:

"dispoziţiile art. 44 din C. proc. civ. se interpretează în sensul că revine instanţei pe rolul căreia se află cauza competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special".

A apreciat că atât din textele de lege citate, cât şi din dispozitivul deciziei Înaltei Curţi reiese că instanţa care soluţionează ori urmează a soluţiona cauza are competenţa de a numi un curator special.

În cazul de faţă este vorba despre un dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, astfel că, după trimiterea în judecată, acest dosar va fi soluţionat de această instanţă.

Deoarece Judecătoria Turda este competentă să soluţioneze dosarul pe fond, are obligaţia de a soluţiona şi orice altă cerere în legătură cu acest dosar penal, chiar şi înainte de a se dispune trimiterea în judecată, inclusiv numirea unui curator pentru a reprezenta interesele persoanelor vătămate minore.

De altfel, apreciază că este impropriu să se susţină că se impune desemnarea de către Judecătoria Moineşti a unui curator din cadrul Baroului Bacău pentru reprezentarea minorilor în cadrul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Turda atât timp cât această instanţă soluţionează cauza şi are posibilitatea de a desemna reprezentantul copiilor din cadrul Baroului Cluj.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda privind desemnarea unui curator special pentru minorii A. (16 ani), C. (9 ani) şi B. (2 ani) în vederea reprezentării intereselor acestora în dosarul penal x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda.

Se reţine că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituţia tutelei, reglementată de Titlul al III-lea al Cărţii I din C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

În acord cu prevederile art. 107 alin. (1) C. civ., procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare "instanţă de tutelă".

Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Conflictul ivit între cele două instanţe decurge din împrejurarea că numirea curatorului special urmează a se realiza într-o cauză penală aflată în faza de urmărire penală, astfel încât Judecătoria Turda a apreciat incident art. 114 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Moineşti a considerat că revine instanţei competente să soluţioneze dosarul pe fond obligaţia de a soluţiona şi cererea privind desemnarea curatorului special, în acord cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) C. proc. pen..

Potrivit art. 52 C. proc. pen. (1) Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluţionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune. (3) Hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii.

Înalta Curte constată că nu este incident art. 52 C. proc. pen. motivat de faptul că textul impune existenţa pe rolul instanţei a unui proces penal în curs care ar atrage o prorogare legală de competenţă în materia chestiunii prealabile. Acest lucru rezultă şi din interpretarea art. 52 alin. (3) C. proc. pen.. care reglementează autoritatea de lucru judecat în ipoteza soluţionării anterioare de către instanţa competentă a chestiunii care ar putea fi socotită drept prealabilă în faţa instanţei penale.

Chestiunile prealabile, în accepţiunea dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen.., constituie chestiuni sau probleme de natură extrapenală de a căror soluţionare depinde rezolvarea fondului cauzei penale, în sensul rezolvării acţiunii penale prin pronunţarea uneia dintre soluţiile prevăzute în art. 396 C. proc. pen.. Fiind prevăzută ca o veritabilă excepţie de la regula de competenţă materială aplicabilă chestiunii prealabile şi operând, astfel, o prorogare legală de competenţă a instanţei penale de a judeca în altă materie, apare ca fiind obligatorie constatarea unei legături de dependenţă între acea chestiune şi rezolvarea fondului cauzei. În caz contrar, s-ar ajunge ca pe calea unei proceduri derogatorii, de excepţie, să poată fi ocolite procedurile şi regulile de competenţă prevăzute de lege pentru rezolvarea unor posibile litigii şi să fie temporizată excesiv soluţionarea unor procese penale a căror rezolvare nu depinde în mod esenţial de chestiunea invocată.

Sintagma "rezolvarea fondului cauzei penale" sau "soluţionarea litigiului pe fond în materie penală" a fost explicată în numeroase cauze din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale, statuându-se că aceasta înseamnă rezolvarea raportului juridic penal de conflict, respectiv soluţionarea acţiunii penale prin pronunţarea uneia dintre soluţiile prevăzute în art. 396 C. proc. pen.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa civilă a fost învestită de Parchetul de le lângă Judecătoria Turda cu o cerere privind desemnarea unui curator special într-un dosar penal aflat în faza de urmărire penală, astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanţă.

Dispoziţiile art. 52 C. proc. pen. reglementează o prorogare legală de competenţă în favoarea instanţei penale în soluţionarea unei chestiuni prealabile, însă în cauza dedusă judecăţii se constată că dosarul penal se află în faza de urmărire penală, neexistând o judecată penală în curs care să atragă prorogarea competenţei instanţei penale.

De altfel, în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a învestit, în mod corect, instanţa civilă cu o cerere de numire curator special şi nu instanţa penală. În aceste condiţii este aplicabilă norma generală reglementată de art. 150 C. civ. care face trimitere la art. 107 C. civ. coroborat cu art. 114 C. proc. civ., astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Moineşti, instanţă în circumscripţia căreia domiciliază persoanele ocrotite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.