Case transfer request rejected for asserting legislative omission rather than concrete constitutional violation; appeal annulled for failure to file timely grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele litigiului

La data de 24.11.2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă.

La data de 08.02.2023, la termenul acordat pentru soluţionarea cererii de strămutare, petentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 C. proc. civ., despre care a arătat că sunt contrare dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţia României.

Pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost creat dosarul asociat nr. x/2022

2. Încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţiew şi Justiţie, secţia I civilă

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 C. proc. civ., formulată de petentul A..

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere, în esenţă, că petentul nu invocă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. Deşi susţine că dispoziţiile legale obiect al excepţiei sunt contrare dispoziţiilor constituţionale, nu învederează şi nu argumentează în mod corespunzător pretinsa neconformitate cu legea fundamentală, ci se arată nemulţumit de faptul că legiuitorul nu a prevăzut mecanisme juridice pentru situaţia în care motivele de strămutare vizează însăşi instanţa supremă.

S-a reţinut că, în realitate, petentul invocă, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, o veritabilă omisiune legislativă, în condiţiile în care obiect al unei atare solicitări nu poate fi decât textul legal şi consecinţa aplicării lui, iar nu eventualele lacune ale acestuia ori inexistenţa unor reglementări, întrucât vidul legislativ nu poate fi remediat prin intermediul acestei proceduri judiciare, împrejurare faţă de care, acest aspect al sesizării nu se circumscrie condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petentul A.. Prin declaraţia de recurs a precizat că motivele de recurs vor fi formulate după comunicarea încheierii recurate.

La data de 7 aprilie 2023, încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2023 a fost comunicată recurentului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul x/2022

Recursul a fost comunicat intimaţilor, care nu au depus întâmpinare.

La data de 4 mai 2023, prin e-amil, recurentul a transmis instanţei o cerere cuprinzând motive de recurs.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 3021 alin. (1) lit c din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-9 din acest text legal.

În acord cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)". Conform prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol "Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor".

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Examinând cererea de recurs, se constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declaraţie de recurs ce nu conţine vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. De altfel, în cuprinsul declaraţiei, recurentul a indicat în mod expres împrejurarea că, după comunicarea încheierii recurate, va formula şi depune un memoriu cuprinzând criticile de nelegalitate ale încheierii recurate.

Motivele de recurs comunicate prin intermediul poştei electronice la data de 4 mai 2023 sunt formulate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".

Încheierea din data de 8 februarie 2023, pronunţată în dosarul x/2022, a fost comunicată recurentului la data de 7 aprilie 2023, aşa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul x/2022, termenul de motivare expirând la data de 11 aprilie 2023, ora 00:00. Recurentul nu a formulat, aşadar, în scris şi în termen procedural, critici de nelegalitate cu privire la soluţia adoptată de instanţă.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, invocată de recurent, nu este aplicabilă în cauză. Prin această decizie, Curtea Constituţională a statuat în sensul că "...în acest caz particular, în temeiul art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129 din Constituţie, în lipsa unei reglementări exprese cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de recurs astfel formulată angajează, în mod intrinsec, o competenţă de recurs pe orizontală, respectiv o judecată realizată de un complet aflat pe acelaşi nivel ierarhic. Prin urmare, până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129 din Constituţie, devenind, astfel, competente să soluţioneze recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti, pronunţate în ultimul grad de jurisdicţie, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate". Decizia nu prevede, aşadar, posibilitatea motivării recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale până la primul termen de judecată, cum greşit susţine recurentul.

În aceste condiţii se constată că motivele de recurs înaintate instanţei la data de 4 mai 2023 sunt tardiv formulate, astfel încât nu au învestit, în mod legal, instanţa de recurs.

Având în vedere că recursul nu este motivat, sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., este cea a nulităţii.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 8 februarie 2023 pronunţată în dosarul x/2022

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 februarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.