Road damage award upheld after appeal annulled for factual merits challenge

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 16 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 27.988,95 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie pentru autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, precum şi suma de 100.000€, constând în daune-interese, ca urmare a accidentului rutier în care a fost implicat.

Prin sentinţa civilă nr. 4908 din 4 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 381 din 6 iunie 2019, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - SA

Tribunalul a obligat-o pe pârâta să achite reclamantului suma de 27.989 RON, reprezentând daune materiale, şi suma de 100.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii efective, reprezentând daune morale. De asemenea, a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.

3. Deciziile pronunţate de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 2208 din 2 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. împotriva sentinţei civile nr. 381 din 6 iunie 2019 a Tribunalului Dolj. A anulat sentinţa civilă apelată şi a reţinut cauza spre rejudecare. A respins cererea de introducere în cauză a altor persoane şi excepţia nulităţii actelor de procedură din prima instanţă.

Prin decizia civilă nr. 216 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti.

Pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 1.196 RON, reprezentând despăgubiri materiale, şi 7.000 RON, reprezentând daune morale, către reclamantul A..

De asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 5.589 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantul A..

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 216 din 7 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa de apel.

Au fost formulate următoarele critici:

Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a anulat hotărârea apelată, reţinând cauza spre rejudecare, însă nu a administrat, după anularea cu reţinere, un probatoriu suficient, având în vedere complexitatea cauzei.

Astfel, pentru cuantificarea daunelor morale, instanţa de apel ar fi trebuit să administreze inclusiv proba testimonială.

Suma acordată cu titlu de daune materiale este nesemnificativă raportat la avariile produse la autoturism. Problema juridică nu a constat în calificarea prejudiciului cu privire la daunele produse autoturismului, ci a fost o chestiune de eronată cuantificare a valorii acestui prejudiciu.

Instanţa de apel a statuat la fila x a deciziei recurate că autorizaţia de reparaţie emisă la 29 decembrie 2016 face dovada că autoturismul a suferit avarii la bara din faţă, parbriz, capotă faţă, faruri stânga şi dreapta, cuantificarea daunelor materiale pentru autoturism doar la suma de 1.196 RON reprezentând contravaloarea parbrizului şi a barei din faţă.

Au fost aplicate eronat dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., în sensul că, deşi instanţa a reţinut că reclamantul a dovedit producerea prejudiciului, în mod nelegal, a statuat că nu a probat costul exact al reparaţiilor, respectiv întinderea exactă a prejudiciului.

Instanţa de apel avea suficiente elemente la dosarul cauzei pentru a stabili întinderea acestui prejudiciu, respectiv dovada de reparaţie, devizul întocmit de service, din care rezultă cât costau piesele originale pentru repararea autoturismului.

Este de notorietate faptul că agentul constatator de poliţie trece în dovada de reparaţie doar avariile constatate la o simplă vizualizare a autoturismului, însă cu adevărat aceste avarii se constată numai de un service autorizat, care procedează la o verificare în detaliu a autoturismului pentru a stabili ce piese trebuie înlocuite.

Orice asigurător permite reparaţia unui autoturism în regie proprie, sumă din care se scade TVA-ul. Astfel, recurentul-reclamant apreciază că a probat cu prisosinţă întinderea prejudiciului material, prin raportare inclusiv la devizul de reparaţii, motiv pentru care soluţia pronunţată de către instanţa de apel cu privire la acest petit este una nelegală.

De asemenea, a mai susţinut că, în mod nelegal, a fost soluţionat şi capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Sub acest aspect, hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii ce atrag incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, deşi curtea de apel a reţinut vinovăţia exclusivă a intimatei în producerea accidentului, a indicat în mod detaliat temeiurile legale faţă de care apreciază că vinovăţia în producerea accidentului îi aparţine intimatei, prin nemontarea gardului de protecţie, cu toate acestea în momentul în care cuantifică valoarea prejudiciului moral, procedează în mod nelegal, apreciind că reclamantul urmăreşte o îmbogăţire fără justă cauză.

Este drept că în practica judiciară cuantumul daunelor morale nu are un criteriu fără echivoc de apreciere, revenind în sarcina instanţei de judecată să aprecieze cuantumul daunelor morale, în raport de fiecare caz în parte, prin analiza probatoriului administrat pentru dovedirea cuantumului daunelor morale.

La filele x din decizia recurată, s-a reţinut, referitor la prejudiciul moral, că reclamantul a dovedit trauma fizică suferită ca urmare a accidentului, fiindu-i afectată zona lombară a coloanei vertebrale. De asemenea, din restul înscrisurilor medicale, rezultă că acuza dureri la nivelul regiunii lombaro-sacrate, că a avut o echimoză în zona frunţii şi în zona lombară, contuzie la genunchiul drept şi contuzie la regiunea lombară.

În pofida faptul că se reţine existenţa unor vătămări asupra sănătăţii reclamantului şi că după acest accident a fost nevoit să fie supus unor intervenţii şi investigaţii medicale pentru traumatismele suferite în zona genunchiului şi în zona lombară, că implicarea în acest accident rutier a presupus o traumă emoţională, cu implicaţii asupra psihicului uman, alături de celelalte suferinţe fizice extrem de mari, instanţa de apel a apreciat în mod nelegal că solicitarea sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale, urmăreşte o îmbogăţire fără justă cauză.

Aprecierea cuantumului daunelor moral este nelegală în opinia recurentului-reclamant, atâta vreme cât s-a reţinut existenţa vătămărilor la nivelul genunchiului şi coloanei, existenţa traumelor psihice pe care reclamantul le trăieşte şi în prezent, aşa cum rezultă din probatoriului administrat în apel.

Referitor la traumele fizice, a precizat recurentul că înainte de accident era o persoană normală, fără probleme de sănătate la genunchi şi la coloană, care i-au schimbat starea de sănătate şi viitorul.

Hotărârea cuprinde şi aspecte contradictorii, întrucât, dacă iniţial instanţa de apel reţine că, în urma accidentului, reclamantul a suferit un traumatism în zona genunchiului şi în zona lombară, în partea finală a filei 13 a deciziei, arată faptul că actele medicale, inclusiv raportul medical administrat ca probă la tribunal nu au putut confirma cu precizie legătura de cauzalitate între afecţiunile prezentate şi accidentul de circulaţie.

Faţă de cele arătate, a apreciat că dezlegarea dată capătului accesoriu de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod nelegal.

În drept, a indicat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Termenul de declarare a recursului:

Recursul a fost declarat în termen, la 28 iunie 2022 (serviciul registratură dosarul de recurs), iar decizia recurată a fost comunicată reclamantului la 14 iunie 2022 .

6. Timbrajul:

Recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurare faţă de care Înalta Curte reţine că recursul este timbrat în mod legal.

7. Apărările părţilor:

Intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, prin consilier juridic B. (cu împuternicire de reprezentare la fila x), a depus întâmpinare la 11 octombrie 2022, în termen legal, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 22 septembrie 2022 . Intimata a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivele expuse nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi excepţia netimbrării recursului.

8. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs

La 2 martie 2023 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză. În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 10 martie 2023, conform dovezilor de la filele x şi 47.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Deşi recurentul-reclamant a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs a înţeles să îşi exprime nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a evaluat probele administrate în cauză şi a statuat asupra cuantumului despăgubirilor acordate.

Astfel, în ceea ce priveşte suma acordată cu titlu de daune materiale, recurentul-reclamant a susţinut că este nesemnificativă raportat la avariile produse la autoturism, iar referitor la daunele morale în valoare de 7.000 RON a apreciat că soluţia este nelegală, câtă vreme s-a reţinut existenţa vătămărilor.

Nemulţumirile recurentului-reclamant referitoare la modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt şi a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de recurs, întrucât dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte critica privitoare la probele administrate sau a căror administrare nu a fost încuviinţată în instanţele de fond, Înalta Curte notează că doar legalitatea probei poate fi cenzurată în recurs, nu însă şi concludenţa şi utilitatea probei ori modul în care probatoriul a fost apreciat pentru a se reţine o anumită stare de fapt, instanţa de fond fiind suverană în această privinţă, potrivit art. 479 C. proc. civ.

De asemenea, s-a invocat că au fost aplicate eronat dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. (norme de procedură, iar nu de drept material), potrivit cu care cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor prevăzute de lege.

În dezvoltarea acestei critici a susţinut că instanţa a statuat în mod nelegal că nu a probat costul exact al reparaţiilor, respectiv întinderea exactă a prejudiciului, cu toate că avea suficiente elemente la dosarul cauzei pentru a stabili întinderea acestui prejudiciu, respectiv dovada de reparaţie, devizul întocmit de service, din care rezultă cât costau piesele originale pentru repararea autoturismului.

Înalta Curte reţine că această critică nu poate fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., întrucât recurentul-reclamant nu a criticat aplicarea normei de drept procedural şi nici a unei norme de drept material, ci şi-a exprimat nemulţumirea faţă de evaluarea probatoriului administrat, care, în opinia sa, dovedeşte întinderea prejudiciului solicitat.

De altfel, simpla enunţare a unor norme legale, fără invocarea unor critici cu privire la considerentele avute în vedere de instanţa de apel la pronunţarea soluţiei, nu semnifică îndeplinirea obligaţiei de formulare a unor critici de nelegalitate de către recurent.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.

În aprecierea recurentului-reclamant, contradictorialitatea hotărârii reiese din împrejurarea că deşi instanţa de apel a reţinut că implicarea sa în accidentul rutier a presupus o traumă emoţională, cu toate acestea a apreciat, în mod nelegal, că suma de 100.000 euro, solicitată cu titlu de daune morale, ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză.

Înalta Curte constată că şi aceste susţineri privesc netemeinicia deciziei recurate, în condiţiile în care recurentul-reclamant îşi exprimă insatisfacţia faţă de soluţia pronunţată asupra cererii de acordare a daunelor morale ca urmare a accidentului rutier suferit, respectiv de faptul că prejudiciul moral a fost evaluat la 7.000 RON, făcând trimitere la probele administrate în cauză (raportul medical). O atare critică nu poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care presupune că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii.

Cât priveşte susţinerea că dezlegarea dată capătului accesoriu de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod nelegal, în raport de celelalte critici din recurs, Înalta Curte reţine că nu se poate realiza controlul judiciar din această perspectivă, întrucât recurentul-reclamant nu a adus critici punctuale şi nu a arătat în ce constă greşeala de judecată săvârşită de instanţa de apel în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, raportat la soluţia pronunţată.

Pentru considerentele expuse, reţinând că nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs invocate, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 216 din 7 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2023.