Revision for ECHR violation rejected for lack of attributable domestic judgment and substantive arguments

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia atacată prin prezenta cale de atac

Prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 ianuarie 2023, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023, invocând motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în prezenta cauză, se bucură de autoritate de lucru judecat Hotărârea din 1 decembrie 2005, definitivă la 1 martie 2006, în cauza Societatea Comercială "B." - S.A. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 9 august 2006.

Prin cererea precizatoare înregistrată la dosar la 31 martie 2023, revizuenta a reiterat incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

Totodată, revizuenta susţine că, prin decizia atacată, instanţa a încălcat normele de drept european al omului prevăzute în Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertătilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie.

Revizuenta susţine că, în dosarul nr. x/2019, nu a motivat cererea de recurs în termenul de 30 zile întrucât nu are cunoştinţe juridice şi nu a fost reprezentată de apărător ales, în faza procesuală a recursului. Din aceleaşi considerente, nici nu a cunoscut împrejurarea că avea posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar.

Contrar considerentelor deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023 privind lipsa criticilor concrete împotriva argumentelor instanţei de apel, revizuenta susţine că a redactat motivele de recurs, în raport de cunoştinţele pe care le are şi a indicat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La aceeaşi dată, 31 martie 2023, revizuenta a depus la dosar concluzii scrise şi înscrisuri. Prin concluziile scrise, revizuenta a învederat existenţa pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a plângerii pe care a formulat-o cu privire la deposedarea locuinţei cu privire la care susţine că are un drept de proprietate.

Totodată, invocând motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuenta susţine că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar jurisprudenţa constantă a CEDO, care constituie izvor de drept pentru instanţa naţională, stabileşte, cu valoare de principiu, că în situaţia în care a fost încălcat un drept patrimonial vădit prin actele şi lucrările dosarului, instanţa trebuie să acorde prioritate dreptului patrimonial pretins în instanţă, în cazul în care partea litigantă adversă nu poate prezenta un act doveditor de proprietate, care să respecte condiţiile de formă şi de fond ale unui act juridic civil care să determine drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor.

Revizuenta susţine că este proprietarul imobilului şi solicită instanţei să stabilească, pe cale de excepţie, nulitatea actelor de proprietate ale intimaţilor, iar pe fond, solicită admiterea cererii şi evacuarea intimaţilor din imobilul situat în Bucureşti.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea cererii de revizuire.

3. Apărările formulate în cauză

La data de 26 aprilie 2023, au fost înregistrate la dosar notele scrise formulate de intimatii C. şi D., prin care au solicitat instanţei să anuleze cererea de revizuire în raport de prevederile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., iar pe fond, să dispună respingerea cererii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că este învestită cu motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., indicat prin cererea introductivă şi reiterat prin cererea precizatoare şi concluziile scrise formulate de către revizuentă.

Pe cale de consecinţă, în speţă, nu este incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 511 alin. (4) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, de către intimaţii C. şi D., întrucât motivul revizuirii a fost indicat prin însăşi cererea de revizuire, iar argumentele ulterioare au fost subsumate, de principiu, motivului invocat prin cererea de revizuire.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că nu este legal învestită cu analizarea cererilor depuse la dosar după reţinerea cauzei în pronunţare (cererea transmisă la dosar prin intermediul poştei electronice, la 4 mai 2023, respectiv cererile depuse, personal, la 5 mai 2023 şi la 16 iunie 2023), în raport de prevederile art. 429 C. proc. civ. potrivit cărora "după pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte" astfel că funcţia jurisdicţională a judecătorului, raportat la acea cauză, încetează.

Examinând cererea de revizuire, în raport de motivele invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat. Alin. 2 al art. 509 C. proc. civ. prevede că "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Astfel, un prim aspect ce trebuie avut în vedere este acela al obiectului cererii de revizuire şi al temeiului de drept invocat de revizuent, în vederea examinării cerinţelor de admisibilitate a căii de atac deduse judecăţii.

În cuprinsul cererii de revizuire, este indicat, formal, motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri...poate fi cerută dacă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă".

Pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de revizuire, este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă.

În speţă, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Din considerentele deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019, reiese că instanţa a reţinut sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la motivele formulate la 24 noiembrie 2022, iar cu privire la criticile aduse prin memoriul de recurs, Înalta Curte a constatat că recurenta-reclamantă nu a invocat incidenţa vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a formulat susţineri apte de a fi încadrate în ipotezele prevăzute de aceste dispoziţii legale.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenta a invocat Hotărârea din 1 decembrie 2005, definitivă la 1 martie 2006, în cauza Societatea Comercială "B." - S.A. împotriva României, or aspectele dezlegate în respectiva cauză sunt străine de considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023, atacată în prezenta cauză.

Astfel, în cauza Societatea Comercială "B." - S.A. împotriva României, Curtea a reţinut că decizia instanţei naţionale a avut ca efect privarea reclamantei din respectiva cauză de bunul său (dobândit în deplină legalitate ca urmare a unui litigiu civil definitiv soluţionat), în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. Totodată, s-a reţinut că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenţie.

Comparativ, prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019, instanţa de judecată a analizat şi s-a pronunţat cu privire la termenul de motivare a recursului formulat de reclamanta A. (relativ la cererea din 24 noiembrie 2022), precum şi cu privire la posibilitatea încadrării argumentelor din cuprinsul memoriului de recurs, în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel că nu au fost dezlegate aspecte privind noţiunea de "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, cu privire la care revizuenta reclamă un drept de proprietate.

De altfel, partea nu argumentează, în concret, legătura deciziei CEDO invocată în calea extraordinară de atac a revizuirii (hotărârea fiind anterioară înregistrării şi soluţionării dosarului nr. x/2019) şi aspectele deduse judecăţii în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată, după cum nu indică şi nu dovedeşte că ar exista o hotărâre CEDO prin care s-ar fi constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale revizuentei ce îşi are cauza în decizia supusă revizuirii.

Prin cererea precizatoare, revizuenta a invocat -fără a motiva în ce constă- încălcarea normelor de drept european al omului prevăzute de Legea nr. 30/1994.

Înalta Curte reţine că simpla invocare a unei presupuse încălcări a unor dispoziţii legale intrate în vigoare în anul 1994, privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, nu respectă cerinţele legale reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., în condiţiile în care nu există un corespondent între aspectele dezlegate în hotărârea atacată în prezenta cauză şi Legea nr. 30/1994.

Argumentele revizuentei, din cererea precizatoare, care vizează lipsa asistenţei juridice calificate şi ipoteza indicării motivelor de casare ce ar fi putut fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reprezintă, în realitate, motive care au fost invocate şi cu ocazia judecării recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, soluţionat prin decizia supusă revizuirii.

Se constată astfel, că motivele de revizuire au fost formulate cu ignorarea specificului căii extraordinare de atac a revizuirii - de retractare, excedând cazurilor expres prevăzute de lege pentru care aceasta poate fi promovată.

Din aceleaşi considerente, nu poate fi analizat motivul privind lipsa cunoştinţelor juridice, ce contravine principiului nemo legem ignorare censetur.

Referitor la incidenţa prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că argumentele revizuentei privesc fondul dreptului reclamat, ce nu poate face obiectul analizei revizuirii, în raport de motivul invocat, art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. şi de lipsa unei hotărâri CEDO prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor revizuentei ce izvorăşte din hotărârea atacată.

Cu privire la solicitarea revizuentei de a se stabili, pe cale de excepţie, nulitatea actelor de proprietate ale intimaţilor, Înalta Curte are în vedere că excepţia de nulitate absolută, ca mijloc de apărare de drept substanţial, excede cadrului căii extraordinare de atac a revizuirii, în contextul invocării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., ce vizează înlăturarea efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătoreşti care a determinat o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, constatate printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către revizuentă chestiunilor deduse judecăţii prin cererea formulată, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., este una pur formală, iar apărările învederate nu se circumscriu motivelor de revizuire limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

În considerarea tuturor acestor motive, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită cererea privind obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, formulată de revizuentă. La baza obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia "partea care pierde procesul", astfel cum prevăd dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. Culpa procesuală reprezintă criteriul legal aplicabil şi în căile extraordinare de atac cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, or faţă de soluţia prefigurată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale reglementate de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.