Recurs annulled for non-payment of judicial stamp and failure to cite valid cassation grounds against suspension order

Şedinţa publică din data de 3 mai 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost înregistrat recursului împotriva încheierii de şedinţă din data de 05.07.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2022, declarat de recurentul A., în cauza având ca obiect "reexaminare anulare cerere".

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cererii de recurs, pentru lipsa recurentului, constatând că partea a fost legal citată şi nu s-a înfăţişat în instanţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 27 ianuarie 2023 a formulat recurs recurentul A. prin care solicită continuarea judecării cauzei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Referitor la aspectul procedural al timbrajului, se reţine că, prin rezoluţia completului nr. 3 învestit cu soluţionarea căii de atac, s-a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligaţia timbrării cererii de recurs a fost adusă la cunoştinţa recurentului A. la 2 martie 2023 (conform dovezii de înmânare semnată personal de către parte, aflată la dosar).

Potrivit dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

Dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stipulează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior redate, cum recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 20 RON, deşi a fost legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în raport de prevederile legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează a admite excepţia netimbrării, invocată din oficiu şi a anula cererea de recurs.

Totodată, sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se reţine că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentul din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că recurentul, fiind legal citat, nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a depus vreun înscris prin care să fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.