Eligibility for wartime refugee benefits under Law No. 189/2000: status of individuals born during parental ethnic persecution and displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the pension fund's appeal, upholding the appellate court's order to recognize the claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000 for the period from September 14, 1943, to March 6, 1945, and annulling the administrative decision that had denied her status. The dispute centered on whether a Romanian citizen born in 1943 within a refuge locality, whose parents had been ethnically persecuted and displaced after the 1940 occupation of Northern Transylvania, qualified for wartime victim benefits; the pension authority argued that the law’s list of beneficiaries was exclusive and that individuals born during the refugee period did not fit the statutory categories or demonstrate a change of domicile. The court held that the legislation did not distinguish between parents and children born during the refugee period, as the material and moral harm of ethnic persecution and displacement applied equally to offspring born in the refuge zone, thereby affirming the claimant's entitlement to the specified rights.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for wartime refugee benefits under Law No. 189/2000: status of individuals born during parental ethnic persecution and displacement: Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2004, reclamanta K.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13.455 din 11 martie 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 818 din 15 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 14 septembrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părinții reclamantei K.C. au fost obligați, urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși, să se refugieze din teritoriul Ardealului de Nord, după ocuparea acestuia, în septembrie 1940, de către Statul Ungar. Cum reclamanta s-a născut în perioada refugiului, în localitatea în care familia ei s-a refugiat, s-a considerat că în mod normal beneficiază și ea de statutul de refugiat dobândit de părinți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că persoanele născute în timpul de refugiului părinților nu se numără prin categoriile expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 189/2000. De asemenea, recurenta a mai susținut în motivarea recursului său, că intimata fiind născută în localitatea de refugiu, nu se poate afirma că și-a schimbat domiciliul și nici nu poate fi considerată persoană persecutată etnic, atâta vreme, cât nașterea s-a produs pe teritoriul Statului Român.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuțiile din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copii născuți în perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimata-reclamantă s-a născut la 14 septembrie 1943, în orașul Alba-Iulia, județul Alba, localitate în care se refugiaseră părinții săi, Curtea de Apel Cluj a apreciat în mod corect că beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 818 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.