Territorial conflict of jurisdiction over consumer mobile telephony contract: exclusive domicile jurisdiction under Art. 113(1)(8) CPC
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the court at the plaintiff's domicile, thereby rejecting the defendant's claim that its own location was the proper venue. The dispute arose from a consumer's action to declare the non-existence of a mobile phone debt due to the expiration of the statute of limitations and to claim moral damages, which the first-instance courts conflictingly classified as either a general contract execution matter or a consumer protection action. Relying on Article 113(1)(8) of the Civil Procedure Code, which grants consumers the alternative jurisdiction to sue at their domicile for claims involving the execution or termination of contracts with professionals, the Supreme Court held that the plaintiff's initial choice of the court at their domicile rendered that venue exclusive and irrevocable, overturning the lower court's declination based on a mischaracterization of the legal nature of the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 193/2000, art. 402 din C. proc. civ; Territorial conflict of jurisdiction over consumer mobile telephony contract: exclusive domicile jurisdiction under Art. 113(1)(8) CPC: În acest sens, a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementază o competenţă alternativă, în cazul cererilor având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea calificată, iniţial, ca fiind contestaţie la executare şi daune morale, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi, la data de 01.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a arătat că înţelege să o cheme în judecată pe pârâta B. S.A. pentru a fi obligată să-i achite daune morale în cuantum de 10.000 RON.
În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că a fost contactat de către C. şi informat că s-a început urmărirea unui debit în valoare de 909 RON provenit dintr-un contract încheiat cu B.. A învederat că nu are cunoştinţă despre niciun astfel de contract, neavând, în prezent, abonament de telefonie la B.. Mai mult, un eventual debit este prescris, nefiind notificat cu privire la existenţa acestuia timp de 7 ani.
2. Hotărârea Judecătoriei Buhuşi
Prin sentinţa civilă nr. 725 din data de 24 noiembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Buhuşi, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocate de societatea pârâtă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că a fost învestită cu o cerere ce vizează executarea unui contract, astfel încât competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia se găseşte sediul pârâtei, respectiv Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
3. Hotărârea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 2496 din data de 15 martie 2023, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că scopul urmărit de reclamant este acela de a nu fi urmărit pentru debitul de 909 RON, după mai mult de 7 ani de la încheierea contractului. Prin urmare, obiectul cererii sale nu poate fi decât acţiune în constatarea prescripţiei dreptului de creanţă, capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale fiind accesoriu.
În acest sens, a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementază o competenţă alternativă, în cazul cererilor având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Întrucât reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său, competenţa acesteia devine exclusivă, neputând fi înlăturată, ulterior, de către părţi sau instanţă, din oficiu.
De aceea, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buhuşi, de la domiciliul reclamantului.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Buhuşi îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Reclamantul A. a promovat o acţiune în constatare declaratorie, care are ca obiect principal constatarea inexistenţei unei obligaţii, urmărind să obţină o hotărâre judecătorească care să ateste imposibilitatea executării sale silite, prin intervenirea prescripţiei extinctive.
Ambele instanţe, care s-au pronunţat asupra competenţei, au sesizat că nu au fost învestite cu o contestaţie la executare, neexistând acte de executare supuse controlului judiciar, ci cu o cerere care vizează un raport juridic contractual ale cărui efecte ar fi încetat, în opinia reclamantului.
Conflictul negativ de competenţă dintre Judecătoria Buhuşi şi Judecătoria Sector 1 Bucureşti a fost generat de calificarea raportului juridic dedus judecăţii şi de normele procedurale aplicabile.
Înalta Curte reţine că, din actele depuse la dosar, rezultă că între părţi se pretinde că a existat cel puţin un contract de prestări servicii telefonie mobilă, contract care intră sub incidenţa legislaţiei privind protecţia consumatorului.
Părţile implicate au calitatea de consumator şi profesionist, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 potrivit cu care "(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia."
Astfel, raportul juridic dedus judecăţii are la bază convenţia încheiată între un profesionist şi un consumator.
Obiectul cererii vizează executarea contractului, reclamantul apreciind că eventualele sale obligaţii, astfel cum sunt pretinse de partea adversă, ar fi devenit imperfecte, imposibil de executat pe calea executării silite. De asemenea, acesta se pretinde prejudiciat de conduita societăţii pârâte şi solicită antrenarea răspunderii acesteia, solicitând daune morale în cuantum de 10.000 RON.
Art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prevede că "(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: […] 8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor"
Prin urmare, în cererile având ca obiect executarea sau încetarea contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, este competentă şi instanţa domiciliului consumatorului. Astfel, textul de lege stabileşte o competenţă teritorială alternativă în favoarea consumatorului, în raport cu profesionistul, atunci când ambele părţi au domiciliul sau sediul pe teritoriul României.
În cauza pendinte, reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său, învestind Judecătoria Buhuşi, astfel încât competenţa acesteia a devenit exclusivă, neputând fi înlăturată, ulterior, de către părţi sau instanţă, din oficiu.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.