Limits of revisionary review: prohibition on re-examining substantive merits where res judicata was expressly analyzed and rejected by the tribunal

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată de revizuienţii A. şi B. în contradictoriu cu intimata C., str. x, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 964/17.12.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciindu-se că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, fiind astfel invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 162 din 16 martie 2022 a Tribunalului Arad, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei instanţe, invocată de revizuenţi şi în consecinţă, s-a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 116 din 10 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 964 din 17.12.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata C. str. x, Bl. B.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii A. şi B., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Susţin că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire recunoaşte că cele trei persoane care au semnat ambele convocatoare pentru cele două şedinţe nu au calitatea de membri ai asociaţiei, pentru ca mai apoi să reţină că, de fapt, nu ar exista o contradicţie între cele două hotărâri judecătoreşti supuse analizei.

Motivele contradictorii subzistă, în condiţiile în care, analizând susţinerile referitoare la existenţa autorităţii de lucru judecat, prima instanţă a omis să ia în considerare că este vorba de aceleaşi cereri de înscriere în asociaţie, pe care chiar instanţa însăşi le analizează diferit, în sensul că, recunoaşte că s-a stabilit definitiv că cele trei persoane nu au calitatea de membri ai asociaţiei, observând că cele trei cereri au fost supuse spre analiză a doua oară prin decizia pronunţată în 17.12.2021, însă concluzionează greşit că nu s-a făcut aplicarea art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018 de către Tribunalul Arad prin prima decizie pronunţată, deşi, prin soluţia dată, tocmai aceste dispoziţii au fost luate în considerare.

Susţin că, atât prin decizia din data de 14.10.2020, cât şi prin decizia din data de 17.12.2021, în privinţa aceleiaşi chestiuni litigioase Tribunalul Arad s-a pronunţat diferit, iar Curtea de Apel Timişoara recunoaşte că s-a stabilit definitiv prin prima hotărâre că cei trei nu au calitatea de membri ai asociaţiei, pentru ca ulterior să critice faptul că nu s-au avut în vedere la pronunţarea acelei hotărâri prevederile art. 17 alin. (7)-(9) din Legea nr. 196/2018.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizia recurată a reţinut că Tribunalul Arad a analizat îndeplinirea condiţiilor efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi a concluzionat în sens negativ, ceea ce înseamnă încălcarea autorităţii de lucru judecat, prin ignorarea dispoziţiilor cuprinse în art. 430 alin. (1) C. proc. civ. şi o contradicţie în motivarea instanţei. Curtea de Apel iniţial reţine că Tribunalul Arad a analizat autoritatea de lucru judecat, iar apoi afirmă că nu s-a pronunţat asupra acesteia.

Mai susţin că normele de drept material încălcate de Curtea de Apel Timişoara în soluţionarea cererii de revizuire sunt cele cuprinse în art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018. Deşi a invocat aceste prevederi legale, Curtea de Apel nu a ţinut cont de acestea.

Recurentul A. a formulat cerere de renunţare la judecata recursului, iar la data de 5 aprilie 2023 a depus o precizare prin care a solicitat instanţei să ia act de renunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare formulată de recurentul A. şi va respinge recursul declarat de revizuentul B. pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu privire la cererea formulată de recurentul A., Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., indicate de acesta în cererea de renunţare, stipulează în sensul că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă.

Ca atare, faţă de manifestarea expresă de voinţă a acestei părţi, în temeiul art. 406 C. proc. civ. şi aplicând principiul disponibilităţii, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata cererii de recurs formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă

Cu privire la recursul declarat de revizuentul B., se constată că un prim motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri în calea de atac a recursului se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurentul susţinând că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că, în privinţa aceleiaşi chestiuni litigioase Tribunalul Arad s-a pronunţat diferit, iar Curtea de Apel Timişoara recunoaşte că s-a stabilit definitiv prin prima hotărâre că trei persoane nu au calitatea de membri ai asociaţiei, pentru ca ulterior să critice faptul că nu s-au avut în vedere prevederile art. 17 alin. (7)-(9) din Legea nr. 196/2018, iar, pe de altă parte, prin decizia recurată a reţinut că Tribunalul Arad a analizat îndeplinirea condiţiilor efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi a concluzionat în sens negativ, ceea ce înseamnă încălcarea autorităţii de lucru judecat, prin ignorarea dispoziţiilor cuprinse în art. 430 alin. (1) C. proc. civ. şi o contradicţie în motivarea instanţei.

Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire s-a susţinut că prin decizia civilă nr. 964/17.12.2021 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la lipsa calităţii de membru a trei persoane, chestiune care ar fi fost dezlegată anterior prin decizia civilă nr. 670 din 14.10.2020 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Instanţa de revizuire, sub aspectul admisibilităţii, a reţinut că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile revizuirii reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea ce se solicita a fi revizuită Tribunalul Arad a analizat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi a conchis în sens negativ.

Astfel, s-a reţinut că în primul dosar Tribunalul Arad a apreciat că "cererile de înscriere în asociaţie depuse de pârâta C., str. x, în termenul de amânare a pronunţării, fără a fi puse în discuţia părţilor de către prima instanţă, nu sunt de natură a conferi în mod retroactiv caracter statutar convocării, care a fost realizată de un număr de 12 persoane (adică, nelegalitatea convocării nu putea fi acoperită prin dobândirea ulterioară datei convocatorului a calităţii de membri ai asociaţiei de proprietari de către alţi proprietari ce au formulat cereri în acest sens)", iar al doilea dosar Tribunalul Arad a constatat că "prin prima decizie nu s-a stabilit aplicabilitatea prevederilor art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018, în sensul necesităţii semnării unui act adiţional la acordul de asociere pentru fiecare dintre proprietarii ce formulează cereri ulterioare de înscriere în asociaţie şi a încuviinţării acestei modificări de către judecătorie, cu consecinţa înscrierii ei în registrul prevăzut de lege, pentru opozabilitate faţă de terţi."

De asemenea, Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că "prin decizia civilă nr. 964/17.12.2021 pronunţată în dosar nr. x/2020, în ce priveşte convocarea adunării generale, Tribunalul Arad a reţinut că aceasta s-a făcut de către un număr de 12 proprietari din condominiu, dintre care 5 proprietari înscrişi în acordul de asociere şi 7 proprietari ulteriori, care au depus cereri de asociere înregistrate la asociaţie, cu argumentul că nu era necesară "aprobarea" adunării generale pentru ca proprietarii semnatari ai unei cereri de asociere să devină membri ai asociaţiei, această calitate fiind dobândită, conform art. 2 lit. o) din Legea nr. 196/1998, de către proprietari sau prin semnarea acordului de asociere sau prin simpla cerere depusă ulterior la asociaţie, aspectele referitoare la semnarea unui act adiţional pentru modificarea acordului de asociere şi înregistrarea la judecătoria competentă neinfluenţând calitatea de membru al asociaţiei, ci ţine doar de opozabilitatea faţă de terţi a chestiunilor referitoare la funcţionarea asociaţiei."

Instanţa de revizuire a constatat că "Tribunalul Arad însuşi a analizat îndeplinirea condiţiilor efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi a concluzionat în sens negativ, cu motivarea potrivit căreia "faptul că într-un litigiu asemănător tribunalul a anulat o altă hotărâre a adunării generale nu influenţează prezenta decizie, instanţa arătând în motivare că:

"Chiar dacă am lua în considerare cererile de înscriere în asociaţie depuse de pârâta C., str. x, în termenul de amânare a pronunţării, fără a fi puse în discuţia părţilor de către prima instanţă, convocarea adunării generale a asociaţiei de proprietari nu a fost realizată în mod legal, respectiv de către un număr de 12 persoane", motivul aprecierii de către instanţă ca nelegal a modului de convocare fiind lipsa cvorumului de 12 persoane."

Prin urmare, instanţa de apel a concluzionat că cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât în litigiul anterior nu s-a tranşat chestiunea dacă cererile de înscriere în asociaţie erau suficiente pentru a atrage calitatea de membru, iar în al doilea litigiu Tribunalul Arad a examinat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ale acelei hotărâri şi a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă (manifestarea negativă presupunând existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă).

Aprecierile mai sus reproduse ale instanţei care a pronunţat decizia recurată nu se constituie, cum susţine recurentul, în motive contradictorii.

Dimpotrivă, se poate observa că instanţa de apel a înlăturat motivul de revizuire invocat cu argumentul că autoritatea de lucru judecat - în sens pozitiv - a fost invocată în litigiul soluţionat prin decizia atacată cu revizuire şi a fost înlăturată de instanţă, ceea ce împiedică exercitarea căii de atac a revizuirii, deoarece ea nu ar implica examinarea existenţei unor hotărâri potrivnice, ci chiar cenzurarea raţionamentului instanţei, care a statuat asupra autorităţii de lucru judecat, iar această cenzură se poate realiza numai în cadrul căilor de atac de reformare prevăzute de lege, nu şi în cadrul căii de atac de retractare.

Motivele concrete pentru care instanţa care a pronunţat decizia atacată cu revizuire a înlăturat efectul pozitiv al lucrului judecat - reproduse în considerentele deciziei recurate - nu se constituie în argumente proprii ale Curţii de apel, ci sunt enunţate tocmai pentru a sublinia cele deja arătate, că autoritatea de lucru judecat a făcut obiectul judecăţii în hotărârea atacată cu revizuire şi nu poate fi reiterată pe calea revizuirii.

De aceea, nu există contradicţie între considerentele deciziei recurate.

Examinând criticile în sensul că instanţa de revizuire a ignorat dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

În acord cu raţionamentul Curţii de Apel Timişoara, Înalta Curte reţine că, potrivit temeiurilor de drept aplicabile speţei, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe în legătură cu existenţa acelei hotărâri.

În speţă, este de observat că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost analizată existenţa altei hotărâri judecătoreşti anterioare, prin care s-ar fi dezlegat aceleaşi chestiuni litigioase dintre părţi, pretins contradictorii prin cererea de revizuire, sens în care, în mod legal, Curtea de apel a reţinut că, în prezentul litigiu, revizuenţii au fost cei care au pus în discuţie puterea lucrului judecat, iar Tribunalul Arad s-a pronunţat, înlăturând-o argumentat.

Or, cum s-a arătat, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Recurentul a mai invocat, prin prisma motivului de recurs încadrabil în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018, susţinând că deşi au fost invocate, instanţa de revizuire nu a ţinut cont de acestea.

În acest sens, Înalta Curte reţine aceste critici ca fiind neîntemeiate întrucât, în actualul stadiu procesual, instanţa de recurs este limitată, cu prioritate, la verificarea modului în care instanţa de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) şi (4) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competenţa de a analiza fondului raportului juridic dedus judecăţii în cauzele în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice în opinia revizuenţilor.

Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele arătate anterior, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata cererii de recurs formulate de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2023.