Annulment of Decision Rejected; Article 503(2) Grounds Held Unavailable for Substantive Disputes and Unasserted Cassation Grounds

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, au fost respinse cererile formulate de petentul A. privind recuzarea domnului judecător B., respectiv a doamnei judecător C., ca inadmisibile.

2. Hotărârea pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă,

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare petentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea dată recursului, de a-l respinge ca nefondat, este rezultatul unei "argumentaţii greşite şi inexacte". Arată că instanţa de recurs nu a ţinut cont de invocarea de către petent a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la verificările ce trebuiau efectuate de către grefier.

În mod eronat instanţa de recurs a reţinut că petentul "a invocat art. 45 C. proc. civ. după finalizarea procesului, după epuizarea căilor extraordinare de atac şi după luarea la cunoştinţă a soluţiei pronunţate", întrucât această neregularitate poate fi invocată în orice stare a pricinii, "adică şi după închiderea dezbaterilor, neparticiparea judecătorului fiind o condiţie imperativă".

Susţine că dispoziţiile art. 41-49 C. proc. civ. se aplică cronologic, iar prin nerespectarea de către grefierul de şedinţă a prevederilor art. 43 alin. (1) din cod, ce au "prioritate", cele ale art. 45 C. proc. civ. nu se mai pot aplica.

Mai arată că "aplicarea art. 41 C. proc. civ. nu poate fi condiţionată de invocarea dispoziţiilor art. 45 C. proc. civ. în vreun termen", iar prevederile art. 43 C. proc. civ., invocate de petent în recurs, au "prioritate absolută".

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul a invocat ca temei de drept al demersului judiciar dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi, cu titlu de exemplu, respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, pentru verificarea cărora nu este însă necesară o reexaminare, o reapreciere a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare şi de aplicare a legii de drept procesual civil.

Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale, nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, cum se pretinde în prezenta cale extraordinară de atac.

În cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul nu a indicat care sunt greşelile de fapt în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a referit numai la eventuale greşeli de judecată, criticând sub pretextul comiterii unei erori materiale determinate de neobservarea de către instanţa de recurs a "priorităţii" date de invocarea de către petent a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la verificările ce trebuie efectuate de către grefierul de şedinţă, în raport cu cele ale art. 45 din acelaşi cod, care prevăd că neregularitatea cu privire la incompatibilitatea judecătorului poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Or, prin modalitatea de motivare a căii extraordinare de atac, contestatorul nu doreşte altceva decât o repunere în discuţie şi o nouă analiză judiciară a apărărilor formulate în cadrul cererii de recurs, asupra cărora instanţa de recurs s-a aplecat, reţinând că petentul a formulat cererile de recuzare după închiderea dezbaterilor şi soluţionarea dosarului, contrar susţinerilor acestuia, fiind deplin legal raţionamentul instanţei învestite cu soluţionarea incidentului procedural, care a apreciat că cererile au fost formulate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi, în consecinţă, le-a respins ca inadmisibile.

Aşadar, eroarea materială pretins reţinută în raţionamentul judiciar al instanţei de recurs nu trebuie să fie rezultatul modului în care aceasta a înţeles să interpreteze un text de lege sau situaţia de fapt, eroarea materială impunându-se a fi deosebită de eroarea de judecată, analizarea elementelor evocate de contestator în cuprinsul deciziei de recurs nu pot fi valorificate într-o contestaţie în anulare, care nu deschide calea de recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, adică pentru că dezlegarea dată procesului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural.

Aşadar, aspectele evocate de către contestator nu se circumscriu ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., raţionamentul instanţei de recurs neavând ca situaţie premisă o împrejurare ce poate fi calificată drept o eroare materială, ci a reprezentat rezultatul unui proces de evaluare a datelor speţei, concluzia instanţei de recurs cu privire la chestiunea respingerii, ca inadmisibile, a cererilor de recuzare neputând fi cenzurată pe calea formulării unei contestaţii în anulare.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul a relevat omisiunea instanţei de recurs de a cerceta critica invocată de petent, referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel Bucureşti a prevederilor art. 43 C. proc. civ.

Pentru o apreciere completă a acestui motiv de contestaţie în anulare este necesar să se facă distincţie între motivele de nelegalitate şi argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent dintre cele prevăzute expres şi limitative de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pre care se sprijină.

Pe de altă parte, pe calea contestaţiei în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs a analizat motivele de casare, respectiv temeinicia argumentelor pentru care le-a apreciat nefondate, căci această cale extraordinară de atac este un remediu procedural pentru greşeli săvârşite în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, iar nu un mijloc de control judiciar asupra legalităţii deciziei din recurs.

Plecând de la aceste premise, procedând la verificarea deciziei atacate prin raportare la memoriul de recurs, se constată că nu a fost formulat niciun motiv de nelegalitate în sensul expus de către contestator, context în care nu se verifică omisiunea cercetării acestui motiv de recurs dintre cele invocate de către contestator.

De altfel, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a înţeles să răspundă acestuia, întrucât ţine de esenţa judecăţii, concluzia contrară ar presupune că în cadrul contestaţiei în anulare s-ar putea urmări şi corectarea unor greşeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare nu se circumscriu ipotezelor normelor legale invocate care reglementează această cale de atac, ceea ce constituie un impediment de ordin legal în examinarea pe fond a aspectelor puse în discuţie de către contestatorul A. privind nelegalitatea deciziei nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, calea de atac va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2023.