Territorial jurisdiction for tax enforcement objections: application of fiscal procedure code over general civil enforcement rules

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 29.03.2022 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. dosar x/2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finaţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, a formulat contestaţie la executare împotriva dosarului de executare silită nr. x din 22.03.2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2697/20.12.2022, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Tulcea a reţinut, în esenţă, că legiuitorul a înţeles să confere competenţa exclusivă de a soluţiona contestaţia la executare, instanţei în a cărei circumscripţie se afla la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, cu excepţia cazului în care s-ar prevedea în mod expres altfel.

Mai departe, a reţinut că potrivit dosarului execuţional transmis de către intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin AJPF Bihor, sediul debitorului S.C. B. S.R.L., la data deschiderii dosarului de executare nr. x de către organul de executare AJPF Bihor, se afla în judeţul Bihor, Oradea, str. x.

Ca atare, instanţa a constatat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze contestaţia la poprire introdusă de către A..

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 909/27.02.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în cauză, că, în conformitate cu informaţiile obţinute din declaraţia informativă 394, contestatoarea A. datorează sume de bani debitorului S.C. B. S.R.L., având calitatea de terţ poprit.

Având în vedere că terţul poprit A. are domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Tulcea, instanţa a constatat, faţă de prevederile art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, că instanţa competentă să dispună cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi este Judecătoria Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect contestaţie la executare, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aplicarea diferită de către instanţele de judecată a normelor generale şi, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.

În speţă, în dosarul de executare nr. x/2022 a fost demarată, în temeiul prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, procedura de executare silită împotriva debitorului B. S.R.L..

În dosarul menţionat a fost emisă o adresă de înfiinţare a popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului de terţul poprit A..

Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită înfiinţarea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.

Aşa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu îşi găseşte aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valenţă principiului specialia generalibus derogant.

Aşadar, având în vedere că terţul poprit are domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Tulcea, în aplicarea dispoziţiilor menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2023.