Competence conflict: Consumer domicile defined by factual residence rather than registered address for exclusive territorial jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Section I Civil, resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Brașov District Court held exclusive territorial competence, effectively reversing the declination of jurisdiction by the Brașov court to the Cluj-Napoca court and overriding the Cluj-Napoca court’s subsequent declination back to Brașov. The dispute arose from a property management company’s claim against two consumer defendants for unpaid management fees and shared-use charges for a condominium property, triggering a conflict because the defendants’ registered addresses were in Cluj-Napoca and Galați, while their factual residence was the subject property in Brașov. Relying on Article 121 of the Code of Civil Procedure, which mandates that proceedings initiated by professionals against consumers be filed at the consumer’s domicile, the Court applied the doctrine that for civil procedural purposes, domicile is defined by factual situation (effective residence) rather than merely the registered address on identity documents to ensure effective notice and fair trial; since the defendants actually resided at the Brașov property and valid service had been effected there, the Court ordered the case to be heard by the Brașov District Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 87 din C. civ; Competence conflict: Consumer domicile defined by factual residence rather than registered address for exclusive territorial jurisdiction: Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, ambele instanţe reţinând incidenţa acestui text legal în cauza de faţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023
asupra conflictului de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 15.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 1.260,02 RON, reprezentând taxa de administrare a imobilului în legătură cu care au încheiat contractul de management imobiliar x, precum şi cheltuieli aferente părţilor de uz comun din condominiu. Suplimentar, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere de 0,2 %/zi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7307 din 13.09.2022, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Braşov a reţinut, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 121 C. proc. civ.
Cum legea instituie o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul consumatorului la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar pârâţii, care sunt consumatori, au domiciliul în alte localităţi decât cele din circumscripţia acestei instanţe, respectiv în municipiul Cluj-Napoca şi pe raza judeţului Galaţi, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj- Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 367 din 30.01.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că pârâţii îşi au domiciliul faptic în municipiul Braşov, şi prin urmare, Judecătoria Braşov este competentă a soluţiona prezenta cerere.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, ambele instanţe reţinând incidenţa acestui text legal în cauza de faţă.
Chestiunea de drept care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.
Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, a fost modificată şi norma ce defineşte noţiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români (art. 27 alin. (1) - "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").
De asemenea, art. 91 din acelaşi cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.".
Înalta Curte reţine că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice.
În plan procesual-civil însă, din raţiuni care ţin de verificarea şi informarea efectivă a părţilor cu privire la existenţa şi desfăşurarea procesului, înţeleasă ca o condiţie a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situaţie de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică îşi are locuinţa efectivă, care, uneori, poate fi şi într-o altă localitate decât aceea menţionată în actul de identitate.
În speţă, Înalta Curte constată însă că pârâţii nu domiciliază efectiv la adresele din cărţile de identitate, ci locuiesc, în realitate, la imobilul situat în municipiul Braşov, domiciliul faptic al acestora fiind chiar acest din urmă imobil ce a făcut şi obiectul contractului de vânzare în baza căruia reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile solicitate prin acţiunea dedusă judecăţii, aspect relevat de faptul că procedura de citare şi/sau comunicare cu pârâţii a fost de fiecare dată legal îndeplinită la adresa din Braşov. Dimpotrivă, în ceea ce îl priveşte pe pârât, procedura de citare a acestuia la domiciliul legal a fost de fiecare dată îndeplinită în mod nelegal .
Prin urmare, se reţine că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, menţiunile cuprinse în cartea de identitate a pârâţilor nu corespund cu locuinţa efectivă a acestora.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, precum şi cu situaţia de fapt ce rezultă din actele procedurale şi înscrisurile de la dosar, se constată că domiciliul de fapt al pârâţilor este în municipiul Braşov, unitate administrativ-teritorială aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov.
În concluzie, faţă de cele sus-menţionate, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Braşov competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2023.