Competence in nullity actions for invoices: territorial jurisdiction of private order and exclusion of ex officio declination
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Buzău District Court, where the defendants failed to raise a timely objection to territorial competence, thereby rendering the initial court competent to adjudicate. The dispute centered on a claim seeking the nullity of a tax invoice issued for public services, with the core procedural conflict arising from the Buzău District Court's ex officio declination to the Sector 1 Bucharest District Court, which then declined competence back to Buzău based on the view that the action constituted a general civil claim rather than an execution objection. The decisive legal basis was the classification of the claim as an action for the nullity of a legal instrument rather than an execution objection, triggering private-order territorial competence under Article 107 of the Code of Civil Procedure; consequently, because private-order jurisdictional objections are admissible only if raised by the defendant within strict procedural deadlines and were not invoked in this case, the plaintiff's choice of the Buzău District Court became exclusive and binding.
Legislator headnote
AI generatedart. 454 C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ; Competence in nullity actions for invoices: territorial jurisdiction of private order and exclusion of ex officio declination: The dispute centered on a claim seeking the nullity of a tax invoice issued for public services, with the core procedural conflict arising from the Buzău District Court's ex officio declination to the Sector 1 Bucharest District Court, which then declined competence back to Buzău based on the view that the action constituted a general civil claim rather than an execution objection. The decisive legal basis was the classification of the claim as an action for the nullity of a legal instrument rather than an execution objection, triggering private-order territorial competence under Article 107 of the Code of Civil Procedure; consequently, because private-order jurisdictional objections are admissible only if raised by the defendant within strict procedural deadlines and were not invoked in this case, the plaintiff's choice of the Buzău District Court became exclusive and binding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis explicitly cited in the dispositive to establish the competence of the Buzau District Court for the resolution of the conflict of negative competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023
Asupra conflictului de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 7 martie 2022, sub dosar nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Buzău, B. S.R.L., C. Bucureşti, Consiliul Local Buzău, D. şi E., să se constate nulitatea facturii în valoare de 1788 RON, ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2021 aflat pe rolul D..
În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că respectiva factură este lovită de nulitate pentru leziune, dol, transfer de proprietate, are la bază un contract nul, este imposibilă executarea şi există dezacord asupra calităţii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14, art. 443, art. 1522 (5) C. civ., art. 712 alin. (2), art. alin. 443(1), art. 715 alin. (3), art. 713 alin. (2), art. 454 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3404 din 16 iunie 2022, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Buzău a reţinut, în esenţă, că se contestă titlul executoriu reprezentat de o factura fiscală ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2021, aflat pe rolul S.P.C.E.J. "D.", iar cererea dedusă judecăţii este o contestaţie la executare, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi act normativ, astfel încât revine judecătoriei de la sediul debitorului competenţa de soluţionare a cauzei.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 10198 din 4 noiembrie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în cauză, contestatorul a solicitat nulitatea înscrisului, respectiv a facturii aferente perioadei 12 februarie 2019 - 2 aprilie 2021 în valoare de 1788,70 RON - dosar Judecătoria Sector 1, indicând ca temei de drept şi art. 712 C. proc. civ., astfel că obiectul dosarului a fost calificat ca fiind contestaţie la executare, însă, prin precizările suplimentare depuse, a arătat că solicită să se constate nulitatea actului respectiv, contestatorul precizând că solicită doar anularea facturii şi nu formulează contestaţie la executare.
A mai notat că precizările reclamantului confirmă obiectul dosarului, anume anularea unui înscris.
Instanţa a constatat că, în acest caz, competenţa teritorială este de ordine privată şi se determină potrivit dreptului comun, în temeiul art. 107 C. proc. civ.
Pe de altă parte, în situaţia în care este depăşit momentul procesual al depunerii întâmpinării, prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., fără ca pârâţii să invoce necompetenţa de ordine privată, a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale nu mai poate fi invocată, dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind imperative. Astfel, neinvocarea în termenul legal a excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâţi are ca efect câştigarea competenţei de soluţionare a cauzei de către instanţa judecătorească ce a fost învestită, aceasta devenind unica instanţă competentă să soluţioneze pricina, neavând posibilitatea de a se dezînvesti prin declinarea competenţei în favoarea altei instanţe.
Pentru considerentele arătate, raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., a fixat competenţa de judecare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buzău, în circumscripţia căreia se află sediile unora dintre pârâţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost dată de aprecierea diferită de către cele două instanţe a obiectului litigiului, Judecătoria Buzău reţinând că este vorba despre o contestaţie la executare, cu aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 şi 714 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti constatând că cererea vizează anularea unui act şi este în discuţie o competenţă de ordine privată, determinată potrivit art. 107 C. proc. civ.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea facturii aferente perioadei 12 februarie 2019 - 2 aprilie 2021, în valoare de 1788,70 RON, emisă de Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, pentru vicii de consimţământ, transfer de proprietate şi dezacordul asupra calităţii.
Înalta Curte reţine că acţiunea reclamantului nu priveşte anularea unor acte de executare, pentru a fi calificată drept o contestaţie la executare.
Astfel, în aplicarea principiului disponibilităţii, reclamantul a stabilit obiectul procesului, menţionând, în dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, că cererea de chemare în judecată priveşte nulitatea unor înscrisuri.
Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Din interpretarea acestui articol reiese că în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.
Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, reprezentat de o acţiune formulată pe calea dreptului comun, prin care se solicită nulitatea unui act juridic, operează o competenţă teritorială de ordine privată, sub incidenţa art. 107 C. proc. civ., însă aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Verificând actele din dosar, se constată că au fost depuse întâmpinări de către pârâţii C., Primarul Municipiului Buzău, Regia Autonomă Municipală R.A.M. Buzău, fără a se invoca excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău.
Aşa fiind, cum legiuitorul a recunoscut, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., exclusiv pârâtului dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău nu putea, din oficiu, să invoce excepţia necompetenţei sale teritoriale, aşa cum a dispus la termenul din 2 iunie 2022, şi să se desesizeze de soluţionarea pricinii. Astfel, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea de către pârâţi a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Buzău a devenit competentă să judece prezentul litigiu.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buzău, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2023.