Revindicatio of public domain land: failure to determine title validity and land boundaries within 114ha state-administered aerodrome perimeter

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Argeş sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României şi Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 12.500 m.p. teren arabil situat în municipiul Piteşti, pct. "B.", str. x x, F.N., judeţul Argeş, având număr cadastral x.

La 10 septembrie 2015 reclamanta a depus la dosar cerere completatoare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată, alături de pârâţii iniţial indicaţi, şi pe Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

La aceeaşi dată, pârâtul Aeroclubul României a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, solicitând introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de intervenient principal, acesta fiind proprietarul terenului în litigiu.

La 10 septembrie 2015 instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

La 8 octombrie 2015 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţie a C. S.R.L., solicitând ca, în cazul în care se va constata că terenul cumpărat de reclamantă de la această persoană juridică face parte din domeniul public şi acţiunea în revendicare va fi respinsă, să fie obligată chemata în garanţie la restituirea preţului vânzării, respectiv a sumei de 250.000 euro la care se adaugă TVA, sau la echivalentul în RON al acestor sume la cursul BNR din ziua în care va fi efectuată plata.

La termenul de judecată din 8 februarie 2016, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient principal-pârât a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca urmare a admiterii cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul Aeroclubul României. De asemenea, au fost admise în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă în contradictoriu cu C. S.R.L., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de C. S.R.L. în contradictoriu cu numiţii D., E., F. şi G..

Prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2016, astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr. 2764/2016 a Curţii de Apel Piteşti, tribunalul a încuviinţat în principiu cererea de chemare în garanţie a numiţilor H., I., J., K., L., M., Municipiul Piteşti prin primar şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, formulată de chemaţii în garanţie D., E., F. şi G..

Prin încheierea din 8 ianuarie 2018, tribunalul a încuviinţat în principiu cererea de chemare în garanţie a numiţilor N., O., P., Municipiul Piteşti prin primar şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, formulată de chemaţii în garanţie H., I., J., K., L. şi M..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş:

Prin sentinţa civilă nr. 212 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor, invocată prin întâmpinare, şi a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi cu chemaţii în garanţie D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Municipiul Piteşti prin primar şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş.

A admis cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de pârâtul Aeroclubul României.

A obligat pe pârâţii Aeroclubul României şi Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti, precum şi pe intervenientul principal Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul teren în suprafaţă de 12.500 mp, arabil, situat în intravilanul municipiului Piteşti, punctul "B.", cu vecinătăţile conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Q..

A respins, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanţie.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti:

Prin decizia civilă nr. 1407 din 10 martie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul civil formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei civile nr. 212 din 26 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Argeş, în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L. şi cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti, F., J., H., L. şi chemaţii în garanţie societatea C., D., E., G., I., K., M., N., O., P., Municipiul Piteşti prin primar şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a declarat recurs.

Prin recursul declarat, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii şi analizând cauza, să se respingă cererea introductivă, invocând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior expunerii istoricului parcursului procesual al dosarului, recurentul arată că bunul care face obiectul acţiunii în revendicare este un teren din domeniul public al statului aflat în administrarea Aeroclubului României, fiind identificat ca atare în Anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului, precum şi în H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului la Anexa 16, nr. M.F. 35491, cod de clasificare 8.29.06.

Această inventariere a fost realizată de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, ce impun în sarcina Ministerului Finanţelor obligaţia de a centraliza inventarele bunurilor din domeniul public al statului, astfel cum au fost acestea întocmite de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de autorităţile administraţiei publice locale care au în administrare asemenea bunuri.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, imobilul teren aflat în litigiu aparţine domeniului public, astfel că potrivit art. 11 din aceeaşi lege, precum şi potrivit art. 16 alin. (4) din Constituţia României, este un bun inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil.

Faptul ca terenul a fost dat în administrare Aeroclubului României nu face decât sa confirme încă o data caracterul public al proprietăţii.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, dreptul de proprietate publica încetează dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. De asemenea, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului Judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a Consiliului Local, daca prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel.

Or, în ce priveşte bunul litigios, se constată că în privinţa acestuia nu a încetat dreptul de proprietate publică a Statului Român, în niciuna din modalităţile prevăzute de lege, în cauză nefiind emisă vreo hotărâre de guvern care să dispună trecerea terenului din proprietatea publică administrată de Aeroclubul României în proprietatea reclamantului.

Recurentul arată că decizia curţii de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât procesul-verbal de punere în posesie nr. x/20.05.2003 în temeiul căruia a fost emis titlul de proprietate numitei R. nu poate anula titlul statului asupra imobilului-teren care se află în domeniul public ai statului, şi respectiv în administrarea Aeroclubului Roman.

De altfel, legea nr. 18/1991 prevede în art. 4 şi art. 5 că sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate terenurile aflate în proprietatea publică a statului şi nu pot fi introduse în circuitul civil decât daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Potrivit art. 861 alin. (1) din noul C. civ., bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, iar conform alin. (3) în condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă şi pot fi concesionate ori închiriate.

Subliniem faptul ca în prezenta cauza nu a fost prezentata nici o hotărâre a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş sau a Agenţiei Domeniului Statului prin care au fost trecute din domeniul public al statului în domeniul privat al municipiului/oraşului/comunei şi, în consecinţa, emiterea ulterioară a unor titluri de proprietate în baza acestor hotărâri este nelegală, acestea fiind lovite de nulitate.

Astfel, reclamanta nu poate solicita suprafaţa de teren din litigiu, atâta vreme cât acesta nu a ieşit din domeniul public al Statului Roman, în cauză fiind vorba de un bun de uz şi utilitate publică de interes naţional.

Neexistând o hotărâre de Guvern prin care terenul să fi fost trecut din domeniul public al statului în domeniul public sau privat local şi niciun act de revocare a dreptului de administrare, apreciază că acesta încă exista în mod valabil.

În acest sens, Consiliul Judeţean Argeş, nefiind titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren, nu putea în mod valabil să dispună asupra lor, astfel încât prin hotărârea sa de emitere a unui titlu de proprietate a încălcat prevederile legale ce reglementează regimul juridic al proprietăţii publice.

În considerentele hotărârii recurate s-au reţinut la fila x alin. (8)-(9) concluzii ale expertizei topografice Q., avizată la OCPI Argeş, în care apare o contradicţie elementară, în sensul că în aliniatul 8 se menţionează că "terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.01.2008 de BNP S. face parte din suprafaţa de 114 ha teren la care se refera Aeroclubul României, suprapunându-se în totalitate cu acesta" faţă de alin. (9) în care se menţionează "experta a precizat ca nu exista suprapunere intre terenul în litigiu şi cadastrele avizate şi învecinate acestuia, aflate în interiorul terenului de 114 ha".

În soluţia pronunţată în apel s-a reţinut că terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate autoarei reclamantei nu face parte din acest domeniu. Suprafaţa de 114 ha teren aflat în administrarea Aeroclubului României reprezentat prin Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti se află încă înregistrat în inventarul bunurilor din domeniul public pentru ordonatorul principal Ministerul Transporturilor, aprobat atât prin anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004, cât şi prin anexa nr. 16 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

5. Apărările părţilor:

Recurentul-pârât Aeroclubul României a depus întâmpinare, prin care a arătat că înţelege să achieseze la susţinerile formulate de pârâtul Statul Român, solicitând admiterea recursului.

Intimaţii-chemaţi în garanţie C. S.R.L., L. şi M. au depus întâmpinări la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimaţii-chemaţi în garanţie L. şi M. au solicitat şi respingerea recursului ca inadmisibil, dat fiind că motivele de recurs vizează netemeinicia hotărârii şi nu pot fi supuse examinării în calea de atac a recursului.

Au formulat, de asemenea, întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Aeroclubul României solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că recurentul nu a formulat apel principal sau incident, achiesând astfel la hotărârea primei instanţe.

Intimaţii-chemaţi în garanţie D. şi E., H., I., J. şi K. au formulat întâmpinări la recursul declarat de pârâtul Aeroclubul României, comunicate, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de împrejurarea că partea nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Au depus şi întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-chemat în garanţie Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Argeş a depus întâmpinare la ambele recursuri, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că între OCPI Argeş şi titularii drepturilor de proprietate înscrise în cartea funciară nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil în legătură cu imobilele evidenţiate în cuprinsul cărţilor funciare.

Recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimaţii-chemaţi în garanţie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2023 în principiu, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva deciziei nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Totodată, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Aeroclubul României împotriva deciziei nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În prealabil, se reţine că recursul declarat de Aeroclubul României a fost anulat ca netimbrat, prin încheierea din 19 ianuarie 2023, analiza urmând a se realiza exclusiv în ce priveşte recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva deciziei nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Recursul pârâtului a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentând, în esenţă, că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 şi art. 16 alin. (4) din Constituţia României, prin aceea că nu a avut în vedere natura juridică a terenului ce face obiectul cererii de chemare în judecată de bun aflat în proprietatea publică a statului, şi nu a aplicat consecinţele juridice ce decurg din această situaţie, astfel încât rezultatul comparării rezultate este unul viciat.

Pentru a facilita urmărirea raţionamentului Înaltei Curţi, se apreciază utilă expunerea situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă şi confirmată de cea de apel, pe baza probatoriului administrat.

Astfel, din succesiunea cronologică a actelor juridice analizate de instanţele de fond, reiese că prin art. 9 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 117/1975 de modificare a hotărârii nr. 1302/1972, terenurile aerodromurilor aviaţiei civile au fost trecute în administrarea Comandamentului aviaţiei civile - Tarom, fiind preluate, pe bază de protocol, de la deţinătorii de la acel moment. Aeroclubul Piteşti-Geamăna este menţionat în anexa nr. 4 a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1302/1972, ca având obiect de activitate efectuarea măsurătorilor, observaţiilor şi informării meteorologice, cât şi a activităţilor sportive, menţionându-se că acesta intră în structura organizatorică a Aeroclubului Central Român. Din art. 3 Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 117/1975 reiese că Piteşti-Geamăna este o staţie de aviaţie sanitară.

În anul 1983 prin Protocolul nr. 18745/16.12.1983 s-a decis strămutarea Aeroclubului Geamăna şi a Aerobazei Piteşti-Geamăna, în vederea realizării unei investiţii de interes public în zona respectivă de către Ministerul Energiei Electrice. În acest sens, s-a autorizat iniţierea demersurilor în vederea cumpărării terenului necesar.

De asemenea, prin H.G. nr. 509/1990 s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Piteşti-Geamăna, preţul de vânzare urmând a fi stabilit prin acordul părţilor.

Ulterior, prin Ordinul nr. 66 din 3 august 1990, s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri, Aeroclubul Geamăna urmând a preda la CAP Bradu suprafaţa de 73,31 ha teren arabil şi 40,55 ha păşune, urmând ca în schimbul acestuia să primească mai multe suprafeţe de teren, din partea mai multor entităţi.

La data de 29 august 1990 a fost perfectat actul de schimb între Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Oficiul de cadastru şi organizarea teritoriului Argeş-Piteşti şi cooperativa agricolă Bradu, în urma căruia Aeroclubul Geamăna a primit pe raza Municipiului Piteşti în punctul Turceşti, suprafaţa totală de 114 ha, dintre care 73,31 ha teren arabil şi 45,55 ha păşune.

Prin Hotărârea nr. 163 din 26 martie 1999 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 49.415 m.p. în favoarea persoanei îndreptăţite R., în temeiul art. 8 din Legea nr. 18/1991. În data de 20 mai 2003 a avut loc punerea în posesie de către C.L.F.F. Bascov, în privinţa suprafeţei de teren în privinţa căreia s-a dispus reconstituirea, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. x/20.05.2003.

Prin încheierea Judecătoriei Piteşti, Biroul de Carte Funciară nr. x/24.04.2000 s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Aeroclubului României - Aeroclub Henri Coandă Piteşti în baza actului nr. 1647/29 august 1990, în privinţa suprafeţei de 114 ha de teren extravilan situat în punct Turceşti.

În data de 14 martie 2003 a fost eliberat certificatul de urbanism 30 nr. 1568 la solicitarea Aeroclubului României - Aeroclubul Teritorial Henri Coandă pentru terenul situat în zona Turceşti, municipiul Piteşti, cuprins în PUG-ul aprobat, aparţinând solicitantului în baza actului de schimb nr. 1647/29 august 1990 şi H.G. nr. 509/12 mai 1990, în care se consemnează că terenul are servituţile necesare folosirii lui în scopul propus.

Prin autorizaţia de construire 33 nr. 2964 din 12 mai 2004, urmare a cererii Aeroclubului României - Aeroclubul Teritorial Henri Coandă, s-a dispus autorizarea lucrărilor de construire în vederea strămutării aerodromului Geamăna în sud-vestul municipiului Piteşti, zona Turceşti.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, pe terenul situat în pct. "Turceşti" au fost demarate lucrările de construire, însă investiţia nu a fost finalizată, expertul identificând pe terenul în litigiu pilonii de fundaţie pentru un hangar.

În Anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului, este înscrisă o suprafaţă de teren de 114,86 ha situată în comuna Bradu, judeţ Argeş, ca fiind în domeniul public al statului, dat în administrarea Aeroclubului României.

În data de 18 mai 2004, anterior emiterii titlului de proprietate, numita R. a înstrăinat dreptul său asupra terenului, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.05.2004 de BNP S., către H., I., J., K., L. şi M..

În data de 27 aprilie 2005, anterior emiterii titlului de proprietate, cumpărătorii ante menţionaţi au înstrăinat dreptul asupra terenului către cumpărătorii D., E., F. şi G., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.04.2005 de BNP S..

La data de 26 septembrie 2005 a fost emis titlul de proprietate nr. x în favoarea persoanei îndreptăţite R..

Prin Anexa nr. 16 a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului terenul în suprafaţă de 114,86 ha situat în comuna Bradu, judeţ Argeş figurează în continuare ca făcând parte din domeniul public al statului, dat în administrarea Aeroclubului României.

În data de 6 iunie 2006, a avut loc dezmembrarea terenului în suprafaţă de 49.415 m.p., în baza actului autentic de dezmembrare autentificat sub nr. x/6.06.2006 de către BNP S., terenul în litigiu în suprafaţă de 12.500 m.p., cu destinaţia de teren arabil, situat în Calea x, F.N., punctul "B.", municipiul Piteşti, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Piteşti, judeţul Argeş potrivit încheierii nr. 14861 din 26 iunie 2006 eliberată de OCPI Argeş - BCPI Piteşti.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.06.2006 de către BNP S., vânzătorii D., E., F. şi G. au înstrăinat către C. S.R.L. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 12.500 m.p.

La rândul său, C. S.R.L. a înstrăinat la data de 31 ianuarie 2008 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 12.500 m.p. către societatea A. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.01.2008 de către BNP S..

Prin cererea de chemare în judecată promovată la data de 16 februarie 2015, reclamanta A. S.R.L. a precizat că ulterior cumpărării, în momentul în care a încercat să preia posesia asupra terenului şi să înceapă demersurile pentru efectuarea unor investiţii pe terenul cumpărat, primăria Piteşti a pretins că terenul în suprafaţă de 12.500 m.p. face parte din domeniul public şi se află în administrarea pârâţilor iniţial chemaţi în judecată.

Reiese aşadar că obiectul dosarului îl reprezintă acţiunea în revendicare prin care reclamanta opune pârâţilor dreptul său de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare a unei suprafeţe de 12.500 m.p. de teren arabil, ce a făcut obiectul unor înstrăinări succesive cu titlu oneros (context în care s-au formulat cereri de chemare în garanţie succesive), terenul în litigiu făcând parte dintr-un lot în privinţa căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate.

Pe de altă parte, pârâţii Statul Român şi Aeroportul au opus reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului întrucât acesta face parte din domeniul public.

Pornind de la definiţia acţiunii în revendicare, instituţie reglementată de dispoziţiile art. 563 C. civ., ca fiind acea acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut stăpânirea bunului său, cere restituirea acestui bun de la cel care îl deţine fără temei juridic, Înalta Curte constată că în cauză, instanţa de apel nu a procedat la o stabilire a situaţiei de fapt legată de individualizarea terenului obiect al revendicării, respectiv identificarea regimului juridic al acestuia, ceea ce pune instanţa de recurs în imposibilitatea de a verifica aplicarea corectă a legii, din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate.

Pe de altă parte, una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în revendicare presupune ca imobilul litigios să fie în posesia pârâtului, fiind - după cum a fost caracterizată în doctrină, cel mai energic mijloc prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.

Cu toate acestea, instanţele de fond nu au stabilit cu certitudine dacă terenul revendicat este deţinut de pârâţi. De asemenea, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu reiese că terenul ce face obiectul acţiunii în revendicare ar fi deţinut de către pârâţi, ci dimpotrivă, reclamanta îşi justifică demersul litigios prin aceea că primăria Piteşti i-a adus la cunoştinţă împrejurarea că terenul face parte din domeniul public al statului, cu ocazia pregătirii demersurilor pentru realizarea unei investiţii.

Totodată, deşi instanţa de apel reţine că pe teren a fost demarată o construcţie care însă nu a fost finalizată, în prezent regăsindu-se pilonii de fundare, realizează această analiza exclusiv din perspectiva stabilirii destinaţiei imobilului ca fiind sau nu de utilitate publică, concluzionând că terenul nu face parte din domeniul public de vreme ce investiţia nu a fost finalizată. Era însă necesar ca instanţele fondului să determine valenţele juridice ale acestei situaţii de fapt evidenţiate cu ocazia efectuării expertizei topografice, pentru a putea concluziona dacă existenţa unor construcţii demarate şi nefinalizate echivalează cu exercitarea posesiei asupra terenului de către pârâţi.

Pe de altă parte, instanţele de fond nu au stabilit întinderea dreptului de proprietate al reclamantei şi al pârâţilor, aspect necesar a fi clarificat prealabil soluţionării fondului cererii de chemare în judecată, mai ales în contextul în care, din situaţia de fapt reţinută, rezultă existenţa unei suprapuneri între cele două suprafeţe de teren. Astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit raportului de expertiză topografică terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.01.2008 de BNP S. face parte din suprafaţa de 114 ha teren la care se refera Aeroclubul României, suprapunându-se în totalitate cu acesta, pentru ca ulterior să reţină precizarea expertei în sensul în care nu există suprapunere între terenul în litigiu şi cadastrele avizate şi învecinate acestuia, aflate în interiorul terenului de 114 ha.

Nici adresele emanând de la primăria comunei Bradu, respectiv de la primăria municipiului Piteşti, reţinute de către instanţa de apel în considerentele deciziei sale, nu sunt de natură a clarifica situaţia juridică a terenului revendicat, ci dimpotrivă, informaţiile furnizate accentuează starea de confuzie în ce priveşte limitele dreptului de proprietate, cât şi situaţia juridică incertă a terenurilor aflate în proprietate părţilor litigante.

Din adresa nr. x/23.05.2019 emisă de primarul Comunei Bradu, judeţul Argeş, reiese că şi în prezent Aeroclubul României este înscris în registrul agricol al comunei ca având în folosinţă o suprafaţă de teren de 13,174 ha, reprezentând în principal pista de zbor aferentă aerodromului. În ce priveşte diferenţa de până la 114 ha, menţionate în actul de schimb nr. 1647/1990, se comunică instanţei că parte din această suprafaţă a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul persoanelor fizice îndreptăţite, iar o altă parte, reprezentând terenuri cu destinaţia de păşune, este inventariată ca aparţinând domeniului public al comunei.

Din adresa din 21 mai 2019 emisă de Municipiul Piteşti, reiese că în punctul Turceşti, conform lucrării de cadastru imobiliar-edilitar executat pentru municipiul Piteşti în perioada anilor 2007-2010, Aeroclubul Henri Coandă figurează cu o suprafaţă de 98,3ha, pentru ca la nivelul anului 2017, să se constate că acesta deţine în zonă o suprafaţă de 111,1 ha, conform lucrării cadastrale nr. x/2000 identificate la OCPI Argeş.

Or, soluţionarea fondului cererii de revendicare presupune în prealabil identificarea şi determinarea limitelor bunului în privinţa căruia se va aplica mecanismul comparării titlurilor.

Totodată, Înalta Curte remarcă că din probatoriul administrat nu reiese cu claritate cu ce titlu deţineau copermutanţii terenurile care au făcut obiectul contractului de schimb pentru a putea rezulta, astfel cum a concluzionat instanţa de apel, că obiect al schimbului l-a făcut dreptul de administrare şi nu dreptul de proprietate.

O atare clarificare este necesară mai ales în contextul în care prealabil încheierii contractului de schimb au fost emise H.G. nr. 509/1990 prin care s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Piteşti-Geamăna, şi Ordinul nr. 66 din 3 august 1990 prin care s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri, din cuprinsul căruia nu rezultă că obiect al schimbului era dreptul de administrare.

În ce priveşte Aeroclubul Piteşti-Geamăna, deşi există la dosar Hotărârile Consiliului de Miniştri nr. 1302/1972 şi nr. 117/1975, făcându-se referire la aceste acte normative în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel nu a analizat conţinutul şi întinderea dreptului stabilit prin aceste hotărâri; pe de altă parte, în ce priveşte CAP Bradu, din probatoriul administrat nu reiese cu ce titlu deţinea terenurile menţionate în cuprinsul contractului de schimb, oferite de acesta. O atare analiză este necesară, de vreme ce numai titularul dreptului de proprietate putea dispune în mod valabil de acesta.

Totodată, instanţa de apel a analizat regimul juridic al domeniului public în mod eronat, numai prin raportare la declaraţia de utilitate publică prevăzută de Legea 213/1998, C. civ., Constituţie şi art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi prin raportare la cele două hotărâri de inventariere din anul 2004 şi din anul 2006.

Deşi este adevărat că inventarierea domeniului public al statului nu are efect constitutiv de drepturi, Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a procedat la verificarea bazei legale în virtutea căruia se afirmă că terenul face parte din domeniul public al statului, în anexa celor două hotărâri de inventariere menţionându-se că dreptul s-a constituit în baza H.G. nr. 509/1990.

De altfel, instanţa de apel a reţinut că această hotărâre de guvern este menţionată în Anexa nr. 16 la H.G. nr. 1705/2006, ca fiind baza legală a includerii terenului de 114,86 ha situat în comuna Bradu, judeţul Argeş în acest inventar. Cu toate acestea, instanţa de apel nu a procedat la analiza conţinutului şi nici a efectelor H.G. nr. 509/1990 prin care s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Piteşti-Geamăna.

Or, acesta este actul normativ în raport de care trebuie analizat titlul statului aferent dreptului litigios, cu atât mai mult cu cât prin H.G. nr. 509/1990 s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Piteşti-Geamăna, iar prin Ordinul nr. 66 din 3 august 1990 s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri.

Aprobarea schimbului implică, în mod logic, preexistenţa dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul statului, existenţa contractului de schimb instituind o prezumţie simplă de dobândire, ce nu a fost cercetată de către instanţele fondului, astfel că hotărârea pronunţată nu este una fundamentată pe un material probatoriu exhaustiv.

Astfel, instanţa de apel trebuia să determine dacă actul normativ indicat constituie titlu pentru dobândirea terenului de către stat, urmărind a verifica dacă operaţiunile juridice prevăzute în cadrul său (cumpărarea terenului) au avut loc.

Concluzionând, Înalta Curte găseşte că elementele la care instanţa de apel s-a raportat nu sunt suficiente şi nici convingătoare, pentru a determina regimul juridic al terenului ce face obiect al acţiunii în revendicare, astfel că instanţa de apel urmează să verifice dacă terenul în discuţie a intrat în domeniul public al statului prin raportare la legislaţia incidentă la momentul respectiv şi la operaţiunile juridice la care H.G. nr. 509/1990 a făcut referire. În acest sens, întrucât la dosar nu există dovada achiziţionării respectivului teren, se impune suplimentarea probatoriului pentru ca instanţa de apel să poată efectua verificările menţionate.

Totodată, deşi reţine că schimbul nu a operat, instanţa de apel nu analizează consecinţele juridice ale ineficacităţii contractului de schimb.

În ce priveşte concluzia instanţei de apel în sensul în care schimbul nu ar fi operat ca urmare a neîndeplinirii condiţiei suspensive de punere în posesie, fundamentându-şi o atare concluzie pe absenţa de la dosar a unui proces-verbal care să formalizeze punerea în posesie, Înalta Curte remarcă că instanţa de apel nu a analizat valenţele juridice din perspectiva punerii în posesie, ale împrejurării că au fost demarate lucrările de construire pe terenul respectiv, ceea ce implică, în mod necesar, ca terenul să fi fost predat în prealabil, cât şi împrejurarea că terenul a fost intabulat în cartea funciară în baza contractului de schimb.

Observând ipoteza în care instanţa de apel a concluzionat în sensul nevalabilităţii contractului de schimb, s-ar fi impus ca aceasta să analizeze inclusiv consecinţele juridice presupuse de o eventuală ineficacitate a schimbului, prin raportare la împrejurarea că toate terenurile ce au făcut obiectul contractului de schimb, deţinute de fiecare dintre copermutanţi, s-au aflat, după caz, în domeniul public sau privat al statului.

Aşadar, Înalta Curte reţine că rezultatul procedeului de comparare a titlurilor este unul viciat, prin aceea că prioritar nu s-a procedat la determinarea cu certitudine a naturii şi întinderii drepturilor invocate de părţile în litigiu, respectiv a limitelor exterioare ale proprietăţilor, analiza regimului juridic al domeniului public fiind de asemenea una incompletă.

Împrejurarea că în cauză există dificultăţi de ordin probatoriu pentru a stabili cu certitudine situaţia juridică a terenului revendicat, cât şi întinderea dreptului de proprietate al părţilor litigante, nu poate reprezenta un argument de natură a conduce la admiterea cererii de revendicare, ci dimpotrivă, este în sarcina instanţelor de fond să stabilească cu certitudine situaţia de fapt, în baza unui probatoriu riguros administrat.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile şi să trimită cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva deciziei civile nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2023.